Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, a fost republicat în Monitorul oficial nr. 345 din 18 mai 2011.

Formarea profesională a salariaţilor are următoarele obiective principale:

- adaptarea salariatului la cerinţele postului sau ale locului de muncă;

- obţinerea unei calificări profesionale;

- actualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice postului şi locului de muncă şi perfecţionarea pregătirii profesionale pentru ocupaţia de bază;

- reconversia profesională determinată de restructurări socioeconomice;

- dobândirea unor cunoştinţe avansate, a unor metode şi procedee moderne, necesare pentru realizarea activităţilor profesionale;

- prevenirea riscului şomajului;

- promovarea în muncă şi dezvoltarea carierei profesionale.

Formarea profesională şi evaluarea cunoştinţelor se fac pe baza standardelor ocupaţionale.

Formarea profesională a salariaţilor se poate realiza prin următoarele forme:

- participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din ţară sau din străinătate;

- stagii de adaptare profesională la cerinţele postului şi ale locului de muncă;

- stagii de practică şi specializare în ţară şi în străinătate;

- ucenicie organizată la locul de muncă;

- formare individualizată;

- alte forme de pregătire convenite între angajator şi salariat.

Angajatorii au obligaţia de a asigura participarea la programe de formare profesională pentru toţi salariaţii, cel puţin o dată la 2 ani, dacă au cel puţin 21 de salariaţi sau cel puţin o dată la 3 ani, dacă au sub 21 de salariaţi. Potrivit modificărilor introduse în Codul muncii prin O.U.G. nr.65/2005 (începând cu data de 5 iulie 2005), cheltuielile cu participarea la programele de formare profesională se suportă de către angajatori.

Angajatorul persoană juridică care are mai mult de 20 de salariaţi elaborează anual şi aplică planuri de formare profesională, cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor. Planul de formare profesională elaborat devine anexă la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.

Salariaţii au dreptul să fie informaţi cu privire la conţinutul planului de formare profesională.

Participarea la formare profesională poate avea loc la iniţiativa angajatorului sau la iniţiativa salariatului. Modalitatea concretă de formare profesională, drepturile şi obligaţiile părţilor, durata formării profesionale, precum şi orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv obligaţiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, se stabilesc prin acordul părţilor şi fac obiectul unor acte adiţionale la contractele individuale de muncă.

Prin modificările aduse Codului muncii prin Legea nr.42/2011, se prevede că, în cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este iniţiată de angajator, toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de către acesta, iar

salariatul va beneficia, pe toată durata formării profesionale, de toate drepturile salariale deţinute, precum şi de vechime la acel loc de muncă, această perioadă fiind considerată stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat.

În temeiul aceluiaşi acelaşi act normativ de modificare se prevede că, în cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este iniţiată de angajator, salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă pentru o perioadă stabilită prin act adiţional. Durata obligaţiei salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum şi orice alte aspecte în legătură cu obligaţiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adiţional la contractul individual de muncă. Codul muncii distinge soluţii pentru situaţii particulare care pot interveni sub acest aspect, anume:

● În situaţia în care nu inţelege să respecte obligaţia de a nu solicita încetarea contractului de muncă, salariatul va suporta  toate cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă.

● Aceeaşi obligaţie revine şi salariaţilor care au fost concediaţi în perioada stabilită prin actul adiţional, pentru motive disciplinare, sau al căror contract individual de muncă a încetat ca urmare a arestării preventive pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, a condamnării printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracţiune în legătură cu munca lor, precum şi în cazul în care instanţa penală a pronunţat interdicţia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.

În cazul în care salariatul este cel care are iniţiativa participării la o formă de pregătire profesională cu scoatere din activitate, angajatorul va analiza solicitarea salariatului, împreună cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor. Angajatorul este cel care va decide cu privire la cererea formulată de salariat, având în acest scop la dispoziţie un termen de 15 zile de la primirea solicitării. Totodată, angajatorul va decide cu privire la condiţiile în care va permite salariatului participarea la forma de pregătire profesională, inclusiv dacă va suporta în totalitate sau în parte costul ocazionat de aceasta.

Salariaţii care au încheiat un act adiţional la contractul individual de muncă cu privire la formarea profesională pot primi în afara salariului corespunzător locului de muncă şi alte avantaje în natură pentru formarea profesională.