21 Octombrie, 2019

ÎCCJ: Durata de pedeapsă considerată ca executată în străinatate pe baza muncii prestate

După transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, NU trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România.

Astfel s-a pronunţat  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (denumită în continuare ÎCCJ)   prin Decizia nr. 15 din data de 22.05.2015. 

De dată recentă, Decizia ÎCCJ nr. 15/22.05.2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 455/24.06.2015 și, de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, adică de la data de 24.06.2015,  a devenit obligatorie, potrivit art. 477 alin. 3 din Codul de procedură penală

Faţă de această soluţie de principiu, vom prezenta în cele ce urmează şi celelalte consideraţii ale Deciziei ÎCCJ, care s-a pronunţat referitor la sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara -Secţia penală (în Dosarul nr. 6.638/101/2014) prin care s-a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept dacă: “În interpretarea şi aplicarea art. 17 din Decizia-cadru 2008/909/JAI din 27.11.20081 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană şi a art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: 

După transferarea persoanei condamnate în străinătate, în vederea continuării executării pedepsei în România, perioada considerată ca executată de statul de condamnare (pe baza muncii prestate şi a bunei conduite) trebuie avută în vedere de statul de executare? 

În caz afirmativ, perioada considerată ca executată de statul de condamnare trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută sau trebuie recunoscută ca parte din durata pedepsei ce poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate, în sensul art. 100 din noul Cod penal (art. 59 din vechiul Cod penal)?“.

Ce a declanşat sesizarea ÎCCJ în discuţie?

Numitul M.G. (cetăţean român) a fost condamnat definitiv de autorităţile judiciare din Italia la pedeapsa închisorii de 8 ani, 9 luni şi 28 zile. 

Hotărârea de condamnare a fost recunoscută în România (la data de 24.04.2013), iar condamnatul a fost transferat într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei închisorii. 

Până la transferarea în România, pe parcursul executării pedepsei în statul de condamnare (Italia), autorităţile judiciare italiene i-au acordat numitului M.G. un beneficiu (eliberare anticipată, potrivit legislaţiei italiene) constând în recunoaşterea ca executate a 360 de zile, pe baza muncii prestate şi a conduitei pozitive de care a dat dovadă persoana condamnată pe parcursul executării pedepsei în Italia. 

La data de 15.09.2014, în timp ce se afla încarcerat în România, în continuarea executării pedepsei aplicate în Italia, condamnatul a formulat o contestaţie la executare, prin care a solicitat să i se considere ca executate cele 360 de zile şi să îi fie deduse din pedeapsa pe care o execută. 

Prin Sentinţa penală nr. 824/ 11.12. 2014 , Tribunalul Arad – Secţia penală a admis contestaţia la executare, au fost recunoscute ordonanţele emise de magistratul de supraveghere din Lecce, Italia, prin care s-a redus pedeapsa aplicată condamnatului, cu titlu de eliberare anticipată, cu 360 de zile şi s-a dispus scăderea din pedeapsă a 360 de zile, cu titlu de eliberare anticipată. 

Instanţa de fond a apreciat că instituţia eliberării anticipate are drept corespondent în dreptul penal român instituţia liberării condiţionate şi că se impune admiterea contestaţiei la executare, având în vedere că ambele reglementări stabilesc un mecanism similar în vederea liberării înainte de executarea în întregime a pedepsei, precum şi împrejurarea potrivit căreia contestatorul a beneficiat de prevederile legii italiene. 

Împotriva acestei sentinţe, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a exercitat calea de atac a contestaţiei , apreciindu-se că în mod greşit prima instanţă a scăzut din pedeapsă cele 360 zile considerate ca executate de autorităţile italiene, întrucât, după transferarea în România, executarea pedepsei se face potrivit legislaţiei naţionale, care nu prevede instituţia eliberării anticipate. 

Faţă de modalitatea de aplicare a normelor legale în materie şi faţă de propriile argumente reţinute, instanţa de control judiciar a apreciat că se impune sesizarea ÎCCJ în vederea dezlegării, de principiu, a chestiunii de drept mai sus menționată.

În baza art. 476 alin. 2 din Codul de procedură penală, a fost suspendată soluţionarea cauzei până la pronunţarea de către ÎCCJ a hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.

Care au fost în esență considerentele pentru care ÎCCJ a adoptat Decizia nr. 15/22.05.2015?

(…)Având în vedere reglementarea europeană transpusă în legislaţia română, din durata pedepsei privative de libertate se poate deduce, exclusiv, durata perioadei privative de libertate executate în statul emitent. Durata muncii prestate în străinătate nu poate fi scăzută din pedeapsa aplicată, deoarece intervalul de timp menţionat nu constituie o executare efectivă a pedepsei pe teritoriul statului străin. 

Perioada avută în vedere la stabilirea termenului pentru eliberare anticipată din executarea pedepsei, ca urmare a muncii prestate şi a bunei conduite în timpul detenţiei din străinătate, nu este de natură să conducă la deducerea pedepsei aplicate de către autorităţile judiciare străine, nefiind o cauză de micşorare a pedepsei sau de înlăturare (eventual parţială) a consecinţelor condamnării, ci se referă la un mod de individualizare a executării pedepsei.(…)

Începerea executării pedepsei pe teritoriul României are ca efect renunţarea statului străin la executarea pe teritoriul acestuia. Renunţându-se la dreptul de a supune condamnatul la executarea pedepsei pe teritoriul statului străin, se renunţă implicit şi la recunoaşterea acelor instituţii accesorii executării pedepsei, cum ar fi liberarea condiţionată prin luarea în considerare a duratei pedepsei ce poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate. 

Concluzionând, se reţine că, în aplicarea art. 17 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală şi art. 144 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, după transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România, putând fi valorificată prin prisma altor instituţii de drept, cum este cea referitoare la liberarea condiţionată.

________________________________

1 Art. 17 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008:  “  (1)  Executarea unei pedepse este reglementată de legea statului de executare. Autorităţile statului de executare sunt singurele competente, sub rezerva alineatelor (2) şi  (3), să decidă cu privire la procedurile de executare şi să stabilească toate măsurile aferente, inclusiv temeiurile pentru eliberarea înainte de termen sau condiţionată. 

(2)  Autoritatea competentă a statului de executare deduce întreaga perioadă privativă de libertate deja executată în legătură cu pedeapsa în privinţa căreia s-a pronunţat hotărârea judecătorească din durata totală a pedepsei privative de libertate care trebuie executată. 

  . . . . . . . . . . 

(4)  Statele membre pot prevedea ca orice hotărâre cu privire la eliberarea înainte de termen sau condiţionată să poată lua în considerare acele dispoziţii din dreptul naţional indicate de statul emitent, în temeiul cărora persoana în cauză are dreptul la eliberare înainte de termen sau condiţionată într-un anumit moment.”

(P) Caută orice dosar aflat în instanţă în Lege5 Online! Lege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu