Gustul unui produs alimentar nu poate beneficia de protecţie în temeiul dreptului de autor. În fapt, gustul unui produs alimentar nu poate fi calificat drept „operă”. Astfel s-a pronunţat CJUE prin Hotărârea din data de 13.11.2018 în cauza  C-310/17. Menționam faptul că CJUE s-a pronunţat în sensul mai sus arătat referitor la cererea ce a fost formulată în cadrul unui litigiu între  Levola Hengelo BV (denumită în continuare „Levola”), pe de o parte, şi Smilde Foods BV (denumită în continuare „Smilde”), pe de altă parte, cu privire la pretinsa încălcare de către Smilde a unor drepturi de proprietate intelectuală aparţinând Levola referitoare la gustul unui produs alimentar.

Ce a declanşat litigiul principal în discuţie?

„Heksenkaas” sau „Heks’nkaas” (denumit în continuare „Heksenkaas”) este o brânză tartinabilă ce conţine smântână și ierburi aromatice, creată de un comerciant cu amănuntul de legume și produse proaspete neerlandez în anul 2007. Printr-un contract încheiat în cursul anului 2011, creatorul ei a transferat către Levola drepturile sale de proprietate intelectuală cu privire la acest produs, în schimbul unei redevențe calculate în funcție de cifra de afaceri realizată din vânzarea lui. La data de 10.07.2012, s-a acordat un brevet pentru procedura de fabricare a produsului Heksenkaas. Începând cu luna ianuarie a anului 2014, Smilde fabrică un produs denumit „Witte Wievenkaas”, pentru un lanț de supermarketuri din Țările de Jos. Levola a dat în judecată Smilde la rechtbank Gelderland (Tribunalul din Gelderland, Țările de Jos), întrucât a considerat că producerea şi vânzarea produsului „Witte Wievenkaas” aduceau atingere dreptului său de autor asupra gustului produsului „Heksenkaas”; astfel, Levola a solicitat instanţelor neerlandeze să oblige Smilde să înceteze în special producerea şi comercializarea acestui produs. Levola a afirmat, pe de o parte, că gustul produsului „Heksenkaas” constituie o operă protejată prin dreptul de autor şi, pe de altă parte, că gustul produsului „Witte Wievenkaas” constituie o reproducere a acestei opere. Prin hotărârea din 10.06.2015, rechtbank Gelderland (Tribunalul din Gelderland) a considerat că, fără a fi necesar să se pronunţe dacă gustul Heksenkaas este susceptibil să fie protejat în temeiul dreptului de autor, pretențiile Levola trebuie în orice caz respinse din moment ce nu a precizat ce elemente sau combinații de elemente ale gustului Heksenkaas i-ar conferi acestuia un caracter propriu original și o notă individuală. Levola a formulat apel împotriva acestei hotărâri la instanța de trimitere-Gerechtshof Arnhem-Leeuwarden (Curtea de apel din Arnhem-Leeuwarden, Ţările de Jos). Instanța de trimitere a considerat că problema centrală care se pune în cauza principală este aceea dacă gustul unui produs alimentar poate fi protejat prin dreptul de autor. Ea a adăugat că părțile din cauza principală susțin poziții diametral opuse cu privire la această chestiune. Potrivit Levola, gustul unui produs alimentar poate fi calificat drept operă literară, științifică sau artistică protejată prin dreptul de autor. Levola s-a bazat prin analogie în special pe hotărârea din 16.06.2006, Lancôme (NL:HR:2006:AU8940), pronunţată de Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Supremă a Țărilor de Jos), în care s-a admis, în principiu, posibilitatea de a recunoaște un drept de autor asupra mirosului unui parfum. În schimb, potrivit Smilde, protecția gusturilor nu este conformă cu sistemul dreptului de autor care privește doar creațiile vizuale și sonore. Pe de altă parte, caracterul perisabil al unui produs alimentar și caracterul subiectiv al percepţiei gustative s-ar opune calificării gustului unui produs alimentar drept operă protejată prin dreptul de autor. În plus, drepturile exclusive de proprietate intelectuală ale autorului unei opere și limitările de la acestea sunt în practică inaplicabile în cazul gusturilor. Instanța de trimitere a arătat că Cour de cassation (Curtea de Casație, Franța) a exclus în mod categoric posibilitatea protejării unui miros prin dreptul de autor mai ales în hotărârea sa din 10.12.2013 (FR:CCASS:2013:CO01205). Jurisprudența instanțelor naționale supreme din Uniune ar fi, așadar, divergentă în ceea ce privește problema, similară celei care s-a pus în prezenta cauză cu care a fost sesizată instanța de trimitere, a protecției unui miros prin dreptul de autor. În aceste condiții, Gerechtshof Arnhem-Leeuwarden (Curtea de Apel din Arnhem-Leeuwarden, Țările de Jos) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze CJUE următoarea întrebare preliminară:dacă gustul unui produs alimentar poate beneficia de protecţie în temeiul directivei privind dreptul de autor[1].

Ce trebuie să cunoaștem referitor la o trimitere preliminară ?

Trimiterea preliminară permite instantelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze CJUE întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Retinem că CJUE nu solutionează litigiul national, insa instanta natională are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei CJUE. Decizia CJUE este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.

Cum a motivat în esenţă CJUE hotărârea sa în speța mai sus amintită?

În hotărârea sa din 13.11.2018, CJUE a subliniat că, pentru a fi protejat prin dreptul de autor în temeiul directivei, gustul unui produs alimentar trebuie să poată fi calificat drept „operă” în sensul acestei directive. Această calificare presupune mai întâi ca obiectul vizat să fie o creaţie intelectuală originală. Ea impune apoi existenţa unei „expresii” a acestei creaţii intelectuale originale. În fapt, potrivit Acordului privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală, adoptat în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) şi la care Uniunea a aderat[2], precum şi potrivit Tratatului Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale (OMPI) privind drepturile de autor[3], la care Uniunea este parte, expresiile pot face obiectul unei protecţii în temeiul dreptului de autor, dar nu şi ideile, procedeele, metodele de funcționare sau conceptele matematice ca atare. În consecinţă, noţiunea „operă” avută în vedere de directivă presupune în mod obligatoriu să existe o expresie a obiectului protecţiei în temeiul dreptului de autor care îl face identificabil în mod suficient de precis şi de obiectiv. În acest context, CJUE a constatat că nu există posibilitatea unei identificări precise şi obiective în cazul gustului unui produs alimentar. Cu privire la acest aspect,  CJUE a precizat că, spre deosebire de exemplu de o operă literară, de pictură, cinematografică sau muzicală, care este o expresie precisă şi obiectivă, identificarea gustului unui produs alimentar se bazează în esenţă pe senzaţii şi experienţe gustative care sunt subiective şi variabile. În fapt, acestea din urmă depind în special de factori care au legătură cu persoana care gustă produsul în cauză, cum ar fi vârsta sa, preferinţele sale alimentare şi obiceiurile sale de consum, precum şi de mediul sau de contextul în care este gustat acest produs. În plus, o identificare precisă şi obiectivă a gustului unui produs alimentar, care să permită deosebirea lui de gustul altor produse de aceeaşi natură, nu este posibilă prin mijloace tehnice în stadiul actual al dezvoltării ştiinţifice. În aceste condiţii, CJUE a concluzionat că gustul unui produs alimentar nu poate fi calificat drept „operă” şi, prin urmare, nu poate beneficia de protecţie prin dreptul de autor în temeiul directivei. Răspunsul mai sus formulat de CJUE ce a făcut obiectul Hotărârii din data de  13.11.2018 în cauza  C-310/17 îl puteţi consulta in extenso pe site-ul Curia.