Hotărârea pronunţată de CCR, din cauza de mai jos se referă la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1, 2 și 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Deşi, ulterior, legislativul a modificat, din nou, această reglementare, în interpretarea CCR ordonanţa de urgenţă a diminuat, pe perioada de aplicare, unele drepturi ale persoanelor cu handicap.

Obiectul excepției de neconstituționalitate

Astfel cum este menționat în încheierile de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial nr. 648 din 7 august 2017, având următorul conținut:

“Începând cu data de 1 septembrie 2017, Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

  1. La articolul 78, alineatul (3) se modifică și va avea următorul cuprins:

«(3) Autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajează persoane cu handicap în condițiile prevăzute la alin. (2), plătesc lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap.»

  1. La articolul 78, alineatul (41) se abrogă.
  2. La articolul 78, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

«(6) În scopul stimulării angajării persoanelor cu handicap, în condițiile prevăzute la alin. (2), autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice publice, cu excepția celor prevăzute la alin. (4), au obligația organizării unor concursuri de angajare exclusiv pentru persoanele cu handicap, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Această măsură nu exclude posibilitatea persoanelor cu handicap de a participa la toate celelalte concursuri de angajare organizate de către instituția publică.»

  1. La articolul 81 alineatul (2), litera b) se modifică și va avea următorul cuprins:

«b) fără personalitate juridică, cu gestiune proprie, sub formă de secții, ateliere sau alte structuri în cadrul instituțiilor publice.»”.

Concluziile CCR

CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate, pentru considerente din care reţinem următoarele.

– Curtea arată că art. 78 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 avea, anterior modificării introduse prin textul criticat din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2017, următorul cuprins: “Autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajează persoane cu handicap în condițiile prevăzute la alin. (2), pot opta pentru îndeplinirea uneia dintre următoarele obligații: a) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap; b) să achiziționeze produse sau servicii realizate prin propria activitate a persoanelor cu handicap angajate în unitățile protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat, în condițiile prevăzute la lit. a).” Art. 78 alin. (41) din Legea nr. 448/2006 avea următorul cuprins: “Fac excepție de la prevederile alin. (3) lit. b) unitățile protejate înființate în cadrul organizațiilor persoanelor cu handicap care pot desfășura și activități de vânzări/intermedieri, cu condiția ca minimum 75% din profitul obținut să fie destinat programelor de integrare socioprofesională pentru persoanele cu handicap din organizațiile respective. Aceste unități au obligația prezentării unui raport financiar la fiecare început de an, din care să rezulte cum au fost utilizate fondurile obținute prin activitatea comercială.”. Art. 81 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 avea următorul cuprins: “Unitățile protejate pot fi: a) cu personalitate juridică; b) fără personalitate juridică, cu gestiune proprie, sub formă de secții, ateliere sau alte structuri din cadrul operatorilor economici, instituțiilor publice ori din cadrul organizațiilor neguvernamentale, precum și cele organizate de persoana cu handicap autorizată, în condițiile legii, să desfășoare activități economice independente.”

– Curtea mai reține că, ulterior sesizării sale, prin articolul unic pct. 3 și 4 din Legea nr. 193/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 78 alin. (3) și art. 81 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 au fost modificate și completate, cu următorul cuprins:

3. La articolul 78, alineatul (3) se modifică și va avea următorul cuprins:

«(3) Autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajează persoane cu handicap în condițiile prevăzute la alin. (2), pot opta pentru una dintre următoarele obligații:

a)să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap;

b)să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând echivalentul a minimum 50% din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap, iar cu suma reprezentând diferența până la nivelul sumei prevăzute la lit. a) să achiziționeze, pe bază de parteneriat, produse sau servicii realizate prin activitatea proprie a persoanelor cu handicap angajate în unități protejate autorizate.»

La articolul 81 alineatul (2), după litera b) se introduce o nouă literă, litera c), cu următorul cuprins:

«c) fără personalitate juridică, cu gestiune proprie, sub formă de secții, ateliere sau alte structuri în cadrul organizațiilor fără scop patrimonial, care au angajate minimum 3 persoane cu handicap reprezentând cel puțin 30% din totalul angajaților secției, atelierului sau structurii respective.»”

– Având în vedere acest context legislativ, Curtea reține următoarele, referitor la obiectul excepției de neconstituționalitate: (i) O.U.G. nr. 60/2017 cuprinde 3 articole care modifică Legea nr. 448/2006, după cum urmează: art. I modifică art. 78 și art. 81 din Legea nr. 448/2006, începând cu data de 1 septembrie 2017; art. II majorează prestațiile sociale ale adultului cu handicap și ale părintelui, tutorelui sau persoanei care se ocupă de creșterea și îngrijirea copilului cu handicap, începând cu data de 1 ianuarie 2018; art. III majorează prestațiile sociale ale adultului cu handicap și ale părintelui, tutorelui sau persoanei care se ocupă de creșterea și îngrijirea copilului cu handicap, începând cu data de 1 iulie 2018; (ii) din analiza motivării excepției de neconstituționalitate, reiese că autorii acesteia critică doar prevederile art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 60/2017 care modifică art. 78 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, ale art. I pct. 2 din O.U.G.nr. 60/2017 care abrogă art. 78 alin. (41) din Legea nr. 448/2006 și ale art. I pct. 4 din O.U.G.nr. 60/2017 care elimină baza legală de înființare a unităților protejate fără personalitate juridică, cu gestiune proprie, sub formă de secții, ateliere sau alte structuri din cadrul operatorilor economici ori din cadrul organizațiilor neguvernamentale, precum și cele organizate de persoana cu handicap autorizată, în condițiile legii, să desfășoare activități economice independente; (iii) deși dispozițiile art. 78 alin. (3) și ale art. 81 alin. (2) din Legea nr. 448/2006, în forma modificată prin art. I din O.U.G.nr. 60/2017, au fost modificate, ulterior sesizării Curții Constituționale, prin Legea nr. 193/2020, fără a mai prelua soluția legislativă criticată de autorii excepției și revenind de principiu la soluția legislativă anterioară intrării în vigoare a O.U.G.nr. 60/2017, dispozițiile art. I pct. 1, 2 și 4 din O.U.G. nr. 60/2017 s-au aplicat în perioada 1 septembrie 2017-24 august 2020 (data intrării în vigoare a Legii nr. 193/2020) și constituie temei al acțiunilor în despăgubiri, care au fost însoțite de excepția de neconstituționalitate (subl. ns. – E.S.), acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel că acestea au produs efecte în cauzele în cadrul cărora a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Prin urmare, Curtea constată că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. I pct. 1, 2 și 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2017.

– Curtea constată că nu există o interdicție absolută cu privire la competența Guvernului de a legifera în materia reglementată prin O.U.G. nr. 60/2017, de modificare a Legii nr. 448/2006. Însă, întrucât dispozițiile art. I pct. 1, 2 și 4 din O.U.G. nr. 60/2017 contravin prevederilor art. 50 din Constituție, care fac parte din titlul II – Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale, și având în vedere că acestea garantează dreptul fundamental al persoanelor cu handicap de a se bucura de protecție specială, statul trebuind să asigure realizarea unei politici naționale de egalitate a șanselor, de prevenire și de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității, dispozițiile criticate din O.U.G. nr. 60/2017, prin care sunt eliminate din legislație o parte din aceste măsuri speciale, încalcă și prevederile art. 115 alin. (6), prin faptul că afectează în sens negativ acest drept fundamental al persoanelor cu handicap.

– În consecință, prevederile art. I pct. 1, 2 și 4 afectează dreptul fundamental al persoanelor cu handicap, consacrat de art. 50 din Constituție, și, prin urmare, aceste dispoziții au fost adoptate și cu încălcarea prevederilor constituționale cuprinse în art. 115 alin. (6), potrivit căruia ordonanțele de urgență nu pot afecta drepturi și libertăți fundamentale.

Decizia nr. 906/2020 a CCR, pronunţată în şedinţa din data de 16 decemnrie 2020 şi publicată în Monitorul oficial nr. 79 din 25 ianuarie 2021.

Aşa cum am arătat prin extrasele noastre din decizie, CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate. Titulatura deciziei, „referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate…” credem că este o simplă eroare de redactare (Nota noastră – E.S.)

www.lege5.roRapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here