Cum procedăm în situaţia în care hotârărea judecătorească nu se pronunţă asupra onorariului definitiv cuvenit expertului căruia i s-a încuviințat elaborarea unei expertize contabile?

  1. Potrivit art. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, cu modificările și completările ulterioare, “(1) Onorariul definitiv pentru expertiza tehnică judiciară se stabileşte de organul care a dispus efectuarea expertizei, în funcţie de complexitatea lucrării, de volumul de lucru depus şi de gradul profesional ori ştiinţific al expertului sau al specialistului. (2) Plata onorariului şi a cheltuielilor solicitate prin decont, cuvenite expertului tehnic judiciar numit de către organele de urmărire penală, instanţele judecătoreşti sau alte organe cu atribuţii jurisdicţionale în condiţiile art. 17, pentru efectuarea expertizei, se efectuează numai prin biroul local pentru expertize tehnice judiciare. ”

  2. Drepturi bănești ale expertului contabil căruia i s-a încuviințat elaborarea unei expertize contabile sunt reglementate prin art. 339 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia “Art. 339. (1) Fapta experților de a cere sau de a primi o sumă mai mare decât onorariul fixat de instanță se pedepsește potrivit legii penale. (2) La cererea motivată a experților, ținându-se seama de lucrarea efectuată, instanța va putea majora onorariul cuvenit acestora, prin încheiere executorie, dată cu citarea părților, însă numai după depunerea raportului, a răspunsului la eventualele obiecțiuni sau a raportului suplimentar, după caz. (3) Expertul are aceleași drepturi ca și martorul în ceea ce privește cheltuielile de transport, cazare și masă.”
  3. În situaţia în care hotărârea judecătorească nu se pronunţă asupra onorariului definitiv cuvenit expertului căruia i s-a încuviințat elaborarea unei expertize contabile, se aplică prevederile art. 444 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia “Art. 444. – (1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.  (2) Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată. Prevederile art. 443 alin. (3) se aplică în mod corespunzător. (3) Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor. ”
Expertiza contabilă în practică. Temei legal aplicabil expertizelor contabile

  • Standardul profesional nr. 35 emis de CECCAR – Expertizele contabile
  • Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, cu modificările și completările ulterioare
  • Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, cu modificările și completările ulterioare
  • Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare
  • Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare
  • Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare
  • Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare
  • Codul etic naţional al profesioniştilor contabili din România, elaborat de IFAC
  • Decretul nr. 79/1971 privind expertiză contabilă şi expertiză tehnică (în vigoare de la 15.04.1971 până la 25.01.2000)

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here