21 Octombrie, 2018

Este lipsită de interes cererea angajatorului de constatare a nulității unui CIM după emiterea deciziei de concediere pentru salariatul respectiv?

Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului individual de muncă încheiat de părţi, precum şi a actului adiţional nr.xz/2009, urmând ca pârâtul să fie obligat şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat în esenţă că actele (contractul individual de muncă şi  actul adiţional nr.xz/2009) sunt lovite de nulitate absolută întrucât nu au fost semnate în numele societăţii angajatoare de reprezentantul legal al acesteia, ci de o persoană fără drept de reprezentare. În plus, ştampila folosită de această persoană a fost declarată nulă prin hotărârea nr.1 a Consiliului de Administraţie.

În probaţiune, reclamanta S.C. A. S.A.  a precizat că se prevalează de proba cu înscrisuri.

Ce apărări concrete a formulat pârâtul în cauză?

Pârâtul a formulat întâmpinare ce a fost depusă la dosarul cauzei  în care acesta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?

Prin sentinţa civilă nr. abc/ 02.03.2015 instanţa de fond a respins acţiunea ca lipsită de interes.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Potrivit art.32 şi 33 din noul Cod de procedură civilă, o cerere în justiţie poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes determinat, legitim, personal, născut şi anual.

În speţă, reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a unui contract individual de muncă, justificând aparent un interes în formularea acţiunii.

Însă acest contract de muncă a încetat la data de 18.07.2014 ca urmare a concedierii disciplinare a pârâtului, astfel cum rezultă din decizia nr.zas/2014 emisă de reclamantă, decizie ce nu a fost contestată în justiţie.

Or, în materia raporturilor de muncă, de la regimul juridic al nulităţilor art. 57 alin.2 din Codul muncii instituie o excepţie, statuând că eventuala constatare a nulităţii contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.

Prin urmare, în condiţiile concrete ale speţei, interesul reclamantei de a declara nulitatea contractului individual de muncă nu mai este actual.

În consecinţă, excepţia invocată din oficiu de către instanţă la termenul din data de 02.03.2015  a fost admisă, iar acţiunea reclamantei a fost respinsă ca fiind lipsită de interes.

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către  reclamantă şi, în caz afirmativ, ce a decis instanţa superioară în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?

Da, sentinţa civilă nr. abc/ 02.03.2015   a fost atacată de către  reclamanta S.C. A. S.A. cu apel, dar instanţa superioară a  respins apelul reclamantei, menținând hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa superioară a avut în vedere următoarele considerente:

Dispoziţiile art.32 din noul Cod de procedură civilă, enumeră cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile, cerinţe care trebuie întrunite cumulativ atât în ipoteza formulării şi susţinerii cererilor în justiţie, astfel cum acestea sunt enumerate de art.30 alin.2 din noul Cod de procedură civilă, cât şi în cea a invocării apărărilor.

În consecinţă, condiţiile menţionate trebuie reunite nu numai în cazul cererii de chemare în judecată, ci şi în ipoteza în care părţile invocă o excepţie procesuală, fiind necesar ca acestea să aibă capacitate şi calitate procesuală şi să justifice un interes.

Prin interes se înţelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă, indiferent de forma concretă de manifestare a acestuia, cerere în justiţie, sau apărare de fond ori procedurală.

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acţiunii civile, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Interesul trebuie apreciat la momentul formulării cererii sau al invocării apărării, iar în ceea ce priveşte cerinţele legale ale condiţiei interesului de a acţiona, acesta trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

În raport de aceste cerinţe, instanţa de fond a apreciat corect că interesul reclamantei de a declara nulitatea contractului individual de muncă nu mai este actual, contractul de muncă încetând la data de 18.07.2014, ca urmare a concedierii disciplinare a pârâtului, decizia de concediere nefiind contestată în justiţie.

De asemenea instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 57 alin.2 din Codul Muncii, care instituie o excepţie, şi anume eventuala constatare a nulităţii contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.

Forma procedurală de invocare a lipsei de interes o constituie excepţia procesuală cu aceeaşi denumire, aceasta fiind o excepţie de fond (vizează încălcarea cerinţelor interesului – condiţie de exerciţiu a acţiunii civile), absolută (se încalcă norma de ordine publică) şi peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii), iar instanţa admiţând această excepţie a pronunţat o soluţie legală.

Ai nevoie de Codul muncii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu