Hotărârea CJUE pe care o semnalăm a fost dată în data de 11 septembrie 2019, în cauza C‑397/18, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată Tribunalul pentru Litigii de Muncă nr. 3 din Barcelona, în procedura DW împotriva Nobel Plastiques Ibérica SA.

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între DW, pe de o parte, și Nobel Plastiques Ibérica SA, pe de altă parte, în legătură cu legalitatea concedierii pentru motive obiective a doamnei DW. 

Litigiul principal și întrebările preliminare 

- La 1 iulie 2004, DW a fost angajată de Nobel Plastiques Ibérica. Lucrătoarea a fost repartizată în procesele de asamblare și de punere în formă de tuburi din material plastic și a beneficiat de o reducere a timpului de lucru pentru motivul că îi erau încredințați copii minori. DW efectua o săptămână de lucru de 35 de ore și lucra în echipa de dimineață și în echipa de noapte.

- DW a suferit de epicondilită, care a fost diagnosticată la 12 septembrie 2011 și operată la 18 ianuarie 2012.

- Această leziune a fost calificată drept „boală profesională” și DW s‑a aflat în situație de incapacitate temporară de muncă în mai multe perioade cuprinse între luna septembrie a anului 2011 și luna aprilie a anului 2014, precum și, întrucât fusese diagnosticată cu tulburare anxioasă, în perioada cuprinsă între 4 septembrie 2015 și 31 martie 2016, precum și între 6 și 20 mai 2016.

- Începând cu data de 15 decembrie 2011, DW a fost recunoscută ca făcând parte dintre „lucrătorii deosebit de sensibili la riscurile profesionale” în sensul articolului 25 din Legea nr. 31/1995, situație care s‑a perpetuat de atunci.

- Între luna aprilie a anului 2016 și luna august a aceluiași an, DW s‑a prezentat în mai multe rânduri la serviciul medical al întreprinderii plângându‑se de dureri la cot și a predat diverse comunicări acestui serviciu medical, precum și angajatorului său pentru a solicita adaptarea locului său de muncă la starea sa fizică.

- DW s‑a aflat de asemenea în situație de incapacitate temporară de muncă în urma unui accident de muncă survenit din cauza epicondilitei de care a suferit, în mai multe perioade începând cu 31 august 2016.

- De la data la care DW a fost diagnosticată cu epicondilită, ea a efectuat, după fiecare reluare a muncii, o vizită medicală. În urma fiecăreia dintre aceste vizite, ea a fost declarată „aptă cu anumite limitări” să își ocupe postul sau să efectueze sarcini de „punere în formă la vapori”. În perioadele de muncă din cursul anului 2016, DW a fost repartizată de preferință pe posturi care implicau manipularea unor tuburi mici și în care riscurile pentru sănătatea sa erau mai reduse doar în raport cu posturile care impuneau manipularea unor tuburi mari.

- În vederea efectuării unei concedieri pentru motive obiective în cadrul întreprinderii, Nobel Plastiques Ibérica a adoptat următoarele patru criterii aplicabile anului 2016: repartizarea în procesele de asamblare și de punere în formă de tuburi din material plastic, o productivitate mai mică de 95 %, o polivalență scăzută pentru posturile din cadrul întreprinderii, precum și o rată ridicată a absenteismului.

- Nobel Plastiques Ibérica a considerat că, în cursul anului 2016, DW îndeplinea aceste patru criterii de selecție întrucât aceasta era repartizată în procesele de asamblare și de punere în formă de tuburi din material plastic, a prezentat o productivitate medie ponderată de 59,82 %, o polivalență foarte redusă pentru sarcinile esențiale aferente postului său și a înregistrat o rată a absenteismului de 69,55 %.

- În consecință, la 22 martie 2017, în timp ce DW se afla în situație de incapacitate temporară de muncă, Nobel Plastiques Ibérica i‑a notificat o scrisoare de concediere pentru motive obiective, invocând motive economice, tehnice, de producție și de organizare. Alte nouă persoane care lucrau în cadrul întreprinderii au fost de asemenea concediate în aceeași perioadă.

- La 21 aprilie 2017, DW a introdus o acțiune împotriva acestei decizii de concediere la instanța de trimitere, Tribunalul pentru Litigii de Muncă nr. 3 din Barcelona. Prin acțiunea respectivă se urmărea să se obțină declararea ca nulă sau, în subsidiar, ca nejustificată, a concedierii sale.

- La 4 august 2017, Inspecția Muncii a propus sancționarea Nobel Plastiques Ibérica pentru săvârșirea a două încălcări, care constau, pe de o parte, în expunerea lui DW unor riscuri ergonomice care i‑au cauzat boala, creând astfel un risc grav pentru integritatea fizică sau sănătatea sa, și, pe de altă parte, în menținerea condițiilor în care aceasta își îndeplinea sarcinile odată cunoscută epicondilita sa, și anume prin repartizarea ei pe posturi ale căror caracteristici erau incompatibile cu specificitățile stării sale de sănătate. În raportul său, Inspecția Muncii a indicat că DW ocupase diferite posturi în schimburi, dar că toate aceste posturi necesitau manipulări care implicau existența unor riscuri ergonomice și de afectare a sistemului musculo‑scheletic la nivelul membrelor superioare. Nobel Plastiques Ibérica nu ar fi luat măsurile de adaptare a locului de muncă al lui DW pentru a se asigura că acesta era compatibil cu starea sa de sănătate.

- Instanța de trimitere a solicitat să se stabilească dacă noțiunea de „lucrători deosebit de sensibili la anumite riscuri” în sensul articolului 25 din Legea nr. 31/1995 este asimilabilă celei de „handicap” în sensul Directivei 2000/78, astfel cum a fost interpretată de Curte. Această chestiune ar constitui o condiție prealabilă pentru a stabili, pe de o parte, dacă criteriile de selecție reținute pentru concedierea lui DW încălcau în mod direct sau indirect dreptul la egalitate de tratament al persoanelor cu handicap recunoscut de Directiva 2000/78 și, pe de altă parte, dacă obligația de a efectua amenajările corespunzătoare care este prevăzută la articolul 5 din această directivă impune ca criteriile de selecție legate de handicapul lui DW și utilizate pentru a efectua concedierea acesteia să fie înlăturate.

- Potrivit instanței de trimitere, pe lângă faptul că persoanele deosebit de sensibile la riscurile profesionale pot face obiectul unui tratament specific pentru a le proteja împotriva anumitor riscuri profesionale, acestea trebuie considerate ca intrând în sfera noțiunii de „persoane cu handicap”, în sensul Directivei 2000/78, în situația în care afecțiunile lor fizice sunt pe termen lung la momentul la care actul pretins discriminatoriu este adoptat împotriva lor și rezultă din activitatea desfășurată.

- În ceea ce privește cele patru criterii de selecție în vederea stabilirii persoanelor care urmau să fie concediate, menționate la punctul 24 din prezenta hotărâre, cel dintâi dintre acestea, și anume de a fi repartizat în procesele de asamblare și de punere în formă de tuburi din material plastic, ar fi obiectiv și neutru. În schimb, celelalte trei criterii ar putea fi discriminatorii față de DW în ipoteza în care aceasta ar trebui considerată ca suferind de un handicap în sensul Directivei 2000/78.

- Astfel, în ceea ce privește al doilea criteriu de selecție, și anume o productivitate mai mică de 95 % în anul 2016, afecțiunea fizică de care DW a suferit ar avea în mod incontestabil o legătură directă cu rata de productivitate medie ponderată de 59,82 % pe care ea a obținut‑o. Or, Nobel Plastiques Ibérica s‑ar fi limitat la furnizarea datelor privind productivitatea anuală a lui DW, fără a indica pe ce posturi și în exercitarea căror funcții concrete a fost măsurată rata productivității acesteia.

- În ceea ce privește al treilea criteriu de selecție, și anume cel al polivalenței pentru posturile din cadrul întreprinderii, ar fi cert că, începând din anul 2011, DW a fost declarată de serviciile medicale „aptă cu anumite limitări”, pentru motivul că fusese diagnosticată ca fiind deosebit de sensibilă la riscurile profesionale. Ar rezulta că aceasta nu putea îndeplini toate sarcinile pe care le impun diferitele posturi, ceea ce ar explica faptul că evaluarea sa este defavorabilă în raport cu acest criteriu.

- În sfârșit, în ceea ce privește ultimul criteriu de selecție, rata absenteismului de 69,55 % reținută pentru DW ar fi fost calculată luând în considerare perioadele de concediu medical ale acesteia din cursul anului 2016. Printre aceste perioade de concediu medical ar figura toate cele care rezultă din afecțiunea fizică de care aceasta suferă. Or, simplul fapt de a lua în considerare aceste concedii ar însemna că DW poate fi tratată într‑un mod mai puțin favorabil decât ceilalți lucrători.

- În aceste condiții, -Tribunalul din Barcelona a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Trebuie să fie considerați drept persoane cu handicap în scopul aplicării Directivei 2000/78, astfel cum a fost interpretată în jurisprudența Curții, lucrătorii calificați ca fiind deosebit de sensibili la riscurile profesionale în cazul în care, prin caracteristicile lor personale sau prin starea fiziologică cunoscută, sunt deosebit de sensibili la riscurile profesionale și din acest motiv nu pot ocupa anumite posturi întrucât acestea presupun un risc pentru sănătatea lor sau a altor persoane?

În cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ, se formulează următoarele întrebări:

2) Constituie un act de discriminare directă sau indirectă, în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78, decizia de concediere a unei lucrătoare din motive economice, tehnice, de organizare și de producție în cazul în care acestei persoane îi este recunoscut un handicap întrucât este deosebit de sensibilă pentru a ocupa anumite posturi din cauza afecțiunilor fizice și are, prin urmare, dificultăți în a atinge nivelul de productivitate cerut astfel încât să nu fie selectată pentru concediere?

3) Constituie un act de discriminare directă sau indirectă, în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78, decizia de concediere a unei lucrătoare din motive economice, tehnice, de organizare și de producție în cazul în care acestei persoane îi este recunoscut un handicap întrucât a fost declarată ca fiind deosebit de sensibilă pentru a ocupa anumite posturi din cauza afecțiunilor fizice, iar decizia de concediere se adoptă, printre alte criterii, pe baza polivalenței acesteia pentru toate posturile, inclusiv pentru cele pe care nu le poate ocupa persoana cu handicap?

4) Constituie un act de discriminare indirectă, în termenii prevăzuți la articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78, decizia de concediere a unei lucrătoare din motive economice, tehnice, de organizare și de producție în cazul în care acestei persoane îi este recunoscut un handicap și pentru acest motiv a fost declarată ca fiind deosebit de sensibilă pentru a ocupa anumite posturi din cauza afecțiunilor fizice, care i‑au cauzat perioade îndelungate de absență sau de concediu medical înainte de concediere, iar decizia este adoptată, printre alte criterii, pe baza absenteismului lucrătoarei în cauză?” 

Cu privire la întrebările preliminare 

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere a solicitat în esență să se stabilească dacă Directiva 2000/78 trebuie interpretată în sensul că starea de sănătate a unui lucrător care este recunoscut ca fiind deosebit de sensibil la riscurile profesionale, în sensul dreptului național, care nu permite lucrătorului respectiv să ocupe anumite posturi pentru motivul că acest lucru ar implica un risc pentru sănătatea sa sau pentru alte persoane, intră sub incidența noțiunii de „handicap” în sensul acestei directive.

- Directiva 2000/78 are ca obiect stabilirea unui cadru general de combatere, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, a discriminării întemeiate pe unul dintre motivele menționate la acest articol, printre care figurează handicapul.

- Curtea reaminteşte că Uniunea a aprobat Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap prin Decizia 2010/48. În consecință, de la intrarea în vigoare a deciziei menționate, dispozițiile acestei convenții sunt parte integrantă din ordinea juridică a Uniunii. Pe de altă parte, din apendicele la anexa II la aceeași decizie reiese că, în domeniul vieții independente și al incluziunii sociale, al muncii și al ocupării forței de muncă, Directiva 2000/78 figurează printre actele Uniunii care includ trimiteri la aspectele reglementate de respectiva convenție.

- Printre indiciile care permit să se considere că o limitare a capacității este „pe termen lung” figurează în special faptul că, la data faptei pretins discriminatorii, incapacitatea persoanei în cauză nu prezintă o perspectivă bine delimitată în ceea ce privește încetarea sa în scurt timp sau faptul că această incapacitate se poate prelungi semnificativ înainte de însănătoșirea persoanei respective.

- Pe de altă parte, constatarea potrivit căreia persoana în cauză suferă de un „handicap” în sensul articolului 1 din Directiva 2000/78 precedă stabilirea și aprecierea măsurilor de amenajare corespunzătoare prevăzute la articolul 5 din aceasta.

- În speță, din decizia de trimitere reiese că întrebările preliminare vizează o lucrătoare care, din cauza unei boli, a suferit o limitare a capacității sale de muncă ce rezultă din afecțiuni fizice pe termen lung.

- Având în vedere starea sa de sănătate, DW a fost recunoscută, începând cu 15 decembrie 2011, ca făcând parte dintre „lucrătorii deosebit de sensibili la riscurile profesionale”, în sensul articolului 25 din Legea nr. 31/1995. În temeiul acestui articol, astfel de lucrători nu sunt repartizați în posturile în care, având în vedere caracteristicile care le sunt proprii, o stare fiziologică sau un handicap fizic, mental sau senzorial recunoscut în mod corespunzător, pot să se plaseze ei înșiși sau să îi plaseze pe alți angajați sau pe alte persoane care au legături cu întreprinderea în situații de pericol.

- Simplul fapt că o persoană este recunoscută ca fiind un lucrător deosebit de sensibil la riscurile profesionale, în sensul dreptului național, nu înseamnă, în sine, că persoana respectivă suferă de un „handicap”, în sensul Directivei 2000/78. Astfel, din decizia de trimitere reiese că definiția noțiunii de „lucrător deosebit de sensibil la riscurile profesionale”, în legislaţiei naţionale se întemeiază pe condiții care nu sunt aceleași cu cele menţionate şi pentru care se face trimitere la legislaţia naţională spaniolă. Nu se poate considera, așadar, că această noțiune corespunde celei de „persoană cu handicap”, în sensul acestei directive.

- Revine instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă, în cauza principală, starea de sănătate a lui DW a determinat o limitare a capacității acesteia care îndeplinește condițiile menționate la punctul 41 din prezenta hotărâre. În cazul unui răspuns afirmativ, DW ar trebui considerată persoană cu handicap, în sensul Directivei 2000/78, la data concedierii sale.

Nu ne propunem, aici, să reluăm întreg textul Hotărârii CJUE dată în cauza C‑397/18, pe care o găsiţi pe site-ul CURIA. Răspunzând şi la celelalte întrebări din trimiterea preliminară, CJUE a dat următoarea Hotărâre :

1) Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretată în sensul că starea de sănătate a unui lucrător care este recunoscut ca fiind deosebit de sensibil la riscurile profesionale, în sensul dreptului național, care nu îi permite lucrătorului respectiv să ocupe anumite posturi pentru motivul că acest lucru ar implica un risc pentru sănătatea sa sau pentru alte persoane, nu intră în sfera noțiunii de „handicap”, în sensul directivei menționate, decât în cazul în care această stare determină o limitare a capacității, care rezultă în special din afecțiuni fizice, mentale sau psihice pe termen lung, care, în interacțiune cu diferite bariere, poate împiedica participarea deplină și efectivă a persoanei în cauză la viața profesională în condiții de egalitate cu ceilalți lucrători. Revine instanței naționale sarcina de a verifica dacă aceste condiții sunt îndeplinite în cauza principală.

2) Articolul 2 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că concedierea pentru „motive obiective” a unui lucrător cu handicap pentru motivul că acesta îndeplinește criteriile de selecție avute în vedere pentru a determina persoanele care urmează să fie concediate, și anume o productivitate sub un anumit nivel, o polivalență mai scăzută pentru posturile din cadrul întreprinderii, precum și o rată ridicată a absenteismului, constituie o discriminare indirectă pe motive de handicap, în sensul acestei dispoziții, cu condiția ca angajatorul să nu fi adoptat în prealabil, în legătură cu acest lucrător, amenajări corespunzătoare pentru persoanele cu handicap, în sensul articolului 5 din directiva menționată, în scopul de a garanta respectarea principiului egalității de tratament față de persoanele cu handicap, aspect a cărui verificare revine în sarcina instanței naționale.

Ai nevoie de Legea nr. 31/1995? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!