Așa după cum este deja binecunoscut, regula în domeniul resurselor umane este aceea conform căreia contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată.

Prin excepție de la prevederile art. 12 alin. 1 din Codul muncii, contractul individual de muncă se poate încheia și pe durată determinată, în condițiile expres prevăzute de lege.

Prin urmare cititorul nostru va trebui să înțeleagă că, prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. 1 din Codul muncii, angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile Codului muncii, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată.

Sediul materiei, adică prevederile legale în ceea ce privește contractul individual de muncă pe durată determinată le regăsim în art. 82- 87 din Codul muncii.

Potrivit art. 82 alin. 2 din Codul muncii, contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.

De multe ori, în contractul individual de muncă pe durata determinată se trece o perioadă generică, cum ar fi o lună, trei luni, șase luni, un an etc.; recomandarea noastră este aceea de a  fi trecută data exactă a încetării contractului de muncă pentru a evita confuzii atât pentru părți, cât și pentru autoritațile competente.

Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit, în condiţiile prevăzute la art. 83 din Codul muncii, şi după expirarea termenului iniţial, cu acordul scris al părţilor, pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări.

Potrivit legiuitorului, contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 36 de luni.

Reținem că, în cazul în care contractul individual de muncă pe durată determinată este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, durata contractului va expira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de muncă al salariatului titular.

Potrivit art. 82 alin. 4 din Codul muncii, între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată.

Sunt considerate contracte succesive acele contracte individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată; astfel de contracte successive nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare.

Cazurile în care se poate încheia un contract individual de muncă pentru o durată determinată sunt numai cele prevăzute la art. 83 din Codul muncii, și anume:

• înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului său de muncă, cu excepţia situaţiei în care acel salariat participă la grevă;
• creşterea şi/sau modificarea temporară a structurii activităţii angajatorului;
• desfăşurarea unor activităţi cu caracter sezonier;
• în situaţia în care este încheiat în temeiul unor dispoziţii legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fără loc de muncă;
• angajarea unei persoane care, în termen de 5 ani de la data angajării, îndeplineşte condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă;
• ocuparea unei funcţii eligibile în cadrul organizaţiilor sindicale, patronale sau al organizaţiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului;
• angajarea pensionarilor care, în condiţiile legii, pot cumula pensia cu salariul;
• în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfăşurarea unor lucrări, proiecte sau programe.

Salariatul încadrat cu contract individual de muncă pe durată determinată poate fi supus unei perioade de probă, care nu va depăşi:

• 5 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mică de 3 luni;
• 15 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă cuprinsă între 3 şi 6 luni;
• 30 de zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni;
• 45 de zile lucrătoare în cazul salariaţilor încadraţi în funcţii de conducere, pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni.

Legiuitorul prevede și că angajatorii sunt obligați să informeze salariații angajați cu contract individual de muncă pe durată determinată despre locurile de muncă vacante sau care vor deveni vacante, corespunzătoare pregătirii lor profesionale, și să le asigure accesul la aceste locuri de muncă în condiții egale cu cele ale salariaților angajați cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată; aceasta informare se face printr-un anunț afisat la sediul angajatorului. O copie a anunţului respectiv se transmite de îndată și sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor.

Referitor la condițiile de angajare și de muncă, salariații cu contract individual de muncă pe durată determinată nu vor fi tratați mai puțin favorabil decât salariații permanenți comparabili, numai pe motivul duratei contractului individual de muncă, cu excepția cazurilor în care tratamentul diferit este justificat de motive obiective.

Contractul de muncă încheiat pe perioadă determinată încetează de drept la momentul ajungerii la termen chiar dacă angajatul se află la acel moment în incapacitate temporară de muncă; de asemenea, încetează de drept contractul de muncă încheiat pe perioadă determinată în cazul  îndeplinirii condiţiei până la care acesta a fost încheiat (de exemplu, revenirea titularului pe post).

În fine, reținem și că, deși există elemente asemănătoare în cazul contractului de muncă pe periodă determinată și în cazul contractului de muncă temporară acestea nu trebuie confundate, fiind reglementate distinct în Codul Muncii.

Ai nevoie de Codul muncii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!