29 Ianuarie, 2020

Executarea silită a creanţelor fiscale

În capitolul din Codul de procedură fiscală care tratează despre stingerea creanţelor fiscale prin executare silită, o dispoziţie prevăzută în art. 227 (6) dispune: “Executarea silită a creanțelor fiscale nu se perimă”. Poziţia diferită a creditorului persoană fizică faţă de cea a statului a declanşat o critică de neconstituţionalitate a dispoziţiei citate mai sus, nemulţumire exprimată într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare. 

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că, în cazul creanțelor fiscale, dispoziția legală criticată instituie un privilegiu în favoarea statului, nefiind sancționat comportamentul culpabil și dilatoriu al acestuia, în calitate de creditor, în relația cu cetățeanul, pe când cetățeanul, în relația cu statul, raportat la dispozițiile aplicabile în materie de perimare a executării silite, respectiv art. 697 și 698 din Codul de procedură civilă, este sancționat dacă are un comportament culpabil și dilatoriu, în calitate de creditor al statului, executarea silită efectuată de cetățean împotriva statului fiind supusă perimării. 

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea a respins-o, ca neîntemeiată, pe următoarele considerente.

- Neperimarea executării silite a creanțelor fiscale, reglementare derogatorie de la dreptul comun, este în deplin acord cu Legea fundamentală, legiuitorul, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, fiind îndreptățit să stabilească norme de procedură speciale, derogatorii de la regulile generale, determinate de anumite situații speciale. În cazul de față, situația specială a fost determinată de faptul că obiectul executării silite îl constituie încasarea creanțelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, ceea ce reprezintă un interes general.

- Soluția legislativă criticată este o expresie a textului art. 135 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia statul are obligația să acționeze pentru apărarea intereselor generale ale societății, iar agenții economici trebuie să se integreze cadrului constituțional, în concordanță cu interesul public la care statul este obligat să vegheze.

- De asemenea, neperimarea executării silite a creanțelor fiscale nu încalcă art. 16 din Constituție. Spre deosebire de reglementarea generală în materie care se referă la orice persoană fizică sau juridică care are calitatea de creditor sau debitor, dispozițiile Codului de procedură fiscală au în vedere subiecte calificate ale raportului juridic fiscal, și anume statul, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport.

- În ceea ce privește susținerea autorului excepției, potrivit căreia neperimarea executării silite a creanțelor fiscale restrânge în mod nejustificat dreptul la apărare al debitorului unei astfel de creanțe, debitorul are posibilitatea de a utiliza calea de atac a contestației împotriva oricărui act de executare și de a-și valorifica, în acest cadru, toate drepturile procesuale, dovedind netemeinicia pretențiilor creditorului.

- Prin jurisprudenţa sa, Curtea a constatat că existența unei obligații exprese a fiecărui cetățean de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice și a unei obligații a statului de a proteja interesele naționale în activitatea financiară este justificată de necesitatea asigurării certitudinii în constituirea ritmică a resurselor financiare ale statului. Astfel, încasarea impozitelor și taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor naționale pe plan financiar.

- În cadrul raporturilor juridice dintre stat, în calitate de creditor, și contribuabil, în calitate de debitor al obligației fiscale, cele două părți nu se situează pe poziții de egalitate, între ele existând o legătură de subordonare în favoarea statului, pe baza unui regim de drept public, și, prin urmare, nu poate fi vorba de încălcarea principiului egalității în fața legilor prevăzut de art. 16 din Constituție.

- Legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condițiile procedurale stabilite de lege. Astfel, potrivit art. 172 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură fiscală, “persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare [...]“, iar, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, “Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență”.

Decizia nr. 346/2019 a CCR, care priveşte şi o altă critică de neconstituţionalitate (netratată aici) a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 945 din 26 noiembrie 2019.

Ai nevoie de Codul de procedură fiscală? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

 

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu