Ce se întâmplă în situaţia în care medicul rezident nu îşi respectă obligaţia asumată de a continua raporturile de muncă pentru o anumită perioadă cu spitalul în care a desfăşurat programul de rezidenţiat?
Mai jos găsiţi soluţia pronunţată de ÎCCJ, dată fiind practica neunitară a instanţelor de judecată, în această materie.
Problema de drept care a generat practica neunitară
Prin sesizarea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Constanţa s-a arătat că nu există un punct de vedere unitar în practica judiciară cu referire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (7^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 179/2008, respectiv art. 18 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009, aprobată prin Legea nr. 103/2012, cu completările ulterioare, prin raportare la dispoziţiile art. 38 şi art. 159 din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în legătură cu următoarea problemă de drept: (…) dacă noţiunea de "cheltuieli de personal" include şi salariul primit de medicul rezident pentru munca desfăşurată în perioada rezidenţiatului şi, pe cale de consecinţă, dacă acesta trebuie să restituie salariul astfel primit, în situaţia în care nu îşi respectă obligaţia asumată de a continua raporturile de muncă pentru o anumită perioadă cu spitalul în care a desfăşurat programul de rezidenţiat, în special în cazul în care şi în contractul individual de muncă sau printr-un act adiţional la acesta a fost inclusă o clauză în sensul prevederilor legale indicate.
Prin recursul în interesul legii s-a arătat că, în practica judiciară, problema de drept enunţată a fost soluţionată neunitar.
Într-o primă opinie (majoritară) s-a considerat că inserarea unei clauze care impune medicului rezident să restituie cheltuielile de personal efectuate pe perioada pregătirii în rezidenţiat, în măsura în care aceste cheltuieli se rezumă la drepturile salariale plătite medicului rezident, în conformitate cu contractul său individual de muncă, reprezintă o pretenţie abuzivă, care încalcă dreptul de a fi retribuit corespunzător muncii depuse şi o nesocotire a interdicţiei de a pune salariatul în postura renunţării la drepturile sale recunoscute prin lege.
S-a apreciat că dispoziţia legală nu poate fi interpretată în sensul că pune semnul egalităţii între salariul încasat în baza unui contract individual de muncă derulat pe parcursul desfăşurării programului de formare profesională prin rezidenţiat şi eventualele cheltuieli suportate pentru pregătirea profesională a medicului rezident în unitatea spitalicească în care a obţinut postul.
Într-o a doua opinie (minoritară) s-a apreciat că sumele avansate unităţilor sanitare de către Ministerul Sănătăţii sau de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pentru pregătirea profesională a medicului rezident reprezintă chiar drepturile salariale primite în perioada şcolarizării, fiind îndeplinită aşadar cerinţa caracterului cert al prejudiciului adus unităţii, iar Codul muncii nu interzice încheierea unui asemenea act adiţional la contractul individual de muncă.
S-a mai arătat că durata rezidenţiatului este normată integral ca activitate didactică, şi nu ca muncă prestată, potrivit art. 9 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 179/2008. De asemenea s-a apreciat că această convenţie, fiind încheiată cu acordul pe deplin valabil al părţilor contractante, nu este afectată de un viciu de consimţământ sau de o impunere abuzivă a angajatorului, obligaţiile asumate de medicul rezident urmând a fi executate cu bună-credinţă.
Soluţia ÎCCJ
Admiţând recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa completul de judecată competent al ÎCCJ a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor mai sus menţionate, sintagma "cheltuieli de personal" nu include salariile primite de medicul rezident pentru munca desfăşurată în perioada rezidenţiatului, iar drepturile salariale încasate nu pot fi restituite cu titlu de cheltuieli ocazionate de pregătirea profesională, în situaţia în care medicul rezident nu îşi respectă obligaţia asumată de a continua raporturile de muncă pentru o anumită perioadă cu spitalul în care a desfăşurat programul de rezidenţiat, chiar dacă o atare clauză ar fi prevăzută în actul adiţional la contractul individual de muncă, încheiat în condiţiile art. 196 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Soluţia a făcut obiectul Deciziei nr. 5/2015, al cărei text integral poate fi consultat în Monitorul oficial nr. 234/2015.
(P) Aveţi nevoie de acte normative actualizate la zi? Le puteţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro! Lege5 este cel mai performant soft de documentare legislativă din România şi este creat pentru a fi utilizat pe orice dispozitiv aveţi la îndemână: Online, Mobile, Desktop şi Cloud.
