Judecatorii supremi Sofica Dumitrascu (presedinte), Sandel Macavei si Simona Nenita, cei care au respins recursul fostei judecatoare de la Curtea de Apel Iasi, Georgeta Buliga, impotriva deciziei Curtii de Apel Bacau, de condamnare la 4 ani si sase luni de inchisoare cu executare pentru luare de mita, si-au motivat decizia de a mentine aceasta condamnare. Astfel, cei trei judecatori au considerat ca in mod corect instanta de fond a decis sa inlature marturia data in fata judecatorului de Liviu Popescu, co-inculpat in cauza si cel care a lucrat cu DNA-ul pentru prinderea lui Buliga in flagrant, fiind vadit nesincera.
In fata primei instante, Popescu a sustinut ca a fost silit de procurorii DNA sa faca denunt impotriva lui Buliga, si sa poarte tehnica la intalnirile cu aceasta, si sa ii ofere bani, fiind amenintat ca, in caz contrar, se va duce la puscarie si nu isi va mai vedea familia. Instanta de recurs, completul mai sus mentionat, a admis ca Popescu a fost agent al statului in acest caz si ca a participat si asistat la comiterea unor infractiuni, insa pe care nu le-a determinat el ca agent al statului, intrucat, conform altor marturii din dosar, exista, mai inainte de a se implica DNA, o intelegere intre Buliga si Popescu, referitoare la remiterea unei sume de bani pentru o solutie favorabila intr-un proces civil in care Popescu era parte.
ICCJ, despre Buliga: “Inculpata infractoare a fost predispusa la activitatea infractionala imputata, intentia a fost preexistenta”
Conform deciziei 3920, pronuntata in dosarul nr. 749/32/2010, de instanta suprema, Popescu nu poate fi socotit agent provocator pentru ca infractiunile s-ar fi comis si daca el nu ar fi participat sau asistat la ele, astfel ca nu el a fost cel care le-a determinat. In concluzie, ICCJ a considerat ca DNA nu a incalcat CEDO si ca toate drepturile procesuale ale fostului magistrat Georgeta Buliga au fost respectate. „In ceea ce priveste declaratia martorului Popescu Liviu, data in instanta la termenul din 5 mai 2011, instanta de fond cu justete a inlaturat-o din ansamblul probator, apreciind ca elementele de fapt expuse de martor sunt nesincere si nu se coroboreaza cu celelalte fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor administrate in cauza. Analizand continutul declaratiei martorului Popescu Liviu data in cursul cercetarii judecatoresti, se observa ca este vadit contradictorie fata de continutul celorlalte declaratii date in cauza de aceasta persoana in calitate de invinuit si inculpat, de declaratiile martorului Murgoci Ionut precum si de continutul informativ al inregistrarilor ambientale si audio-video efectuate in cauza, a caror analiza a fost efectuata mai sus.
Instanta, potrivit principiului liberii aprecieri a probelor, a constatat ca declaratia lui Popescu Liviu data in cursul cercetarii judecatoresti la data de 5.05.2011 prin care isi retracteaza declaratiile de la urmarirea penala, nu constituie expresia adevarului, avand in vedere lipsa unor motive pertinente si credibile care sa justifice aceasta schimbare de atitudine procesuala. Se observa, element semnificativ, ca Popescu Liviu, care a uzat in fata instantei de prevederile 320/1 CPP, recunoscandu-si vinovatia a fost audiat in calitate de invinuit si de inculpat in faza de urmarire penala si a avut o pozitie procesuala constanta in sensul in care a aratat cat se poate de explicit si detaliat ca inculpata i-a pretins bani cu titlu de mita si trafic de influenta, in vederea obtinerii unei hotarari judecatoresti irevocabile favorabile, astfel ca aprecierea ca declaratia din data de 5.05.2011 este vadit nesincera este una justa si nu-si gaseste corespondentul in ansamblul probator administrat in cauza. (…) Inalta Curte nu ignora problema, de principiu, vizand infractionalitatea provocata de catre autoritati, aspect de altfel invocat de catre recurenta in cauza.
*Continuarea materialului poate fi citita aici:
