16 Iunie, 2019

Eşalonarea plăţii creanţelor curente la insolvenţă

Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Galați, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea următoarei probleme de drept: “Dispozițiile art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență pot fi interpretate în sensul că planul de reorganizare a debitorului poate prevedea eșalonarea la plată a creanțelor curente (inclusiv a celor bugetare) ?”. 

Expunerea succintă a procesului

- Prin documentul intitulat “Raport lunar cuprinzând descrierea modului în care administratorul judiciar și-a îndeplinit atribuțiile în procedura generală a insolvenței privind debitorul A”, administratorul judiciar B al debitorului a solicitat judecătorului-sindic de la Tribunalul Galați stabilirea unui termen de judecată pentru confirmarea planului de reorganizare a debitorului. În motivare a arătat că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 132-138 din Legea nr. 85/2014 pentru confirmarea planului.

- Creditorul C a solicitat judecătorului-sindic respingerea cererii de confirmare a planului de reorganizare a debitorului A, arătând în motivare că prin plan se prevede amânarea plății unor sume care nu sunt supuse înscrierii la masa credală – creanțele curente – și care nu pot fi supuse niciunei amânări sau eșalonări. Astfel, creanța sa bugetară, născută în perioada de observație (deci creanță curentă), este propusă a fi plătită în 6 rate trimestriale egale, începând cu trimestrul I al anului al doilea de aplicare a planului.

- Administratorul judiciar B al debitorului A a arătat că eșalonarea creanțelor curente este permisă de art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014.

- Tribunalul Galați a confirmat planul de reorganizare a debitorului A, în considerentele hotărârii nefiind analizată chestiunea posibilității de eșalonare a creanțelor curente, reținându-se doar, cu caracter general, respectarea dispozițiilor art. 132-138 din Legea nr. 85/2014.

- Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditorul C, care critică soluția pronunțată, arătând că prin planul de reorganizare nu se poate dispune eșalonarea la plată a creanțelor curente. 

Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea

Completul de judecată învestit cu soluționarea apelului a apreciat că dezlegarea chestiunii de drept ce face obiectul prezentei sesizări – posibilitatea de eșalonare a plății creanțelor curente prin planul de reorganizare a debitorului – nu reiese cu claritate din textul de lege incident – art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 -, fiind posibile două interpretări.

● Într-o primă interpretare, o astfel de eșalonare este permisă, pentru că textul de lege trebuie înțeles în sens larg. Acesta dispune că planul de reorganizare trebuie să cuprindă modalitatea de achitare a creanțelor curente, iar prin “modalitate” trebuie să se înțeleagă nu numai sursa sumelor cu care se vor achita, ci și împărțirea în rate și termenele scadente ale acestor rate. Această interpretare este în acord cu principiul reglementat de art. 4 pct. 2 din Legea nr. 85/2014; prevederile acestei legi se bazează pe următoarele principii: acordarea unei șanse debitorilor de redresare eficientă și efectivă a afacerii prin procedura de reorganizare judiciară. Or, dacă aceste creanțe curente ar avea un cuantum foarte mare, prin comparație cu posibilitățile debitorului de realizare a veniturilor în perioada de reorganizare, atunci limitarea posibilității de eșalonare a plăților doar la creanțele anterioare deschiderii procedurii ar echivala cu o tentativă iluzorie de redresare a activității, pentru că tot ceea ce ar produce debitoarea s-ar îndrepta către achitarea creanțelor curente.

Dispozițiile art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 – cele ce reglementează regimul juridic al creanțelor curente – nu sunt, la rândul lor, contrare posibilității de eșalonare a creanțelor curente, având în vedere că ele privesc izvorul creanțelor (“conform documentelor din care rezultă”), iar nu momentul la care ele se plătesc. În plus, art. 133 alin. (5) lit. h) din lege permite prelungirea datei scadenței fără a face distincție între creanțele anterioare deschiderii procedurii și cele curente.

● În cea de-a doua interpretare nu este permisă eșalonarea creanțelor curente, prin “modalitatea” de achitare a lor urmând a se înțelege exclusiv sursa veniturilor necesare achitării. Interpretarea este în acord cu regimul juridic al creanțelor curente, stabilit de art. 5 pct. 21 din lege (potrivit căruia creanța curentă se achită cu prioritate, în raport cu creanțele înscrise la masa credală) și de art. 102 alin. (6) din lege (conform căruia creanțele curente nu se înscriu la masa credală). Or, potrivit art. 5 pct. 53 și 54 din Legea nr. 85/2014, planul de reorganizare, ca document fundamental al procedurii de reorganizare, va cuprinde programul de plată a creanțelor înscrise la masa credală, neexistând program de plată pentru creanțele curente. Altfel spus, creanțele curente nu sunt înscrise în tabelul de creanțe, nu sunt incluse în planul de reorganizare și se achită cu prioritate față de creanțele din tabel, astfel că nu este posibilă reeșalonarea lor prin plan.

Cea de-a doua interpretare pare să fie în acord și cu dispozițiile art. 165 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora, pentru debitorii care se află sub incidența legislației privind insolvența, ordinea de stingere a creanțelor este următoarea: mai întâi obligațiile fiscale născute după data deschiderii procedurii insolvenței, în ordinea vechimii, iar abia ulterior sumele datorate în contul ratelor din programele de plăți ale obligațiilor fiscale, cuprinse în planul de reorganizare. 

Soluţia ÎCCJ la întrebarea preliminară

Înalta Curte a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Galați privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, a stabilit că:

În interpretarea dispozițiilor art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, planul de reorganizare a debitorului nu poate să prevadă eșalonarea la plată a creanțelor curente (inclusiv a celor bugetare).

Reţinem câteva din considerentele Completului ÎCCJ pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

- La redactarea noii legi a insolvenței, legiuitorul a fost preocupat de asigurarea unei protecții sporite și mai eficiente a creditorilor împotriva posibilității debitorului de fraudare a intereselor acestora prin intermediul planului de reorganizare, în acest sens fiind edictate dispozițiile art. 138 alin. (5), art. 139 alin. (1) lit. a), art. 139 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 85/2014.

- Aceeași preocupare a legiuitorului transpare și în ceea ce îi privește pe titularii creanțelor curente, adică acele creanțe rezultând din exercitarea de către debitor a activității curente, propusă a fi efectuată de debitor în perioada de observație și în perioada de reorganizare, în cursul normal al activității sale, cum ar fi: a) continuarea activităților contractate și încheierea de noi contracte, conform obiectului de activitate; b) efectuarea operațiunilor de încasări și plăți aferente acestora; c) asigurarea finanțării capitalului de lucru in limite curente”.

- Astfel, ca element de noutate față de vechea lege a insolvenței, titularul unei creanțe curente al cărei cuantum depășește valoarea-prag are posibilitatea de a solicita, prin mecanismele reglementate de art. 75 alin. (3) și (4), art. 77 alin. (2) și art. 143 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, în perioada de observație, dar și în perioada de reorganizare, recunoașterea creanței și, ulterior, deschiderea procedurii de faliment al debitorului, în caz de întârziere la plată pentru mai mult de 60, respectiv 90 de zile de la scadență, în cazul creanțelor furnizorilor de utilități. Judecătorul-sindic va putea respinge cererea de trecere la faliment doar în trei ipoteze: creanța curentă nu este datorată, este achitată sau debitorul a încheiat o înțelegere de plată cu creditorul curent.

- Dispozițiile legale din care rezultă acest regim juridic de favoare sunt în concordanță cu procedura de reorganizare judiciară și cu conținutul dat de art. 5 pct. 53 și pct. 54 teza I și art. 133 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 planului de reorganizare, document fundamental al procedurii de reorganizare, care cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanțelor înscrise în tabelul definitiv.

- Cum în tabelul definitiv sunt cuprinse toate creanțele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, conform art. 5 pct. 67 teza I din Legea nr. 85/2014, rezultă că programul de plată a creanțelor menționat în planul de reorganizare nu poate cuprinde cuantumul creanțelor curente, față de conținutul explicit al prevederilor art. 5 pct. 53 din același act normativ.

- În aceste condiții, cerința ca planul de reorganizare să menționeze modalitatea de achitare a creanțelor curente, înscrisă de legiuitor în art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, nu este susceptibilă de o interpretare extensivă, în sensul posibilității de eșalonare a plății creanțelor curente prin programul de plată a creanțelor curente cuprins în planul de reorganizare, prin modificarea termenelor de scadență ale acestora, în absența acordului creditorilor curenți.

- În absența acordului creditorilor curenți, a unor convenții de plată încheiate între părțile contractante, singura eșalonare posibilă a plății creanțelor curente este aceea decurgând din data exigibilității fiecăreia, planul de reorganizare fiind necesar a indica fluxul de numerar previzionat, respectiv sursele de plată ce pot asigura acoperirea creanțelor curente.

- Permițând debitorului să stabilească în mod unilateral când să efectueze plata, s-ar încălca fără justificare și în contra intenției legiuitorului echilibrul contractual, în condițiile în care, prin art. 123 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, legiuitorul a stabilit în mod expres că, pe parcursul perioadei de observație, administratorul judiciar va putea să modifice clauzele contractelor încheiate de debitor, inclusiv contractele de credit, astfel încât acestea să asigure echivalența viitoarelor prestații, numai cu acordul cocontractanților.

- Pentru dezlegarea problemei de drept supuse judecății prezintă relevanță și dispozițiile art. 175 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora o procedură de reorganizare prin continuarea activității sau de lichidare pe bază de plan poate fi închisă în baza unui raport al administratorului judiciar, care constată îndeplinirea tuturor obligațiilor de plată asumate prin planul confirmat, precum și plata creanțelor curente scadente. Distincția făcută de textul legal între îndeplinirea obligațiilor de plată cuprinse în plan și plata creanțelor curente întărește concluzia că planul de reorganizare nu poate prevedea eșalonarea la plată a creanțelor curente.

- Procedura prin care debitorul ar putea obține, pentru creanțele bugetare restante, înlesniri sau eșalonări la plată, acordate în condițiile Codului de procedură fiscală, nu se confundă cu posibilitatea de eșalonare prin planul de reorganizare a creanțelor bugetare. Operațiunea de calificare a creanțelor bugetare drept creanțe curente se realizează de către administratorul judiciar și este supusă cenzurii judecătorului- sindic în caz de contestare, de aceea ea excedează chestiunii de drept care face obiectul întrebării prealabile. 

Decizia nr. 5/2019 a ICCJ, publicată în Monitorul Oficial nr. 237 din 27 martie 2019 (extrase)

Ai nevoie de Legea nr. 85/2014? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Mihai Sintescu

Mihai Sintescu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu