Curtea de Justiţie a răspuns la o întrebare preliminară, cu clarificări privind reducerea tarifelor de acces la rețeaua de energie electrică acordată de o întreprindere de vânzare cu amănuntul a energiei electrice consumatorilor care au optat pentru factura electronică.
Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 11 alineatul (1) din Directiva 2012/27/UE Această cerere a fost formulată în cadrul unei proceduri inițiate de Oulun Sähkönmyynti Oy, societate de vânzare cu amănuntul a energiei electrice, în legătură cu o decizie a Agenției pentru Energie, referitoare la o reducere lunară a tarifelor de acces la rețeaua de energie electrică acordată consumatorilor finali care au optat pentru factura electronică.
Cadrul juridic european
Din Directiva nr. 27/2012, CJUE a reţinut mai multe reglementări în susţinerea hotărârii pronunţate. Dintre acestea, reţinem şi noi pe acelea care pot interesa direct consumatorul român de energie electrică, în ce priveşte facturarea.
– Articolul 11 din directiva menționată, intitulat „Costurile de acces la informațiile privind contorizarea și facturarea”, prevede la alineatul (1):
„Statele membre se asigură că consumatorii finali își primesc în mod gratuit toate facturile și toate informațiile privind facturarea pentru consumul de energie, precum și că aceștia au acces adecvat și gratuit la datele privind propriul consum.”
– Anexa VII la Directiva 2012/27, intitulată „Cerințe minime pentru facturare și informațiile privind facturarea pe baza consumului real”, precizează următoarele la punctul 1.1, care privește „[f]acturarea pe baza consumului real”:
„Pentru a permite consumatorilor finali să‑și regleze propriul consum de energie, facturarea ar trebui să fie efectuată pe baza consumului real, cel puțin o dată pe an, iar informațiile privind facturarea ar trebui puse la dispoziție cel puțin trimestrial, la cerere sau în cazul în care consumatorii au optat pentru factura electronică, sau de două ori pe an în celelalte cazuri. Gazul folosit doar pentru gătit poate fi scutit de la aplicarea prezentei cerințe.”
Litigiul principal și întrebările preliminare
– Prețul energiei electrice vândute de Oulun Sähkönmyynti este compus dintr‑un tarif fix lunar de acces la rețea și din prețul energiei bazat pe consumul de electricitate. Tarifele de acces la rețea se ridică în mod normal la 2,50 euro pe lună. Începând cu data de 1 ianuarie 2016, Oulun Sähkönmyynti a acordat o reducere de 1 euro la tarifele lunare de acces la rețea consumatorilor care au optat pentru factura electronică, dar nu și celor care au optat pentru alte modalități de facturare, precum factura pe suport de hârtie, debitarea directă și, pentru consumatorii care sunt întreprinderi, factura online.
– Printr‑o decizie din 20 iunie 2017, Agenția pentru Energie a considerat că această reducere echivalează cu a impune consumatorilor care nu au optat pentru factura electronică să plătească o sumă de 1 euro pentru propriile facturi. Prin urmare, a somat Oulun Sähkönmyynti să își modifice practica de facturare și să garanteze dreptul consumatorilor săi de a‑și primi facturile în mod gratuit. În plus, prin aceeași decizie, a dispus ca Oulun Sähkönmyynti să ramburseze partea din tarife care, începând cu data de 1 ianuarie 2016, a fost percepută în mod nejustificat de la consumatorii care nu au optat pentru factura electronică.
– Oulun Sähkönmyynti a formulat o acțiune împotriva acestei decizii la Tribunalul pentru Litigii Economice instanța finlandeză de trimitere.
– În susținerea acestei acțiuni, Oulun Sähkönmyynti arată că toți consumatorii săi își primesc factura de energie electrică în mod gratuit, indiferent de tipul de facturare pe care l‑au ales. Totuși, potrivit acestei societăți, cerința ca factura să fie furnizată în mod gratuit nu înseamnă că îi este interzis să acorde o reducere privind tarifele de acces la rețeaua de energie electrică consumatorilor care au optat pentru factura electronică. În plus, reducerea acordată acestor consumatori nu s‑ar întemeia pe o diminuare reală a costurilor, ci pe estimarea efectelor acestei reduceri. Frecvența facturării nu ar afecta cuantumul tarifelor de acces la rețea și nici valoarea reducerii, consumatorii putând alege de altfel între patru, șase sau douăsprezece facturi pe an. Pe de altă parte, facturarea electronică ar permite reducerea costurilor administrative.
– Agenția pentru Energie susține că reducerea în discuție în litigiul principal echivalează cu eludarea normei conform căreia toți consumatorii își primesc factura de energie electrică în mod gratuit. Din perspectiva consumatorului final, ar fi puțin important dacă pentru o factură se percepe o plată specifică sau dacă tarifele de acces la rețea sunt mai ridicate pentru motivul că acest consumator a optat pentru o altă facturare decât cea electronică. Potrivit Agenției pentru Energie, ceea ce este important este diferența de preț dintre diferitele tipuri de facturare. Agenția pentru Energie adaugă că numai interpretarea pe care o susține este de natură să garanteze că acei consumatori finali care nu au acces la serviciile electronice și care adesea sunt și vulnerabili își primesc factura de energie electrică în mod gratuit.
– Instanța de trimitere arată că atât articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2012/27, cât și legea finlandeză privind piața energiei electrice prevăd că facturile și informațiile privind facturarea trebuie să fie furnizate consumatorului final în mod adecvat și gratuit. Totuși, potrivit Notei de orientare a Comisiei Europene privind articolele 9-11 din Directiva 2012/27 [SWD/2013/0448 final], cerința privind gratuitatea facturii și a informațiilor referitoare la facturare nu se opune ca o întreprindere de vânzare cu amănuntul a energiei electrice să acorde consumatorilor finali o reducere sau un bonus atunci când aceștia optează pentru o facturare electronică.
– Această instanță arată, pe de o parte, că, deși acest document de lucru al Comisiei nu constituie un izvor de drept obligatoriu în sensul articolului 288 TFUE și nu modifică efectele juridice ale Directivei 2012/27, el evidențiază că este posibilă interpretarea articolului 11 alineatul (1) din directiva menționată în sensul prezentat de Oulun Sähkönmyynti, și anume că este importantă doar gratuitatea facturii. Cu toate acestea, pe de altă parte, după cum sugerează Agenția pentru Energie, situația în care consumatorului final care nu a optat pentru o factură electronică i se percep tarife de acces la rețea mai ridicate ar putea fi considerată o situație în care se solicită o plată specifică în schimbul unei facturi pe suport de hârtie.
– În aceste împrejurări, Tribunalul pentru Litigii Economice a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Articolul 11 alineatul (1) din [Directiva 2012/27] trebuie interpretat în sensul că aplicarea unei reduceri de preț la un tarif de bază pentru furnizarea de energie electrică, pe baza modului de facturare pentru care a optat consumatorul final, înseamnă că factura și informațiile privind facturarea nu au fost transmise în mod gratuit consumatorilor finali cărora nu li s‑a aplicat reducerea de preț?
2) În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare preliminară și în măsura în care acordarea reducerii de preț menționate poate fi admisibilă, în ceea ce privește aprecierea admisibilității reducerii de preț, din Directiva 2012/27 rezultă condiții suplimentare speciale care trebuie luate în considerare, ca de exemplu aspectul dacă reducerea de preț corespunde unei economii de costuri realizate pe baza tipului de facturare ales, aspectul dacă reducerea de preț se referă la numărul de facturi transmise sau aspectul dacă reducerea de preț poate fi atribuită grupului de consumatori finali care produce economia de costuri prin faptul că optează pentru un anumit tip de facturare?
3) În cazul în care acordarea reducerii de preț menționate la prima întrebare preliminară înseamnă că unor consumatori, alții decât cei care au optat pentru tipul special de facturare, li s‑au perceput plăți cu încălcarea articolului 11 alineatul (1) din Directiva 2012/27, rezultă din dreptul Uniunii anumite cerințe speciale de care trebuie să se țină seama în cadrul deciziei referitoare la rambursarea plăților?”
Considerentele Curţii cu privire la întrebările preliminare
– Articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2012/27 prevede că „[s]tatele membre se asigură că consumatorii finali își primesc în mod gratuit toate facturile și toate informațiile privind facturarea pentru consumul de energie, precum și că aceștia au acces adecvat și gratuit la datele privind propriul consum”.
– Reiese din modul de redactare a articolului 11 alineatul (1) din Directiva 2012/27 că această dispoziție se limitează să prevadă obligația statelor membre de a se asigura că întreprinderile de vânzare cu amănuntul a energiei electrice procedează astfel încât consumatorii lor finali își primesc în mod gratuit facturile și informațiile privind facturarea pentru consumul de energie și că nu impun nicio cerință suplimentară cu privire la această obligație. Așadar, din moment ce facturile și informațiile privind facturarea sunt transmise gratuit consumatorilor finali, dispoziția respectivă nu împiedică să se acorde consumatorului în cauză o reducere privind tarifele de acces la rețea.
– Posibilitatea oferită de factura electronică de a face mai accesibile și mai frecvente informațiile privind facturarea și consumul individual de energie poate contribui la atingerea obiectivelor Directivei 2012/27 în ceea ce privește eficiența energetică.
– Reducerea acordată consumatorilor care optează pentru factura electronică are ca scop în special diminuarea costurilor administrative ale întreprinderii de vânzare cu amănuntul a energiei electrice. Or, pentru a putea raționaliza costurile administrative, această întreprindere trebuie să poată dispune de mijloace susceptibile să încurajeze consumatorii finali să accepte mai ușor modificările obiceiurilor lor de facturare pe care le-ar determina, dacă este cazul, adoptarea facturii electronice. Interpretarea articolului 11 alineatul (1) din Directiva 2012/27, în sensul că interzice ca întreprinderea de vânzare cu amănuntul a energiei electrice să acorde o reducere privind tarifele de acces la rețea consumatorilor finali care optează pentru factura electronică, ar priva o asemenea întreprindere de această posibilitate.
– Pe de altă parte, contrar celor susținute de guvernul finlandez, nu se poate considera că faptul de a acorda o reducere privind tarifele de acces la rețea consumatorilor finali care au optat pentru factura electronică constituie, în împrejurări precum cele din litigiul principal, o eludare a regulii gratuității facturilor și a informațiilor privind facturarea, impusă la articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2012/27.
– Astfel, din decizia de trimitere reiese că reducerea acordată de Oulun Sähkönmyynti consumatorilor finali care au optat pentru factura electronică privește tarifele de acces la rețea deja existente și că, înainte de introducerea unei astfel de reduceri, nu i s‑a reproșat niciodată societății Sähkönmyynti Oulun că nu a respectat această obligație de gratuitate a facturilor și a informațiilor privind facturarea. În plus, după introducerea reducerii menționate, consumatorii finali care au ales un alt mod de facturare decât factura electronică au continuat să își primească în mod gratuit toate facturile și toate informațiile privind facturarea pentru consumul de energie, precum și să plătească tarifele de acces la rețeaua de energie electrică în același cuantum. Rezultă de asemenea că consumatorii plătesc tarife de acces la rețea indiferent de dorința lor de a primi factura și informațiile privind facturarea de patru, de șase sau de douăsprezece ori pe an. Astfel, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, reducerea tarifelor de acces la rețeaua de energie electrică acordată consumatorilor finali care au optat pentru factura electronică nu poate fi considerată o plată efectivă impusă celorlalți consumatori finali și, prin urmare, o eludare a obligației impuse la articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2012/27.
Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
Articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE, trebuie interpretat în sensul că, în condiții precum cele în discuție în litigiul principal, nu se opune unei reduceri a tarifelor de acces la rețeaua de energie electrică acordată de o întreprindere de vânzare cu amănuntul a energiei electrice numai consumatorilor finali care au optat pentru factura electronică.
Hotărârea CJUE din 2 mai 2019 în cauza C‑294/18, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul pentru Litigii Economice, Finlanda, în procedura inițiată de Oulun Sähkönmyynti Oy.
