Având în vedere faptul că legiuitorul român a prevăzut în Codul de procedură penală un nou instrument de unificare a practicii judiciare neunitare, respectiv sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (denumită în continuare ÎCCJ) în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secţia Penală, Cauze Minori şi Familie în dosarul nr.1437/829/2014, s-a solicitat de catre instanţa respectivă pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept:
„dacă la stabilirea legii penale mai favorabile, conform art.5 din Codul penal, pentru infracţiuni comise anterior datei de 1 februarie 2014, aflate în concurs cu una sau mai multe infracţiuni comise după intrarea în vigoare a noului Cod penal, decizia nr.265/2014 a Curţii Constituţionale se aplică avându-se în vedere toate infracţiunile comise de inculpat şi impune aplicarea noului Cod penal pentru toate infracţiunile ori se aplică doar în raport de infracţiunile comise anterior datei de 1 februarie 2014, existând astfel posibilitatea aplicării dispoziţiilor din vechiul Cod penal pentru acestea din urmă.”
Ce a decis ÎCCJ în cazul mai sus menţionat ?
Analizând sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secţia Penală, prin Decizia nr. 7/02.03.2016 ÎCCJ a admis sesizarea respectivă şi a stabilit că: în aplicarea dispoziţiilor art.5 din Codul penal1, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând în săvârşirea unor infracţiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infracţiuni comise după intrarea în vigoare a noului Cod penal, pentru infracţiunile săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014 se va aplica legea penală mai favorabilă – identificată ca fiind legea veche sau legea nouă – iar pentru infracţiunile săvârşite sub imperiul legii penale noi, precum şi pentru tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni2, se va aplica legea nouă, conform art.3 din Codul penal3 şi art.10 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal.
Ce trebuie să mai cunoaștem în legătură cu decizia ÎCCJ?
Conținutul minutei Deciziei ÎCCJ nr. 7/02.03.2016 îl cunoaștem datorită unui comunicat de presă de pe site-ul instanței supreme (www.scj.ro), comunicat privind deciziile pronunţate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în şedinţa din 2 martie 2016.
După redactarea considerentelor şi semnarea Deciziei ÎCCJ nr. 7/02.03.2016, aceasta se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
La momentul respectiv, așa cum deja am obișnuit cititorii noștri, vom reveni asupra respectivei decizii pentru a prezenta pe larg considerentele avute în vedere de ÎCCJ pentru a ajunge la pronunţarea deciziei mai sus amintite.
De la data publicării Deciziei nr. 7/02.03.2016 în Monitorul Oficial al României aceasta va deveni obligatorie, potrivit art. 477 alin. 3 din Codul de procedură penală.
_______________________________
1 Art.5 din Codul penal – Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei
(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.
2 Art.39 din Codul penal – Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni
(1) În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:
a) când s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
c) când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
d) când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii;
e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă se aplică pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c).
(2) Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depăşi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puţin una dintre infracţiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
3 Art.3 din Codul penal – Activitatea legii penale
Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.
Ai nevoie de Noul Cod penal? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!