Cu ocazia soluționării apelului într-o cauză penală, Curtea de Apel București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, autorul excepției fiind nemulțumit de interpretarea dată dispozițiilor criticate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 18/2017.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că titlul X din Codul penal nu definește noțiunea de “autoritate publică”. Apreciază că absența unei definiții a acestei noțiuni permite includerea în categoria “autorităților publice” a unor instituții care nu au această natură juridică. Astfel, se ajunge la pronunțarea unor soluții contradictorii, cea mai recentă fiind cea reținută prin Decizia nr. 18 din 30 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în sensul că Banca Națională a României, Consiliul Concurenței, Consiliul Național al Audiovizualului, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și Autoritatea de Supraveghere Fiscală sunt incluse în categoria organelor centrale autonome, fiind deci autorități publice. Autorii excepției apreciază, în esență, că BNR nu poate intra în categoria de “autoritate publică” în sensul art. 175 alin. (2) din Codul Penal. O interpretare extensivă a normei – apreciază autorii excepţiei de neconstituţionalitate –,  în defavoarea acuzatului o reprezintă Decizia nr. 18 din 30 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a statuat că “funcționarul bancar, angajat al unei societăți bancare cu capital integral privat, autorizată și aflată sub supravegherea Băncii Naționale a României, este funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal”.

Autorii au mai susţinut că ambiguitatea exprimării cuprinse în art. 175 alin. (2) din Codul penal poate conduce la o extindere și mai largă a aplicării acestor dispoziții în raport cu orice persoană care, într-un mod sau altul, desfășoară un serviciu de interes public și care este, în mod obligatoriu, supusă unei forme de control.

Aprecierile şi concluziile CCR

– În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, deși nu se precizează expres, din modul de formulare a criticilor de neconstituționalitate rezultă că autorul excepției este nemulțumit de interpretarea dată dispozițiilor criticate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 18/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 545/2017.

– Așa fiind, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 175 alin. (2) din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 18 din 30 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, dispoziții care au următorul conținut: “De asemenea, este considerată funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.”

– Curtea reține că, prin decizia anterior menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că, “în sensul legii penale, funcționarul bancar, angajat al unei societăți bancare cu capital integral privat, autorizată și aflată sub supravegherea Băncii Naționale a României, este funcționar public, în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal”.

– Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că funcționarul public, în înțelesul normei prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, este persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

– Calitatea de funcționar public, în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, implică întrunirea, în mod cumulativ, a două cerințe obligatorii: a) persoana să exercite un serviciu de interes public (condiție comună); b) persoana să fie învestită cu îndeplinirea respectivului serviciu public de către o autoritate publică sau să exercite serviciul de interes public sub controlul ori supravegherea unei autorități publice (condiție alternativă).

– Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că, deși angajarea funcționarului bancar de către banca (instituția de credit) cu capital integral privat nu echivalează cu o învestire de către autoritățile publice pentru a exercita un serviciu de interes public, activitatea desfășurată de acesta este supusă controlului ori supravegherii autorităților publice cu privire la îndeplinirea unui serviciu de interes public.

– Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat dacă, în sensul dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, BNR constituie o autoritate publică și, în consecință, poate exercita controlul/supravegherea la care se referă dispozițiile art. 175 alin. (2) din Codul penal cu privire la îndeplinirea unui serviciu de interes public. Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat că se poate considera că Banca Națională a României reprezintă o autoritate publică, în sensul art. 175 alin. (2) din Codul penal, putând exercita controlul sau supravegherea cu privire la îndeplinirea unui serviciu de interes public.

– Astfel cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, banca (instituția de credit) cu capital integral privat desfășoară o activitate de interes public, și anume activitatea bancară, ce este definită în cuprinsul dispozițiilor art. 7 alin. (1) pct. 1 din O.U.G. nr. 99/2006 ca “atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public și acordarea de credite în cont propriu”. Natura activității desfășurate de băncile (instituțiile de credit) cu capital integral privat depășește sfera interesului particular și se situează în sfera interesului public, acestea fiind incluse în cadrul persoanelor juridice care exercită un serviciu de interes public. Recunoașterea băncilor ca fiind entități de interes public a fost consacrată legislativ prin Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, art. 34 alin. (2) incluzând, în forma actuală, în această categorie și instituțiile de credit: “în înțelesul prezentei legi, prin persoane juridice de interes public se înțelege: (…) instituțiile de credit (…)”. În consecință, pe baza naturii activității desfășurate, se desprinde concluzia că banca (instituția de credit) cu capital integral privat reprezintă o persoană juridică abilitată să exercite un serviciu de interes public.

– În ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile penale nu definesc nici termenii “control” și “supraveghere“, ținând cont că din analiza definițiilor prevăzute de Dicționarul explicativ al limbii române rezultă că este vorba despre elemente sinonime, care exprimă, din perspectivă penală, aceeași condiție, Curtea reține că, prin aceeași decizie, anterior menționată, a constatat că în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, controlul ori supravegherea autorităților publice cu privire la îndeplinirea unui serviciu de interes public implică existența unor dispoziții legale care să concretizeze controlul ori supravegherea autorității publice. Totodată, Curtea a reținut că, pentru ca o persoană să fie considerată funcționar public în sensul art. 175 alin. (2) din Codul penal, este suficient ca aceasta să își desfășoare activitatea în cadrul unei persoane juridice al cărei obiect de activitate constă în prestarea unui serviciu de interes public și care este supusă controlului și supravegherii unei autorități publice, nefiind necesar ca pentru fiecare dintre aceste persoane să fie menționate, în cuprinsul actului normativ, dispoziții exprese prin care se exercită controlul sau supravegherea.

CCR a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 175 alin. (2) din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 18 din 30 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Decizia nr. 661/2019 a Curţii Constituţionale publicată în Monitorul Oficial nr. 57 din 29 ianuarie 2020

Ai nevoie de Codul penal? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

LEAVE A REPLY

Adaugă comentariu!
Adaugă nume aici