Termenul de emitere a facturii. Să reamintim, mai întâi, pentru comparaţie, reglementarea actuală – dată de art. 155 Cod fiscal – care stabileşte termenul de depunere după cum obligaţia se referă la o persoana impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, alta decât o livrare/prestare fără drept de deducere a taxei.

În forma în care dispoziţiile din articolul 155 vor fi în vigoare de la 1 ianuarie 2013, o primă referire este făcută cu privire la livrările intracomunitare de bunuri efectuate în condiţiile scutirii de taxă, conform art. 143 alin. (2), situaţie în care persoana impozabilă are obligaţia de a emite o factură cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator al taxei.

Articolul 143 alin. (2) la care se face referire – şi care va rămâne nemodificat – prevede că sunt scutite de taxă următoarele:

* livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autorităţile fiscale din alt stat membru, cu excepţia: livrărilor intracomunitare efectuate de o întreprindere mică, altele decât livrările intracomunitare de mijloace de transport noi; livrărilor intracomunitare care au fost supuse regimului special pentru bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi;

* livrările intracomunitare de mijloace de transport noi către un cumpărător care nu îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA;

* livrările intracomunitare de produse accizabile către o persoană impozabilă sau către o persoană juridică neimpozabilă care nu îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, în cazul în care transportul de bunuri este efectuat conform art. 7 alin. (4) şi (5) sau art. 16 din Directiva 92/12/CEE a Consiliului, din 25 februarie 1992, privind regimul general, depozitarea, circulaţia şi controlul produselor supuse accizelor.

Excepţie fac:

- livrărilor intracomunitare efectuate de o întreprindere mică;

- livrările intracomunitare de bunuri, prevăzute la art. 128 alin. (10), care ar beneficia de scutirea în cazul în care livrarea se face către  persoană impozabilă o persoană care îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA; nu intră aici livrările intracomunitare supuse regimului special privind bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi.

Pentru alte operaţiuni decât cele privind livrările intracomunitare de bunuri efectuate în condiţiile scutirii de taxă, conform art. 143 alin. (2), persoana impozabilă are obligaţia de a emite o factură cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator al taxei, cu excepţia cazului în care factura a fost deja emisă.

De asemenea, persoana impozabilă trebuie să emită o factură pentru suma avansurilor încasate în legătură cu o livrare de bunuri/ prestare de servicii cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a încasat avansurile, cu excepţia cazului în care factura a fost deja emisă.

Factura centralizatoare. Persoana impozabilă poate întocmi o factură centralizatoare pentru mai multe livrări separate de bunuri, prestări separate de servicii, către acelaşi client, în următoarele condiţii:

- să se refere la operaţiuni pentru care a luat naştere faptul generator de taxă sau pentru care au fost încasate avansuri într-o perioadă ce nu depăşeşte o lună calendaristică;

- toate documentele emise la data livrării de bunuri, prestării de servicii sau încasării de avansuri să fie obligatoriu anexate la factura centralizatoare.

Factura emisă de beneficiar sau de un terţ. Pot fi emise facturi de către beneficiar în numele şi în contul furnizorului/ prestatorului în condiţiile stabilite prin norme.

De asemenea, pot fi emise facturi de către un terţ în numele şi în contul furnizorului/ prestatorului în condiţiile stabilite prin norme, cu excepţia situaţiei în care partea terţă este stabilită într-o ţară cu care nu există niciun instrument juridic referitor la asistenţa reciprocă.

Conţinutul facturii. Factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele informaţii:

* numărul de ordine, în baza uneia sau a mai multor serii, care identifică factura în mod unic;

* data emiterii facturii;

* data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată este anterioară datei emiterii facturii;

* denumirea/ numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;

* denumirea/ numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA, ale reprezentantului fiscal;

* denumirea/ numele şi adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă ori o persoană juridică neimpozabilă;

* denumirea/ numele beneficiarului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/ numele, adresa şi codul de înregistrare ale reprezentantului fiscal;

* denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum şi particularităţile prevăzute la art. 125¹ alin. (3) în definirea bunurilor, în cazul livrării intracomunitare de mijloace de transport noi.

Particularităţile menţionate se referă la mijloacele de transport care reprezintă, respectiv, o navă care depăşeşte 7,5 m lungime, o aeronavă a cărei greutate la decolare depăşeşte 1.550 kg sau un vehicul terestru cu motor a cărui capacitate depăşeşte 48 cm³ sau a cărui putere depăşeşte 7,2 kW, destinate transportului de pasageri sau bunuri, cu excepţia: navelor destinate navigaţiei maritime, utilizate pentru transportul internaţional de persoane şi/sau de bunuri, pentru pescuit ori altă activitate economică sau pentru salvare ori asistenţă pe mare, precum şi cu excepţia aeronavelor utilizate de companiile aeriene care realizează în principal transport internaţional de persoane şi/sau de bunuri cu plată.

Acelaşi articol 125¹ alin. (3) mai precizează şi condiţiile care trebuie îndeplinite, şi anume:

- în cazul unui vehicul terestru, acesta să nu fi fost livrat cu mai mult de 6 luni de la data intrării în funcţiune sau să nu fi efectuat deplasări care depăşesc 6.000 km;

- în cazul unei nave, aceasta să nu fi fost livrată cu mai mult de 3 luni de la data intrării în funcţiune sau să nu fi efectuat deplasări a căror durată totală depăşeşte 100 de ore;

- în cazul unei aeronave, aceasta să nu fi fost livrată cu mai mult de 3 luni de la data intrării în funcţiune sau să nu fi efectuat zboruri a căror durată totală depăşeşte 40 de ore;

* baza de impozitare a bunurilor şi serviciilor ori, după caz, avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operaţiune netaxabilă, preţul unitar, exclusiv taxa, precum şi rabaturile, remizele, risturnele şi alte reduceri de preţ, în cazul în care acestea nu sunt incluse în preţul unitar;

* indicarea cotei de taxă aplicate şi a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcţie de cotele taxei;

* în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele şi în contul furnizorului, menţiunea «autofactură»;

* în cazul în care este aplicabilă o scutire de taxă, trimiterea la dispoziţiile aplicabile din prezentul titlu ori din Directiva 112 sau orice altă menţiune din care să rezulte că livrarea de bunuri ori prestarea de servicii face obiectul unei scutiri;

* în cazul în care clientul este persoana obligată la plata TVA, menţiunea «taxare inversă»;

* în cazul în care se aplică regimul special pentru agenţiile de turism, menţiunea «regimul marjei - agenţii de turism»;

* dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, una dintre menţiunile «regimul marjei - bunuri second-hand», «regimul marjei - opere de artă» sau «regimul marjei - obiecte de colecţie şi antichităţi», după caz;

* în cazul în care exigibilitatea TVA intervine la data încasării contravalorii integrale sau parţiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, menţiunea «TVA la încasare»;

* o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi ori documente pentru aceeaşi operaţiune.

Facturile emise în sistem simplificat trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:

- data emiterii;

- identificarea persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;

- identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate;

- suma taxei colectate sau informaţiile necesare pentru calcularea acesteia;

- în cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factură, o referire specifică şi clară la factura iniţială şi la detaliile specifice care se modifică.

Informaţii care pot fi exceptate. În situaţia livrărilor de bunuri şi prestările de servicii efectuate de o persoană impozabilă stabilită în România în sensul art. 125¹ alin. (2), furnizorul sau prestatorul stabilit în România poate să omită din factură informaţiile privind baza de impozitare a bunurilor şi serviciilor ori, după caz, avansurile facturate şi, de asemenea, poate să omită informaţiile privind cota de taxă aplicată şi suma taxei colectată.

În schimb, se va indica valoarea impozabilă a bunurilor livrate/ serviciilor prestate, referindu-se la cantitatea sau volumul acestora şi la natura lor. Aceleaşi informaţii pot să nu apară pe factură la livrările de bunuri şi prestările de servicii pentru care locul livrării, respectiv prestării, se consideră a fi în România, efectuate de un furnizor/ prestator care nu este stabilit în România, dar este stabilit în Comunitate, iar persoana obligată la plata taxei.

Sumele indicate pe factură se pot exprima în orice monedă cu condiţia ca valoarea TVA colectată să fie exprimată în lei. În situaţia în care valoarea taxei colectate este exprimată într-o altă monedă, aceasta va fi convertită în lei utilizând ultimul curs de schimb comunicat de Banca Naţională a României sau cursul de schimb utilizat de banca prin care se efectuează decontările, din data la care intervine exigibilitatea taxei pentru operaţiunea în cauză.