Dreptul la apărare constituie un subiect de interes pentru orice persoană, iar principiul garantării dreptului la apărare este de ordin constituţional, fiind consacrat prin art. 24 al Legii fundamentale. Însă ce se întâmplă cu prevederile referitoare la acest subiect, odată cu viitoarele modificări ale Codului de Procedură Penală?
Mai exact, cât de mult s-a schimbat legea şi cât de mari sunt diferenţele între actualul Cod şi NCPP, care va intra în vigoare de la 1 februarie 2014?
Vechiul Cod vs. Noul Cod
În speranţa realizării unei intervenţii legislative de succes în materia procesual penală, Noul Cod de Procedură Penală 2010, aplicabil de la 1 februarie 2014, vine cu schimbări majore, nu doar la nivelul formei, prin reaşezarea şi numerotarea paragrafelor şi modificarea sintaxei (fără afectarea majoră a ideii transmise), ci şi la nivel de fond.
La o simplă căutare în corpul de text al Codului de Procedură Penală din 1968, putem observa că prevederile relevante referitoare la dreptul de apărare sunt incluse în art. 6. Garantarea dreptului la apărare, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza căruia se pot observa schimbările aduse de NCPP 2014, unde corespondenţa se face la nivelul art. 10. Dreptul la apărare.
Atenţie! Căutarea în cadrul actului normativ este o facilitate oferită de Lege5 Online, care uşurează lucrul cu legislaţia, introducerea unui sau mai multor cuvinte cheie generând rezultatele relevante, indiferent de forma lor gramaticală.
Astfel, dintre noutăţile substanţiale fac parte:
- dreptul suspectului/inculpatului de a nu face nicio declaraţie;
- apărarea propriei persoane;
- dreptul la timp şi înlesniri necesare pentru pregătirea apărării.
Noile reglementări introduse de NCPP 2014
I. Suspectul şi inculpatul au dreptul de a nu face nicio declaraţie
Una dintre cele mai importante prevederi introduse este aceea potrivit căreia „(4) Înainte de a fi ascultaţi, suspectului şi inculpatului trebuie să li se pună în vedere că au dreptul de a nu face nicio declaraţie.”
Dacă până în acest moment nu exista o prevedere clară referitoare la acest subiect, începând de anul viitor părţile acuzate pot alege să nu facă nicio declaraţie, iar acestea trebuie înştiinţate în mod expres despre dreptul lor, înaintea ascultării.
II. Apărarea propriei persoane
Dacă asistenţa din partea unui avocat/apărător pe durata derulării procesului penal este inclusă şi la ora actuală în reglementările legislative, o noutate o constituie enunţarea explicită a dreptului părţilor şi subiecţilor procesuali principali de a se apăra ei înşişi.
III. Pregătirea apărării – dreptul la timp şi înlesniri
Un nou paragraf stabileşte clar că, de la 1 februarie 2014, părţile, subiecţii procesuali principali şi avocatul au dreptul să beneficieze de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării.
O similitudine, în cazul pregătirii apărării, cu prevederile din actualul Cod de procedură penală se vede în ceea ce priveşte:
- ”înlesnirile necesare”, care ar putea fi constituite din acele probe necesare în apărare, a căror administrare intră în obligaţia organelor judiciare.
- obligaţia organelor judiciare de a asigura posibilitatea pregătirii apărării, caz în care diferenţa este dată de o exprimare mult mai concisă şi punctuală.
Nu în ultimă instanţă, trebuie să avem vedere că un nou paragraf va enunţa clar faptul că „(6) Dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună-credinţă, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege.”
Ce dispune legea acum şi ce se păstrează?
La o analiză comparativă şi în detaliu a conţinutului celor două articole din Vechiul Cod (art.6) şi Noul Cod (art.10), putem observa cu uşurinţă dispoziţiile păstrate sub forme similare:
- dreptul la asistenţă din partea unui avocat/apărător;
- dreptul suspectului/inculpatului de a fi informat deîndată şi înaintea audierii asupra faptei pentru care se efectuează urmărirea/acţiunea penală şi încadrarea juridică a acesteia;
- obligaţia organelor juridice de a asigura exercitarea deplină a dreptului la apărare pe toată durata desfăşurării procesului penal.
Ce prevederi vor fi eliminate?
Aceeaşi comparaţie arată, însă, şi prevederile ce dispar de la 1 februarie 2014, sub forma lor explicită:
- dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului;
- organele judiciare au obligaţia să administreze probele necesare în apărare (*deşi putem considera că acestea constituie înlesnirile necesare pregătirii apărării la care au dreptul părţile, subiecţii procesuali principali şi avocatul);
- obligaţie organelor judiciare de a informa învinuitul/inculpatul, înainte de a i se lua prima declaraţie, despre dreptul de a fi asistat de un apărător, cu o consemnare în procesul-verbal de ascultare;
- obligaţia organelor judiciare de a lua măsuri pentru asigurarea asistenţei juridice a învinuitului/ inculpatului, dacă acesta nu are apărător ales.
Forma actualizată, la zi, a Codului de Procedură Penală 1968 şi a Codului de Procedură Penala 2010 poate fi consultată de către abonaţii Lege5.
