În titlul XI, Capitolul I din Codul Muncii art. 242 se menţionează că Regulamentul Intern cuprinde cel puţin următoarele categorii de dispoziţii:

* reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă în cadrul unităţii;

* reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi al înlăturării oricărei forme de încălcare a demnităţii;

* drepturile şi obligaţiile angajatorului şi ale salariaţilor;

* procedura de soluţionare a cererilor sau a reclamaţiilor individuale ale salariaţilor;

* reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;

* abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile;

* reguli referitoare la procedura disciplinară;

* modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice;

* criteriile şi procedurile de evaluare profesională a salariaţilor.

De altfel, este de menţionat faptul că prevederile Codului Muncii nu sunt suficiente pentru întocmirea Regulamentului Intern.

O.U.G. nr. 96/2003 cu modificările şi completările ulterioare, privind protecţia maternităţii la locul de muncă menţionează la art. 18: „Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă a salariatelor gravide şi/sau mame, lăuze sau care alăptează, regulamentele interne ale unităţilor trebuie să conţină măsuri privind igiena, protecţia sănătăţii şi securitatea în muncă a acestora, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale celorlalte acte normative în vigoare”.

Atenţia sporită acordată condiţiei salariatelor gravide atrage după sine constituirea unui capitol separat în Regulamentul Intern.

După renunţarea la Contractul Colectiv de Muncă la nivel naţional, Regulamentul Intern a devenit un document şi mai important atât pentru angajaţi cât şi pentru angajatori. De aceea şi în Codul Muncii de multe ori se face trimitere la Regulamentul Intern pentru a evidenţia măsuri/reguli/dispoziţii ce sunt la latitudinea înţelegerii părţilor, cu condiţia respectării limitelor maxime sau minime. 

Printre informaţiile din conţinutul Regulamentului Intern la care face referire Codul Muncii se numără:

- conform art. 29, alineatul (1) din Codul Muncii, contractul individual de muncă se încheie după verificarea prealabilă a corespunderii pe postul pe care urmează să se facă încadrarea, dar modalitatea de verificare  după cum prevedere acelaşi articol, la alineatul 2) este lăsată la latitudinea angajatorului prin Regulamentul Intern

- art. 51, litera 2) menţionează că suspendarea contractului de muncă se poate face pentru un  anumit număr de absenţe nemotivate ale salariatului, condiţii ce sunt stabilite în contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă (dacă este cazul) şi în Regulamentul Intern. În cele mai multe cazuri numărul de absenţe nemotivate pentru care se poate  suspenda contractul de muncă este prevăzut în Regulamentul Intern.

- pentru contractele de muncă cu program de muncă inegal în cadrul săptămânii,  art. 116 din Codul Muncii permite prin intermediul Regulamentului Intern modul concret de stabilire a programului.

- prin Regulamentul Intern, angajatorul poate stabili şi alte pauze în afara pauzelor de masă pentru salariaţii care au o durată a timpului de muncă mai mare de 6 ore/zi.

- dacă domeniul de activitate al societăţii este de aşa natură încât se impune lucrul în zilele de repaus săptămânal (de regulă sâmbăta şi duminica), prin Regulament Intern se vor stabili în ce condiţii acesta (repausul săptămânal) va fi acordat în alte zile.

- în contractul colectiv la nivel naţional valabil pentru anii 2010 - 2012 se menţionau evenimentele familiale deosebite şi numărul de zile libere plătite pentru ele, de către angajator. O data cu renunţarea la contractul colectiv la nivel naţional, prin Legea Dialogului social în mai 2011, Codul Muncii prin intermediul articolului 152, lasă acest aspect la latitudinea angajatorului prin intermediul Regulamentului Intern. La fel şi în cazul numărul de zile de concediu fără plată la care are dreptul un angajat pe parcusul unui an calendaristic.

Pe lângă acestea, în Regulamentul Intern se pot stabili reguli de funcţionare ale societăţii, în limite legale, reguli stabilite de comun acord cu reprezentanţii salariaţilor sau sindicat după caz.