Este comerciant o persoană fizică ce publică pe internet mai multe anunțuri pentru vânzarea unor bunuri?

O persoană care publică pe un site internet un anumit număr de anunțuri de vânzare nu are automat calitatea de „comerciant”.

Această activitate poate fi considerată o „practică comercială” dacă persoana acționează în scopuri care se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, artizanală sau liberală.

Astfel s-a pronunţat, printre altele, CJUE prin Hotărârea din 04.10.2018 în cauza  C-105/17. 

Ce a declanşat litigiul principal în discuţie? Ce a determinat instanța de trimitere să formuleze  întrebare preliminară CJUE?

Un consumator a cumpărat un ceas second-hand pe o platformă de vânzare online.

După ce a constatat că ceasul nu prezenta proprietăţile indicate în anunţul de vânzare, consumatorul a comunicat vânzătorului voința sa de a rezilia contractul.

Doamna Evelina Kamenova, vânzătorul, a refuzat să preia bunul în schimbul unei rambursări.

În consecinţă, consumatorul a depus o plângere la Comisia bulgară pentru protecţia consumatorilor (CPC).

După ce a consultat platforma, CPC a constatat că, la data de 10.12.2014, opt anunțuri de vânzare privind produse diverse erau încă publicate pe acest site de către doamna Kamenova sub pseudonimul „eveto-ZZ”.

Prin decizia din 27.02.2015, CPC a constatat că doamna Kamenova săvârșise o contravenție și i-a aplicat mai multe amenzi administrative în temeiul unei legi naţionale privind protecţia consumatorilor.

Potrivit CPC, doamna Kamenova ar fi omis să indice în fiecare dintre anunțurile menționate numele, adresa poștală și adresa electronică ale comerciantului, prețul total al produsului pus în vânzare, cu toate taxele incluse, condițiile de plată, de livrare și de executare, dreptul consumatorului de a se retrage din contractul de vânzare la distanță, condițiile, termenul și modurile de exercitare a acestui drept, precum și informarea cu privire la existența unei garanții legale a conformității produselor vândute.

Doamna Kamenova a introdus o acţiune împotriva acestei decizii în faţa instanţelor bulgare pentru motivul că nu avea calitatea de „comerciant” şi că dispoziţiile legii bulgare nu erau, aşadar, aplicabile.

În acest context, Administrativen sad – Varna (Tribunalul Administrativ din Varna, Bulgaria) a solicitat CJUE -prin intermediul întrebării preliminare –să stabilească dacă o persoană fizică care publică pe un site internet un număr destul de ridicat de anunțuri de vânzare a unor bunuri de o valoare importantă poate fi calificată drept „comerciant” în sensul Directivei privind practicile comerciale neloiale[1]. 

Ce trebuie să cunoaștem referitor la o trimitere preliminară ?

Trimiterea preliminară permite instantelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze CJUE întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii.

Reținem că CJUE nu soluționează litigiul național, însă instanta națională are obligația de a soluționa cauza conform deciziei CJUE.

Decizia CJUE este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară. 

Ce a răspuns în esenţă CJUE prin Hotărârea din data de 04.10.2018 în cauza mai sus amintită?

Prin hotărârea pronunţată în data de 04.10.2018, CJUE a arătat mai întâi că, pentru a fi calificată drept „comerciant”, în sensul directivei, este necesar ca persoana în cauză să acționeze în „scopuri care se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, artizanală sau liberală” ori în numele sau în beneficiul unui comerciant.

CJUE a precizat în continuare că sensul și domeniul de aplicare ale noțiunii „comerciant”, trebuie să fie stabilite în raport cu noțiunea „consumator”, care desemnează orice particular care nu este angajat în activități comerciale sau profesionale.

În această privință, CJUE a constatat că îi revine instanţei naționale sarcina de a aprecia, de la caz la caz, pe baza tuturor elementelor de fapt de care dispune, dacă o persoană fizică precum doamna Kamenova a acționat în scopuri care se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, artizanală sau liberală, verificând printre altele dacă vânzarea a fost realizată în mod organizat, dacă aceasta are un caracter de regularitate sau un scop lucrativ, dacă oferta este concentrată asupra unui număr restrâns de produse, şi de a examina statutul juridic şi competențele tehnice ale vânzătorului.

În plus, pentru a considera că activitatea în cauză constituie o „practică comercială”, instanţa naţională trebuie să verifice dacă această activitate, pe de o parte, provine de la un „comerciant”, și, pe de altă parte, constituie o acțiune, o omisiune, un comportament, un demers sau o comunicare comercială „în directă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea produselor lor către consumatori”.

În aceste împrejurări, CJUE a concluzionat că o persoană fizică ce publică pe un site internet, în mod concomitent, un anumit număr de anunțuri pentru vânzarea unor bunuri noi și second-hand nu poate fi calificată drept „comerciant”, iar o astfel de activitate nu constituie o „practică comercială” decât dacă această persoană acționează în scopuri care se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, artizanală sau liberală. 

Răspunsul mai sus formulat de CJUE ce a făcut obiectul Hotărârii din data de  04.10.2018 în cauza  C-105/17  îl puteţi consulta in extenso pe site-ul Curia.