16 Septembrie, 2019

Executare silită: perimare şi prescripție

“Executarea silită a creanțelor fiscale nu se perimă”. Dispoziţia se regăseşte în art. 227 (6) din Codul de procedură fiscală, soluţia fiind aceeaşi şi în vechiul cod, la art. 142 (4). 

Reglementarea a făcut obiectul unei sesizări de neconstituționalitate, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare formulate împotriva executării silite și împotriva unor titluri executorii emise succesiv până în 2016.

În motivare, autorul a arătat în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât au un vădit caracter discriminatoriu, lipsesc cetățenii de o protecție extrem de importantă din punct de vedere civil și îi privează de dreptul la un proces echitabil.

Iată cum şi-a susţinut autorul  criticile formulate:

- Dosarul în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate are ca obiect o executare silită începută în anul 2008 și pentru care organul de executare nu a întreprins nicio măsură efectivă de recuperare a creanței timp de 9 ani (2008 – 2017). Primul moment în care s-au întreprins măsuri efective de executare silită a fost luna martie 2017, când a primit adresa de înștiințare privind instituirea măsurii popririi.

- Conform dreptului comun în materia executării silite, orice executare silită în care creditorul nu mai întreprinde niciun act de executare silită se perimează în termen de 6 luni (art. 389 din Codul de procedură civilă în vigoare la data începerii executării).

- Instituția perimării este o măsură de protecție a debitorilor în fața creditorilor nediligenți, tocmai pentru a nu permite creditorilor să mențină o stare permanentă de pericol și incertitudine materială asupra debitorului.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție. Se mai invocă prevederile art. 7 privind egalitatea din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la aceeași Convenție. 

Neperimarea executării silite a creanțelor fiscale, reglementare derogatorie de la dreptul comun

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea  a respins sesizarea, ca neîntemeiată, pentru argumentele de mai jos,

- Curtea a făcut trimitere la decizii anterioare, în care s-a răspuns la critici similare, chiar dacă soluţiile au fost date pe vechiul cod de procedură fiscală.

- Astfel, prin Decizia nr. 2/2010, Curtea a observat că neperimarea executării silite a creanțelor fiscale, reglementare derogatorie de la dreptul comun, este în deplin acord cu Legea fundamentală, legiuitorul, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, fiind îndreptățit să stabilească norme de procedură speciale, derogatorii de la regulile generale, determinate de anumite situații speciale. În cazul de față, situația specială a fost determinată de faptul că obiectul executării silite îl constituie încasarea creanțelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, ceea ce reprezintă un interes general.

- Soluția legislativă criticată este o expresie a textului art. 135 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia statul are obligația să acționeze pentru apărarea intereselor generale ale societății, iar agenții economici trebuie să se integreze cadrului constituțional, în concordanță cu interesul public la care statul este obligat să vegheze.

- Neperimarea executării silite a creanțelor fiscale nu încalcă art. 16 din Constituție. Spre deosebire de regula generală cuprinsă în art. 389 din Codul de procedură civilă din 1865, care se referă la orice persoană fizică sau juridică care are calitatea de creditor sau debitor, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 au în vedere subiecte calificate ale raportului juridic fiscal, și anume statul, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport.

- În ceea ce privește susținerea autorului excepției potrivit căreia neperimarea executării silite a creanțelor fiscale restrânge în mod nejustificat dreptul la apărare al debitorului unei astfel de creanțe, debitorul are posibilitatea de a utiliza calea de atac a contestației împotriva oricărui act de executare și de a-și valorifica, în acest cadru, toate drepturile procesuale, dovedind netemeinicia pretențiilor creditorului.

- În cadrul raporturilor juridice dintre stat, în calitate de creditor, și contribuabil, în calitate de debitor al obligației fiscale, cele două părți nu se situează pe poziții de egalitate, între ele existând o legătură de subordonare în favoarea statului, pe baza unui regim de drept public, și, prin urmare, nu poate fi vorba de încălcarea principiului egalității în fața legilor prevăzut de art. 16 din Constituție.

- Statul nu se află pe poziție de egalitate cu contribuabilul în ceea ce privește administrarea finanțelor publice.

-Textul de lege criticat vizează instituția perimării executării silite și nu cea a prescripției executării silite. Cu alte cuvinte, ipoteza din dosarul de față este aceea în care statul declanșează procedura executării silite, invocând titlul său executoriu, dar nu stăruie pentru o perioadă în privința colectării sumelor datorate. Odată declanșată procedura executării silite în termenul de prescripție de 5 ani, ea nu se poate perima. Contribuabilul are însă posibilitatea de a contesta imediat atât titlul de creanță emis, cât și actele de executare silită ale organelor fiscale sau are posibilitatea de a achita suma datorată de bunăvoie. Acest lucru reiese din interpretarea art. 142 alin. (4) coroborat cu al art. 131 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precum și a art. 227 alin. (6) coroborat cu art. 215 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Contribuabilul cunoaște că are de plătit o sumă de bani, are posibilitatea să conteste titlul de creanță ori actul de executare silită și dacă nu o face, acceptă că mai devreme sau mai târziu statul va dori să recupereze sumele de bani datorate. 

Decizia nr. 20/2019 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și ale art. 227 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial, nr. 652 din 6 august 2019.

Ai nevoie de  Decizia nr. 20/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

 comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu