O foaie de examen este constituită din date cu caracter personal, astfel încât candidatul la examen poate, eventual, să se prevaleze de Directiva*) privind protecţia datelor cu caracter personal, pentru a solicita organizatorului examenului accesul la lucrarea sa scrisă?
Acesta este obiectul cererii de decizie preliminară formulate de Curtea Supremă din Irlanda şi la care, până în prezent, au fost formulate concluziile avocatului general al CJUE, în sprijinul viitoarei hotărâri a Curţii de Justiţie a UE.
Situaţia de fapt şi cererea de decizie preliminară
Domnul Nowak a fost contabil stagiar (Trainee Accountant) şi în această calitate a participat la diferite examene organizate de Institute of Chartered Accountants of Ireland (Institutul Irlandez al Experţilor Contabili, denumit în continuare „CAI”) şi le‑a promovat. În patru rânduri însă nu a reuşit să promoveze examenul la materia Strategic Finance and Management Accounting. Era un examen la care candidaţii puteau să aibă asupra lor materiale de referinţă proprii („open book exam”).
După a patra participare la examen, în toamna anului 2009, domnul Nowak a contestat rezultatul, iar, în cele din urmă, în luna mai 2010, a decis să depună o cerere de acces, în temeiul legislaţiei irlandeze privind protecţia datelor, la toate „datele cu caracter personal” stocate de CAI cu privire la persoana sa.
Prin scrisoarea din 1 iunie 2010, CAI a transmis domnului Nowak 17 documente, însă a refuzat să îi trimită foaia de examen, motivând că CAI a fost înştiinţat că foaia de examen nu constituie „date cu caracter personal” în sensul legislaţiei privind protecţia datelor.
Drept urmare, domnul Nowak a contactat Office of the Data Protection Commissioner, comisarul privind protecţia datelor, solicitându‑i asistenţa şi susţinând că foaia sa de examen reprezintă date cu caracter personal. În luna iunie a anului 2010, comisarul privind protecţia datelor l-a informat pe petent, printre altele, că „foile de examen nu sunt, în general, analizate [în scopuri privind protecţia datelor] […] întrucât acest tip de document nu constituie, în general, date cu caracter personal”. De asemenea, domnul Nowak a fost informat că, în urma verificării informaţiilor, nu a identificat nicio încălcare esenţială a legislaţiei privind protecţia datelor.
Domnul Nowak a atacat această decizie în faţa instanţelor irlandeze, în prezent procedura fiind în desfăşurare la Curtea Supremă. Această instanţă s-a adresat la CJUE cu următoarele întrebări:
„1) Informaţiile înregistrate în răspunsul/ca răspuns dat de un candidat în timpul unui examen de competenţă profesională pot constitui date cu caracter personal în sensul Directivei privind protecţia datelor?
2) În cazul în care răspunsul la prima întrebare este că toate sau unele dintre aceste informaţii pot fi date cu caracter personal în sensul directivei, ce factori sunt relevanţi pentru a stabili în fiecare caz în parte dacă o astfel de foaie de examen constituie date cu caracter personal şi ce importanţă ar trebui să fie acordată acestor factori?”
În preambulul concluziilor formulate, avocatul general al CJUE ţine să precizeze că litigiul principal nu se referă direct la accesul la o foaie de examen, ci la refuzul fostului Data Protection Commissioner (comisarul pentru protecţia datelor din Irlanda) de a soluţiona plângerea referitoare la refuzul de acces.
Problema centrală este dacă însemnările candidatului de pe foaia de examen pot fi date cu caracter personal. În context, se poate analiza şi aspectul dacă este important faptul că lucrarea a fost scrisă de mână şi dacă observaţiile făcute de examinator pe foaia de examen sunt de asemenea date cu caracter personal ale candidatului.
O altă observaţie: Directiva privind protecţia datelor cu caracter personal va fi abrogată în curând prin Regulamentul general privind protecţia datelor**), care nu este încă aplicabil, însă noţiunea de date cu caracter personal nu se modifică. Astfel, cererea de decizie preliminară prezintă, în opinia avocatului general, importanţă şi pentru aplicarea viitoare a dreptului Uniunii privind protecţia datelor cu caracter personal.
Iată câteva extrase din considerentele avocatului general, pentru formularea concluziilor către CJUE şi care nu sunt de neglijat, pentru o situaţie ca cea în discuţie.
Cu privire la foaia de examen
Prin intermediul ambelor întrebări, la care trebuie să se răspundă împreună, Curtea Supremă din Irlanda dorește să ştie dacă o lucrare de examen scrisă se încadrează în definiţia datelor cu caracter personal potrivit articolului 2 litera (a) din Directiva privind protecţia datelor. Această întrebare îşi are originea în faptul că domnul Nowak, candidatul la respectivul examen, a solicitat accesul la foaia sa de examen invocând dreptul de acces consacrat la articolul 12 din Directivă şi în acest sens a introdus, fără succes, o plângere la fostul comisar pentru protecţia datelor din Irlanda.
Cu privire la definiţia datelor cu caracter personal. Domeniul de aplicare al Directivei privind protecţia datelor este foarte larg, iar datele cu caracter personal vizate de această directivă sunt variate. Potrivit articolului 2 litera (a), orice informaţii privind o persoană identificată sau care poate fi identificată sunt date cu caracter personal. Prin urmare, o foaie de examen încorporează informaţii despre candidat şi este în această măsură un set de date cu caracter personal. În plus, această concluzie este confirmată şi de aspectul că un candidat are un interes legitim, întemeiat pe protecţia vieţii sale private, de a avea în afara procedurii de examen posibilitatea de a se opune prelucrării foii sale de examen. Astfel, un candidat nu este obligat să accepte ca lucrarea sa scrisă să fie transmisă unor terţi sau chiar făcută publică fără acordul său.
Faptul că numele candidatului nu figurează pe lucrare, ci foaia de examen are un număr de identificare sau un cod de bare, nu schimbă cu nimic calificarea unei foi de examen ca un document care încorporează date cu caracter personal. Astfel, conform articolului 2 litera (a) din Directivă, este suficient pentru ca o informație să aibă un caracter personal ca persoana vizată să poată fi identificată cel puţin indirect. Iar cel puţin atunci când candidatul solicită foaia de examen de la instituţia care a organizat examenul, aceasta poate să îl identifice pe baza numărului de identificare.
Cu privire la importanţa scrisului de mână. Domnul Nowak, precum şi jurisprudenţa din Polonia şi Republica Cehă susțin în mod întemeiat opinia că răspunsurile manuscrise cuprind informaţii suplimentare despre candidat, şi anume cu privire la scrisul său de mână. O foaie de examen manuscrisă este practic o probă grafologică, care, cel puţin potenţial, poate fi utilizată la o dată ulterioară ca indiciu pentru a se examina dacă un alt text a fost de asemenea scris de mâna candidatului. Foaia de examen poate astfel să dezvăluie informaţii despre identitatea celui care a redactat lucrarea. Aspectul dacă o astfel de probă grafologică permite identificarea neechivocă a autorului este puţin relevant pentru calificarea ca date cu caracter personal. Astfel, multe alte date cu caracter personal nu permit în mod izolat identificarea fără echivoc a persoanelor. Prin urmare, nu este necesar să se decidă dacă scrisul de mână trebuie să fie considerat o informație biometrică.
Articolul continuă pe pagina următoare!
