Printre atâtea cifre, de-a lungul timpului au luat naştere şi o serie de mituri pe care le-am auzit, le-am acceptat, le-am propagate, însă de al căror adevăr nu ne-am făcut prea multe griji.
Miturile – evoluţie şi complexitate istorică
Dificultatea studierii acestui organ misterios a făcut ca, de-a lungul timpului, creierul să devină obiectul multor mituri şi credinţe false. Spre exemplu, egiptenii credeau că mintea se află în inima unui om, considerând creierul un organ neimportant. În timpul procesului de mumificare, creierul era eliminat pur şi simplu, în timp ce alte organe erau păstrate cu grijă şi îmbălsămate.
Dovezile istorice arată că Alcmeon din Crotone, care a trăit în jurul anului 500 î.e.n., a fost primul om care a realizat, în urma a numeroase disecţii, că gândurile, senzaţiile şi inteligenţa rezidă în creier şi nu în inimă, aşa cum se credea la acea vreme.
Aristotel, care a trăit în secolul al IV-lea î.e.n., continua să susţină că inima este organul gândirii, creierul fiind doar un mecanism ce răceşte inima. Acest mit a persistat până în secolul al II-lea e.n., atunci când Galen, un medic roman ce avea ca pacienţi numeroşi gladiatori, a observat că aceştia îşi pierdeau facultăţile mintale atunci când sufereau lovituri în zona capului.
Galen credea că în creier se găsesc patru umori (sângele, flegma, bila neagră şi bila galbenă) al căror echilibru reprezenta cheia spre o viaţă sănătoasă. Galen a înţeles rolul esenţial al creierului în ceea ce priveşte memoria, emoţia şi simţurile, chiar dacă îl atribuia inexistentelor umori.
Ideile lui Galen au dăinuit mai bine de un mileniu, susţinute şi de faptul că în Evul Mediu autorităţile bisericeşti au interzis efectuarea disecţiilor pe cadavre omeneşti. De aceea, de multe ori medicii apelau la remedii bizare precum trepanaţia pentru a elimina „piatra nebuniei” din craniul pacientului tratat.
10% sau mai mult?
Unul dintre cele mai răspândite mituri despre creierul uman este acela că oamenii îl folosesc doar în proporţie de 5%-10%.
Studiile istorice arată că acest mit a fost conceput la sfârşitul secolului al XIX-lea, afirmaţia fiind folosită în diferite broşuri şi reclame ce promiteau potenţialilor clienţi şansa de a folosi părţile neaccesate ale creierului, devenind astfel mai inteligenţi şi mai înţelepţi.
Un alt moment cheie în răspândirea acestei credinţe false despre creier îi este atribuit lui Albert Einstein. Legenda spune că un jurnalist l-ar fi întrebat pe omul de ştiinţă care este secretul inteligenţei sale, iar acesta i-ar fi spus că oamenii îşi folosesc doar o mică parte din potenţialul creierului lor, pe când el foloseşte ceva mai mult. Chiar dacă arhivele nu confirmă că acest interviu ar fi avut loc vreodată, legenda sa a permis răspândirea mitului.
Succesul acestui mit se datorează parţial dorinţei oamenilor de a depăşi limitele inerente corpului uman. De aceea, el a fost folosit în numeroase campanii publicitare ce au contribuit la rândul lor la răspândirea acestui neadevăr. Nici realizatorii de filme de la Hollywood nu s-au sfiit să apeleze la această legendă, ea stând la baza thrillerului Limitless, în care un medicament-minune permite protagonistului să-şi folosească 100% din creier şi să beneficieze de capacităţi de concentrare şi memorie ieşite din comun.
Progresul ştiinţific realizat în domeniul imagisticii cerebrale a eliminat în totalitate posibilitatea ca acest mit să fie adevărat. Folosind aparate de imagistică prin rezonanţă magnetică funcţională (fMRI), cercetătorii au putut observa că oamenii folosesc mai mult de 10% din creier chiar şi atunci când fac gesturi banale precum strângerea degetelor în pumn.
„Imagistica funcţională ne-a arătat că există foarte puţine elemente ale creierului care să nu fie activate la un moment dat”, explică profesorul Sophie Scott de la Institutul de Ştiinţe Cognitive din cadrul University College London.
Chiar dacă nu folosim toate părţile creierului simultan, imagistica cerebrală a arătat că, de-a lungul unei perioade de 24 de ore, oamenii activează toate zonele creierului.
O afirmaţie mai apropiată de adevăr, spun specialiştii, este aceea că înţelegem doar 10% din modul în care funcţionează creierul.
Sursa: Descoperă.ro
