Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat a lansat în dezbatere publică un proiect de ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei.
Prin modificările propuse, se urmăreşte introducerea de concepte noi specifice licențelor de drepturi de proprietate intelectuală cu privire la mărci de comerț sau semne distinctive și know-how pentru utilizarea drepturilor și distribuției bunurilor sau pentru furnizarea de servicii, precum şi simplificarea demersurilor necesare a fi realizate de către autorităţile publice sau private ce intenţionează să implementeze proiecte în regim de franciză.
Francizor, francizat şi drepturile părţilor în contractul de franciză
Prin modificarea ordonanței, se va impune obligația informării consumatorilor asupra calității de entitate independentă a francizatului, într-o manieră lizibila și vizibilă, inclusiv prin mențiunile ce trebuie făcute pe documente și reclama publicitară, atât în interiorul, cât și exteriorul locului de vânzare.
S-a pornit de la un Regulament al UE din 2010, potrivit căruia contractele de franciză conțin licențe de drepturi de proprietate intelectuală cu privire la mărci de comerț sau semne distinctive și know-how pentru utilizarea și distribuția bunurilor sau pentru furnizarea de servicii.
Francizorul este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate. Drepturile de proprietate intelectuală ajută francizatul să revândă produsele pe care i le furnizează francizorul sau un furnizor desemnat de acesta din urmă sau să utilizeze aceste produse și să vândă bunurile sau serviciile care rezultă din acestea.
Odată cu reformulări de natură să aducă mai multă claritate, modificările urmăresc, în principal, reducerea riscului ca viitorul francizat să suporte riscurile unei colaborări dezamagitoare cu un partener puțin fiabil sau lipsit de experiență.
● Se introduce termenul de francizat, în locul celui de beneficiar, pe considerentul că beneficiarul este cel care obține un folos, dar, prin contractul de franciză ambii parteneri urmăresc obținerea, realizarea unor foloase. Francizatul este întreprinzătorul independent, persoană fizică sau juridică, selecţionat de francizor – răspunzător de mijloacele umane şi financiare pe care le angajează şi răspunzător faţă de terţi pentru actele îndeplinite în cadrul exploatării francizei – care are voinţa de a colabora în mod loial pentru succesul reţelei de franciză, aderând la principiul omogenităţii acestei reţele, asa cum este definită de francizor.
● Pentru faza precontractuală, sunt enunţate obligaţiile francizorului de a anunţa faptul că intenţionează să îşi dezvolte afacerea în regim de franciză, anunț care nu este generator de efecte juridice, fiind numai o ofertă fără angajament, dar obligatorie în procedura de selectare a viitorilor francizaţi. Se prevede şi utilizarea termenului „document de dezvăluire de informatii” de către toți francizorii, pentru uniformizarea procedurilor de informare a potențialilor francizați, document prin care este recomandabil să se realizeze dezvăluirea informațiilor între viitorii parteneri.
● Se propune introducerea conceptului de unitate pilot, structură prin care francizorul testează și definitivează formula de afacere pe care urmeaza să o vândă în sistem de franciză. În Nota de fundamentare a proiectului se arată că în practică, s-a observat că, au existat numeroase afaceri, etichetate drept francize, care au oferit modele neverificate și lipsite de viabilitate. Așa se face că, după o perioadă relativ redusă de la înființare, companii românești, din diverse domenii, dar mai ales din zona de imobiliare și brokeraj bancar, au pus bazele unor rețele nesustenabile, generând falimente pentru sute de francizați, care au cumpărat, în cel mai bun caz, iluzii deșarte. În lipsa unei unități-pilot, nu putem vorbi de francizarea unei afaceri. Unitatea-pilot are ca obiectiv principal definitivarea formulei de afaceri, prin preluarea experienţei pozitive, dar şi eliminarea eventualelor probleme odată cu începerea activităţii normale a francizatului..
● Se prevede folosirea Registrului Național de Franciză. Francizorii din Romania au obligația de înregistrare a documentului de dezvăluire de informații în Registrul Național de Franciză în termen de trei luni de la începerea activității. Registrul Național de Franciză (RNF) are ca scop principal înregistrarea unei serii de informații, astfel ca procesul decizional al candidatului care doreşte să intre într-o reţea să fie mai ferit de orice suspiciune, întrucât registrul va afișa o fişă clară a francizei respective şi va cuprinde informaţii verificate în prealabil de către Asociaţia Româna de Franciză.
O statistică exhaustivă va putea fi întocmită în baza datelor puse la dispoziție de către francizori și master francizaţi, fapt de natură să-i încurajeze atȃt pe antreprenorii romȃni de succes să își francizeze afacerile, cȃt și pe francizorii străini să își extindă rețelele în țara noastră – se mai arată în Nota de fundamentare, cu privire la impactul asupra mediului de afaceri din România.
Ai nevoie de Ordonanța nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
