În Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 44/14.01.2021 a fost publicată Decizia CCR nr. 720/06.10.2020   și menţionăm faptul că, potrivit art.147 alin.4 din Constituţie, de la data publicării (în cazul de față de la data de 14.01.2021) decizia CCR  este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor.

Menționăm faptul că, prin decizia mai sus-amintită, CCR, cu unanimitate de voturi, a respins excepția de neconstituționalitate și a constatat că  dispozițiile art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

De asemenea, CCR a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Care este conținutul textelor legale menționate de CCR în Decizia nr.720/06.10.2020 ?

Art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010: “Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.”

Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, CCR a constatat faptul că autorul acesteia critică și dispozițiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010. Tribunalul Iași – Secția I civilă nu a sesizat CCR cu excepția de neconstituționalitate privind aceste dispoziții de lege și nici nu s-a pronunțat în sensul inadmisibilității acesteia. Or, având în vedere cele reținute prin Decizia nr. 1.227/20.09.2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17/10.01.2012, potrivit cărora omisiunea instanței judecătorești de a se pronunța cu privire la unele dispoziții din legi sau ordonanțe a căror neconstituționalitate a fost invocată de autorul excepției nu poate avea drept consecință înlăturarea controlului realizat de instanța de contencios constituțional, CCR a analizat și constituționalitatea dispozițiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în forma aplicabilă în cauza în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate: “Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.”

Cum și-a motivat autorul -în esență- excepţia de neconstituţionalitate?

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia a susținut, în esență, că dispozițiile art. 107 alin. (3) și (5) din Legea nr. 263/2010 sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 47 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 și art. 53, precum și celor ale art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în măsura în care stagiul de cotizare aferent unei grupe superioare de muncă nu poate fi valorificat decât de la data depunerii documentelor doveditoare și nu de la data acordării inițiale a dreptului la pensie. În acest sens, a  arătat că nu a putut procura documentele care atestau faptul că a lucrat în grupa a II-a de muncă la momentul când s-a pensionat anticipat, ci doar ulterior. A considerat că stagiul de cotizare este un drept recunoscut și câștigat și ar trebui valorificat de la data nașterii sale.

De asemenea, a susținut că reglementarea este injustă, neproporțională și nu este justificată decât de rațiuni de ordin birocratic, întrucât casele de pensii își pot recupera de la pensionari eventualele sume încasate și nedatorate în termenul general de prescripție, dar pensionarii nu.

Totodată, a arătat că în discuție se pune și o problemă de interpretare a legii, întrucât dispozițiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 se referă la venituri și stagii de cotizare noi, obținute/realizate ulterior pensionării, și nu la stagiile de cotizare realizate în condiții deosebite de muncă.

În susținerea criticilor formulate, autorul excepției invocă cele reținute de CCR prin Decizia nr. 1.211/05.10.2010, din care reiese că dreptului la pensie, care este constituțional garantat, nu i se pot aduce limitări care contravin Constituției. De asemenea, amintește deciziile CCR nr. 1.612/15.12.2010, nr. 95/07.02.2012 sau nr. 1.237/06.10.2010 și hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 08.12.2009 și din 02.02.2010 pronunțate în cauzele Wieczorek împotriva Poloniei și Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei. Raportat la această jurisprudență, precizează că măsura prevăzută de art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 afectează însăși existența dreptului la pensie și nu se referă la recalcularea/indexarea/un algoritm de calcul care intră în sfera de reglementare a legiuitorului.

Referitor la criticile raportate la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, autorul excepției a arătat că dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate sunt retroactive, întrucât îl lipsesc de un drept câștigat. Astfel, a susținut că grupa de muncă se subsumează conceptului de facta praeterita, similar cu dobândirea calității de pensionar, fiind subsecventă actului de pensionare.

În sfârșit, invocând atât jurisprudența CCR prin Decizia nr. 871/25.06.2010, cât și pe cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, subliniază că dreptul la pensie reprezintă un bun în accepția art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Cum a motivat CCR -în esență- decizia sa?

Examinând excepția de neconstituționalitate, CCR a constatat că dispozițiile de lege criticate fac parte din secțiunea a 7-a (art. 103-art. 120) a capitolului IV din Legea nr. 263/2010 prin care se reglementează modul de stabilire și plată a pensiei în sistemul public de pensii. CCR a observat că, potrivit dispozițiilor art. 104 alin. (1), ca regulă, “în sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condițiilor prevăzute de prezenta lege, în funcție de categoria de pensie solicitată”. Cu toate acestea, acordarea pensiei este condiționată de formularea unei cereri de către asigurat, art. 103 alin. (1) prevăzând că “pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite, a tutorelui sau a curatorului acesteia, a persoanei căreia i s-a încredințat sau i s-a dat în plasament copilul minor, după caz, depusă personal ori prin mandatar desemnat prin procură specială.” Această soluție este firească, de vreme ce solicitarea acordării pensiei este un drept pentru care asiguratul este liber să opteze, astfel încât, în funcție de interesele personale, poate formula cererea de pensionare la momentul îndeplinirii condițiilor legale sau la o dată ulterioară. Pe cale de consecință, art. 104 alin. (2) prevede că “pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii, emisă în condițiile prevăzute de prezenta lege, și se acordă de la data înregistrării cererii”, dată a cărei alegere este lăsată la dispoziția asiguratului. Art. 104 alin. (3) prevede și situații când pensiile se acordă de la o altă dată, în funcție de elementele specifice fiecărei categorii de pensie.

Art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 se referă la situațiile când, ulterior emiterii deciziei de pensionare, pensionarul este în măsură să prezinte noi documente care nu au fost avute în vedere la stabilirea pensiei și care sunt în măsură să determine o recalculare a acesteia. În mod asemănător reglementărilor care stabilesc că acordarea pensiei se face de la momentul formulării cererii de pensionare, art. 107 alin. (5) prevede că sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea, respectiv după ce pensionarul a formulat o solicitare în acest sens.

Prin urmare, CCR a constatat că atât în cazul acordării inițiale a dreptului la pensie, cât și în cazul recalculării acesteia ca urmare a faptului că pensionarul aduce noi dovezi referitoare la venituri sau stagii de cotizare suplimentare, momentul de la care se acordă pensia pentru prima oară/recalculată este stabilit în funcție de două fapte generatoare de efecte juridice, neputând fi anterior acestora: formularea de către pensionar a unei cereri/solicitări, respectiv emiterea unei decizii a casei de pensii, acesta fiind actul administrativ prin care se stabilesc pensiile, potrivit art. 104 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

În acest context, CCR a apreciat necesar a fi precizat că, deși prin sumele plătite sub forma contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, asiguratul și-a câștigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivității, astfel că dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieții individului (Decizia nr. 872/25.06.2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433/28.06.2010), înaintea emiterii deciziei de pensionare, nu se poate vorbi de existența unui “drept câștigat” asupra pensiei, ci doar de existența unei vocații de a obține acest drept. Întrunirea condițiilor legale pentru obținerea dreptului la pensie nu duce ex officio la acordarea acestui drept în lipsa unei cereri exprese formulate de asigurat în acest sens.

De asemenea, CCR a subliniat că protecția constituțională de care se bucură cuantumul pensiei stabilit potrivit principiului contributivității și care constituie un drept câștigat (a se vedea Decizia nr. 940/07.07.2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706/06.10.2011) are în vedere pensia stabilită prin decizia de pensionare, prin aplicarea reglementărilor în vigoare la momentul acordării pensiei, potrivit principiului tempus regit actum.

CCR a apreciat că această concepție legislativă referitoare la condițiile de acordare a dreptului la pensie este în deplin acord cu prevederile art. 47 alin. (2) din Constituție, care, așa cum a statuat CCR în jurisprudența sa, acordă dreptul exclusiv legiuitorului de a stabili condițiile și criteriile de acordare a dreptului la pensie (Decizia nr. 803/06.12.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212/18.03.2019, paragraful 19).

De altfel, CCR, analizând constituționalitatea reglementărilor anterioare ale art. 83 alin. (1) și ale art. 169 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140/01.04.2000, a observat că “potrivit unui principiu general al legislației pensiilor, înscrierea la pensie se face la cererea celui îndreptățit, cerere însoțită de toate documentele care atestă dreptul și întinderea acestuia. Nici recalcularea pensiilor stabilite anterior, prin luarea în calcul și a unor date noi, nu se poate face decât la cerere și începând cu o dată ulterioară depunerii cererii.” A apreciat însă că “existența acestui principiu nu contravine însă prevederilor art. 47 din Constituție, reprezentând, în sine, doar opțiunea legiuitorului privind modul de exercitare a drepturilor consacrate de acest text constituțional” (Decizia nr. 304/09.06.2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733/12.08.2005).

De asemenea, CCR, analizând dispozițiile art. 104 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 a statuat că “instituirea unor termene referitoare la acordarea dreptului la pensie este necesară pentru asigurarea unui echilibru între veniturile și cheltuielile sistemului public de pensii, astfel încât să nu se ajungă la situația plății în mod retroactiv, pe termene lungi, a unor drepturi de asigurări sociale al căror cuantum nu poate fi evaluat în mod concret” (Decizia nr. 803/06.12.2018, paragraful 19, precitată).

Prin urmare, având în vedere cele mai sus reținute, CCR a apreciat că susținerile autorului excepției referitoare la pretinsa contrarietate a dispozițiilor art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 cu prevederile art. 15 alin. (2), art. 47 alin. (2) și art. 44 din Constituție, precum și a celor ale art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sunt neîntemeiate.

Cât privește critica dispozițiilor art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, CCR constată că autorul excepției are în vedere o diferență de tratament juridic între pensionarii care nu pot cere recalcularea pensiei pentru o perioadă anterioară și casele teritoriale de pensii care pot solicita restituirea sumelor plătite în mod nelegal în termenul legal de prescripție. Or, față de această critică CCR a constatat că ipotezele comparate de autorul excepției sunt diferite, dreptul caselor de pensie de a solicita restituirea sumelor plătite în mod legal pensionarului, prevăzut de art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, raportându-se la drepturi stabilite anterior printr-o decizie de pensionare. Mai mult, de dreptul de a solicita acordarea sumelor legal cuvenite înăuntrul termenului de prescripție se bucură și pensionarul, potrivit aceluiași text de lege. Prin urmare, și această critică de neconstituționalitate este lipsită de susținere.

În sfârșit, în ceea ce privește dispozițiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, CCR a observat că autorul excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci pune în discuție modul în care aceste dispoziții de lege au fost interpretate și aplicate. Or, CCR a apreciat că a răspunde criticilor autoarei excepției în această situație ar însemna o ingerință în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege (Decizia nr. 188/31.03. 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420/12.06.2015, paragraful 18).

www.lege5.roRapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here