20 Noiembrie, 2019

Factura de la serviciile publice – ca titlu executoriu

Art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006 prevede: “Factura individuală pentru serviciul de alimentare cu apă și de canalizare constituie titlu executoriu“. O instanţă de judecat a sesizat, din oficiu, CCR, susţinând neconstituţionalitatea acestei dispoziţii din lege. 

Judecătoria Cluj-Napoca – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, republicată. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată, din oficiu, de către instanța de judecată într-o cauză având ca obiect încuviințarea executării silite împotriva debitorului, în vederea punerii în executare a unor facturi fiscale, la solicitarea Companiei de Apă Mureș – S.A. 

Motivarea excepţiei de neconstituţionalitate

În motivarea excepției de neconstituționalitate, Judecătoria Cluj-Napoca – Secția civilă apreciază, în esenţă, următoarele :

- Se aduce atingere dreptului la un proces echitabil și, implicit, dreptului la apărare al debitorului, în măsura în care se recunoaște caracterul de titlu executoriu facturii emise de către prestatorul de servicii de alimentare cu apă și canalizare, într-o atare împrejurare fiind puse în discuție înseși prerogativele exclusive recunoscute în favoarea autorității judecătorești prin norma art. 126 alin. (1) din Constituție.

- Factura emisă de furnizor reprezintă un act unilateral ce emană de la acesta și care poate dobândi, în mod obișnuit, numai valoarea unui înscris sub semnătură privată, supus aprecierii instanței din prisma valorii sale probatorii, conform art. 264 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. Însă în cauză nu poate fi omis că, după cum însuși legiuitorul a stabilit prin prevederile art. 30 alin. (1) și art. 31 alin. (1) din Legea nr. 241/2006, raporturile dintre furnizor și beneficiar, în legătură cu prestarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare, sunt trasate numai prin contractul încheiat în acest sens, convenție asumată expres de consumator prin semnătură, ceea ce exhibă acordul său explicit asupra termenilor raportului juridic, or nu aceasta este și situația facturii eliberate unilateral de către furnizor.

- Nu se poate discuta despre egalitatea de arme și asigurarea deplină a însuși dreptului la apărare în cazul în care factura necomunicată consumatorului și neacceptată expres de acesta este susceptibilă de a sta la baza inițierii urmăririi împotriva sa, la solicitarea operatorului de servicii, întrucât numai contractul juridic survenit între părți reglează raportul juridic asumat, după cum reiese din însăși reglementarea art. 30 alin. (1) și art. 31 alin. (1) din Legea nr. 241/2006, or nu acesta are natura juridică de titlu executoriu, ci simpla factură emisă unilateral de către prestator.

- Prevederile art. 31 alin. (17) din Legea nr. 241/2006 nu satisfac exigențele de claritate și precizie impuse drept standard în procedura de elaborare a actelor normative, câtă vreme, în temeiul art. 32 alin. (1) din același act normativ, “Operatorii au dreptul să sisteze furnizarea/prestarea serviciului acelor utilizatori care nu își achită contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în cel mult 30 de zile calendaristice de la data expirării termenului de plată a facturilor, prin debranșarea de la rețelele publice de distribuție a apei ori de la rețelele publice de canalizare, și să solicite recuperarea debitelor în instanță.” Așa fiind, legiuitorul a apreciat necesară instituirea unei perioade de 30 de zile de la împlinirea termenului de plată a facturilor, anterior sistării furnizării și chemării în judecată a consumatorului, tocmai ca o garanție în favoarea utilizatorului, însă, în momentul în care a recunoscut facturii unilaterale posibilitatea de a fi pusă, direct, în executare, legiuitorul a abdicat de la principiul consacrat, fără ca normele ce îl instituie să fie abrogate. Or, în asemenea circumstanțe, cadrul legal incident este lipsit de claritate, utilizatorul neputând anticipa dacă neplata facturii determină demararea executării silite sau, dimpotrivă, dacă sunt necesare promovarea unei acțiuni civile de către prestator, după expirarea celor 30 de zile de la scadența facturii, și solicitarea recuperării debitelor în instanță.

- Soluția legislativă criticată aduce atingere și art. 126 alin. (1) din Constituție, în situația în care instanțele judecătorești sunt private de prerogativa de a-și îndeplini atribuția exclusivă de înfăptuire a justiției, consacrată prin chiar art. 32 alin. (1) din Legea nr. 241/2006, și de a aprecia asupra întrunirii condițiilor necesare pentru angajarea răspunderii civile contractuale a beneficiarului, prin obligarea sa la plata de daune-interese moratorii, având în vedere și prevederile art. 31 alin. (16) și (18) din Legea nr. 241/2006. 

Soluţia CCR şi argumentele invocate

Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, reţinând – inclusiv din jurisprudenţa sa – în principal, argumentele de mai jos.

- Din coroborarea prevederilor acestui act normativ reiese că între utilizatorul/utilizatorii serviciului public de alimentare cu apă și furnizorul/furnizorii serviciului respectiv există raporturi contractuale, drepturile/obligațiile părților în legătură cu furnizarea serviciului public și contravaloarea/plata la termen a acestuia regăsindu-se în mod corespunzător în contractele respective, încheiate în condițiile legii.

- În situația în care utilizatorii debitori nu recunosc sumele datorate/cuprinse în factura care constituie titlu executoriu, aceștia pot contesta aceste sume, în condițiile legii, fiind respectat, astfel, accesul liber la justiție și dreptul la apărare.

18. Curtea a învederat, de asemenea, că, potrivit art. 44 din Legea nr. 241/2006, republicată, lege specială, prevederile acesteia se completează inclusiv cu prevederile Legii nr. 51/2006, republicată, lege generală. Prin urmare, Curtea a constatat că prin art. 42 alin. (61) din Legea nr. 51/2006, republicată, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin Legea nr. 225/2016, s-a statuat că “Factura emisă pentru serviciile de utilități publice constituie titlu executoriu“. Prin această reglementare legiuitorul a uniformizat legislația aplicabilă pentru toate serviciile de utilități publice, astfel încât toți operatorii de servicii de utilități publice să poată beneficia de puterea de titlu executoriu a facturilor emise pentru asemenea servicii, fiind exclusă, astfel, orice situație discriminatorie. Legiuitorul a optat pentru o atare soluție legislativă având în vedere domeniul specific al serviciilor publice, pentru a se putea asigura recuperarea cu celeritate a contravalorii serviciilor furnizare, împrejurare față de care se poate asigura și continuitatea acestora.

- Norma legală criticată este una precisă, clară și previzibilă și nu încalcă accesul liber la justiție, dreptul de apărare sau dreptul de proprietate privată ale utilizatorilor, aceștia având dreptul să se adreseze, individual ori colectiv, prin intermediul unor asociații reprezentative, autorităților administrației publice centrale sau locale, asociațiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate servicii de utilități publice ori instanțelor judecătorești, după caz, în vederea prevenirii sau reparării unui prejudiciu direct ori indirect.

- Legiuitorul a acordat beneficiarilor serviciului public o perioadă de grație, de până la 30 de zile de la data scadenței, la expirarea căreia se aplică penalități de întârziere care se datorează cu prima zi după data scadenței, sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, fără ca valoarea lor totală să depășească valoarea facturii, și se constituie venit al operatorului [art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006]. În acest context, norma nu este lipsită de precizie, claritate și previzibilitate, termenele prevăzute de lege fiind suficiente atât pentru comunicarea și primirea facturii, cât și pentru achitarea contravalorii acesteia.

- Referitor la posibilitatea ca emitenții să nu transmită facturile respective, Curtea a subliniat că aceasta reprezintă doar o situație particulară, care poate apărea în fapt, însă aceste aspecte nu se constituie în vicii de neconstituționalitate ale textului legal criticat.

- Raportat la critica privind atribuirea puterii de titlu executoriu facturii individuale pentru serviciul de alimentare cu apă și de canalizare, prin Decizia nr. 188/2017, Curtea a reținut faptul că, potrivit art. 638 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, “Sunt, de asemenea, titluri executorii și pot fi puse în executare silită: [...] titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie.” Această categorie de alte titluri executorii este una mai largă și cuprinde și acele înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie. În cazul acestora din urmă, Curtea a observat că textul nu distinge nici după emitenții sau beneficiarii înscrisurilor, nici după cum sunt înscrisuri autentice sau sub semnătură privată și nici după cum sunt înscrisuri pe suport informatic, pe suport electronic sau pe suport hârtie.

- Prin urmare, în privința acestor din urmă înscrisuri, pentru a fi titluri executorii, este necesar și suficient ca legea să le recunoască putere executorie sau, mai exact, să prevadă că pot fi puse în executare silită. În acest context, Curtea a constatat că prevederile art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, republicată, care prevăd că “Factura individuală pentru serviciul de alimentare cu apă și de canalizare constituie titlu executoriu“, se încadrează în categoria prevăzută de Codul de procedură civilă ca fiind “alte titluri executorii” și cărora legea le recunoaște putere executorie. 

(Decizia nr. 267/2019 a CCR, publicată în Monitorul Oficial nr. 571 din 11 iulie 2019)

Ai nevoie de Decizia nr. 267/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu