Există un raport contractual cu întreprinderea feroviară în cazul unei persoane care călătorește cu trenul fără legitimație?

Articolul 6 alineatul (2) ultima teză din apendicele A la Convenția privind transporturile internaționale feroviare (COTIF) din 09.05.1980, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de modificare a COTIF din 3 iunie 1999, care figurează în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23.10.2007 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar trebuie interpretat în sensul că nu se opune unor dispoziții naționale care prevăd că o persoană care efectuează o călătorie cu trenul fără a deține o legitimație de transport în acest scop și care nu își regularizează situația în termenele prevăzute de dispozițiile respective nu are un raport contractual cu întreprinderea feroviară.

Astfel s-a pronunţat CJUE prin Hotărârea din data de 21.09.2016 în cauza C-261/15.  

Pe cale de consecință, în litigiul principal în discuţie, persoana care a efectuat o călătorie cu trenul fără a deține o legitimație de transport în acest scop și care nu își regularizează situația în termenele prevăzute de dispozițiile respective nu are un raport contractual cu întreprinderea feroviară, si, ca atare, aceasta nu poate beneficia de protecția legală care îi este conferită în calitate de consumator, în special prin articolele 74 și 75 din Legea privind practicile pieței. 

Menționam faptul că CJUE s-a pronunţat în sensul mai sus arătat referitor la cererea ce a fost formulată  în cadrul unui litigiu între Nationale Maatschappij der Belgische Spoorwegen NV [Societatea Națională a Căilor Ferate Belgiene (SNCB)], pe de o parte, și domnul Gregory Demey, pe de altă parte, în legătură cu plata unei sume forfetare solicitate ca urmare a unor infracțiuni pe care domnul Demey le‑a comis călătorind cu trenul fără legitimație de transport și fără a efectua o regularizare a situației sale în termenele prevăzute de lege. 

Ce a declanşat litigiul principal în discuţie?

În timpul unor controale efectuate în lunile septembrie și octombrie 2013, s‑a constatat, în patru rânduri, că domnul Demey efectua călătorii cu trenul în Belgia fără legitimație de transport.

Controlorul de tren l‑a invitat pe domnul Demey să își regularizeze situația prin plata, în termen de paisprezece zile, a prețului călătoriei, de 11,20 euro, majorat cu 8 euro, în valoare totală de 19,20 euro pe călătorie.

Domnul Demey nu și‑a regularizat situația în termenele care i‑au fost acordate și nici nu a dat curs scrisorilor de punere în întârziere trimise de SNCB.

În consecință, SNCB a introdus împotriva domnului Demey o acțiune la vredegerecht te Ieper (judecătorul de pace din Ypres, Belgia) și a solicitat plata unei sume forfetare suplimentare de 800 de euro, și anume 200 de euro pentru fiecare călătorie efectuată fără legitimație de transport, în locul majorării administrative prevăzute inițial, de 8 euro pe călătorie.SNCB a susținut că suma forfetară de 200 de euro pe călătorie este justificată de infracțiunile săvârșite de domnul Demey. Potrivit SNCB, caracterul consensual necesar pentru existența unui contract de transport lipsește în speță, întrucât domnul Demey a acționat în mod delictual călătorind cu trenul fără legitimație de transport în mod deliberat. Prin urmare, SNCB a considerat că acesta nu poate beneficia de protecția legală care îi este conferită în calitate de consumator, în special prin articolele 74 și 75 din Legea privind practicile pieței[1].

Domnul Demey a susținut că beneficiază de protecția legală conferită prin articolul 74 punctele 17° și 24° din această lege, întrucât, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) ultima teză din apendicele A care figurează în anexa I la Regulamentul nr. 1371/2007[2], absența legitimației de transport nu afectează existența sau validitatea contractului.

Instanța de trimitere a constatat că argumentația invocată de domnul Demey se întemeiază pe existența unui raport contractual între acesta și SNCB. În schimb, SNCB consideră că teza invocată de SNCB implică faptul că domnul Demey a săvârșit o faptă ilicită.

În consecință, instanța de trimitere a ridicat problema dacă în speță există un contract de transport între domnul Demey și respectiva societate de transport în temeiul articolului 6 alineatul (2) ultima teză menționat și dacă, prin urmare, poate să aplice dispozițiile Legii privind practicile pieței care se întemeiază pe existența unui astfel de contract.

În aceste condiții, vredegerecht te Ieper (judecătorul de pace din Ypres) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze CJUE următoarea întrebare preliminară: să stabilească dacă articolul 6 alineatul (2) ultima teză din apendicele A care figurează în anexa I la Regulamentul nr. 1371/2007 trebuie interpretat în sensul că se opune unor dispoziții naționale care prevăd că o persoană care efectuează o călătorie cu trenul fără a deține o legitimație de transport în acest scop și care nu își regularizează situația în termenele prevăzute de dispozițiile respective nu are un raport contractual cu întreprinderea feroviară. 

Ce trebuie să cunoaștem referitor la o trimitere preliminară ?

Trimiterea preliminară permite instantelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze CJUE întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii.

Retinem că CJUE nu solutionează litigiul national, insa instanta natională are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei CJUE.

Decizia CJUE este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară. 

Răspunsul mai sus formulat de CJUE ce a făcut obiectul Hotărârii din 21.09.2016 dată în cauza C-261/15 îl puteţi consulta in extenso pe site-ul Curia.
__________________________________

Ai nevoie de Regulamentul nr. 1371/2007 privind drepturile şi obligaţiile călătorilor din transportul feroviar? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!