16 Decembrie, 2017

ÎCCJ: Reprezintă infracțiune de evaziune fiscală folosirea de facturi și chitanțe fiscale falsificate?

Potrivit unui comunicat de presă de pe site-ul instanței supreme (www.scj.ro), la data de 06.11.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a luat mai multe decizii privind recursuri în interesul legii, dar, în prezentul material, ne vom opri atenția doar asupra uneia din deciziile pronunțate la data respectivă, decizie pe care o considerăm de interes pentru cititorii noștri.
 
Astfel, prin Decizia nr. 21/6.11.2017 în dosarul nr. 2297/1/2017 Completul competent să judece recursul în interesul legii a admis recursul în interesul legii formulat de  procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și:
 
„În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor vizând încadrarea juridică a faptei de evidenţiere, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în ipoteza înregistrării unor facturi fiscale şi chitanţe de plată întocmite în fals în numele unor societăţi comerciale care nu recunosc tranzacţiile sau care au avut în perioada funcţionării comportamentul fiscal asemănător societăţilor comerciale „fantomă”, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale; raportul dintre infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.(1) din Legea nr. 241/2005 şi infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată/uz de fals prevăzute de art.322/art.323 din Codul penal, a stabilit că:
 
Fapta de evidenţiere în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, prin folosirea de facturi şi chitanţe fiscale falsificate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, constituie infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.(1) lit.c) din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale”.
 
Recursul în interesul legii mai sus menționat s-a impus a fi formulat având în vedere că problemele de drept ce au format obiectul recursului respectiv fuseseră soluţionate diferit de către instanţele judecătoreşti, constatându-se existenţa mai multor orientări jurisprudenţiale divergente.
 
De menţionat că, potrivit art.474 alin.(4) din Codul de procedură penală, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Monitorul Oficial al României, Partea I.
 
După redactarea considerentelor şi semnarea deciziei mai sus menționată, aceasta se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
 
Care este conținutul textelor legale menționate de instanța supremă în Decizia nr. 21/06.11.2017?
 
Art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005: Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: (….)c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.
 
Art. 322 din Codul penal: (1) Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 [1] sau art. 321 [2], dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2)Tentativa se pedepsește.
 
Art. 323 din Codul penal: Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, când înscrisul este oficial, și cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, când înscrisul este sub semnătură privată.
 
Ce trebuie să înțeleagă cititorul din decizia instanței supreme mai sus amintită?
Așadar, instanța supremă a statuat prin Decizia nr. 21/ 06.11.2017 că reprezintă infracţiunea de evaziune fiscală (prevăzută de art.9 alin.(1) lit.c) din Legea nr. 241/2005 și pedepsită cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi), ci nu infracțiunea de  fals în înscrisuri sub semnătură privată/uz de fals prevăzute de art .322/art. 323 din Codul penal (pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, respectiv cu  închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, când înscrisul este oficial, și cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, când înscrisul este sub semnătură privată), fapta de evidenţiere, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, prin folosirea de facturi şi chitanţe fiscale falsificate (adică întocmite în fals în numele unor societăţi comerciale care nu recunosc tranzacţiile sau care au avut în perioada funcţionării comportamentul fiscal asemănător societăţilor comerciale „fantomă”),în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
_____________

[1]
 Art. 320 din Codul penal: (1)Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Falsul prevăzut în alin. (1), săvârșit de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecințe juridice.

(4) Tentativa se pedepsește.

[2]  Art. 321 din Codul penal: (1) Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2)Tentativa se pedepsește.

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu