Drepturile de vechime în cazul transferului de întreprinderi

Materialul de mai jos prezintă o situaţie mai puţin întâlnită, pentru moment, la noi, dar care pune în discuţie drepturi de vechime luând în considerare dreptul comunitar şi convenţiile colective de muncă aplicabile. 

La concedierea unui lucrător la mai mult de un an după transferul întreprinderii, cesionarul trebuie să includă în calculul vechimii în muncă a lucrătorului în cauză, relevantă pentru stabilirea preavizului la care acesta are dreptul, vechimea în muncă dobândită de lucrătorul respectiv la cedent.

Aceasta este interpretarea dată de Curtea de Justiţie a UE, la întrebările preliminare primite din partea unei instanţe suedeze pentru soluţionarea unei cauze cu privire la calcularea, în urma unor transferuri de întreprinderi, a vechimii în muncă pe care patru lucrători o dobândiseră la cedenți. 

La data transferurilor locurilor de muncă ale patru lucrători către un nou angajator ISS, în urma transferului de întreprinderi către acesta, firmelor cedente le reveneau obligaţii prin convenţii colective de muncă. Potrivit acestor convenţii, în cazul în care un angajat care face obiectul unei concedieri pentru motive economice are la data concedierii între 55 şi 64 de ani şi a dobândit o vechime în muncă neîntreruptă de 10 ani, durata termenului de preaviz în caz de concediere se prelungeşte cu şase luni.

Noul angajator ISS era, la rândul său, ţinut de o convenţie colectivă, în speţă cea încheiată între organizaţia patronală Almega şi sindicatul Unionen. Potrivit acestei convenţii, angajatul care făcea obiectul unei concedieri pentru motive economice beneficia de un termen de preaviz identic cu cel prevăzut, în aceleaşi condiţii, de convenţiile colective aplicabile cedenţilor.

Atunci când i‑a concediat, ISS nu a acordat celor patru lucrătorilor termene de preaviz prelungite cu şase luni. Astfel, potrivit ISS, lucrătorii în cauză nu aveau o vechime în muncă neîntreruptă de 10 ani la cesionar şi, prin urmare, nu îndeplineau condiţiile de acordare a unei prelungiri a acestui termen.

Sindicatul Unionen a considerat că această abordare încalcă dreptul membrilor săi. Astfel, ISS ar fi trebuit să ţină seama de vechimea în muncă pe care lucrătorii o dobândiseră, fiecare, la cedenţi.

Sesizată cu o acţiune introdusă de sindicatul menţionat, prin care se solicita ca ISS să fie obligată la repararea prejudiciului suferit de lucrătorii pe care îi concediase fără a le prelungi termenele de preaviz, instanţa de trimitere constată că în cauza principală se ridică probleme de interpretare a dreptului Uniunii care lasă loc de îndoială. În această privinţă, instanţa menţionată arată în special că această cauză se distinge, în opinia sa, de cele care au condus deja la o jurisprudenţă a Curţii referitoare la lucrătorii ale căror drepturi au fost afectate imediat după transferul locurilor de muncă ale acestora, iar nu, la mai mult de un an după transfer, în urma expirării unei perioade de protecţie tranzitorii.

În aceste condiţii, Tribunalul pentru Litigii de Muncă din Suedia a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Este compatibil cu Directiva 2001/23 ca, la mai mult de un an după transferul unei întreprinderi, în aplicarea unei anumite dispoziţţii din convenţia colectivă în vigoare la cesionar, care prevede că acordarea unei prelungiri a termenelor de preaviz în caz de concediere este condiţionată de o anumită vechime neîntreruptă în muncă la acelaşi angajator, cesionarul menţionat să nu ia în considerare vechimea în muncă dobândită de lucrători la cedent, deşi lucrătorii aveau dreptul de a le fi luată în considerare respectiva vechime în temeiul unei dispozişii identice din convenţia colectivă care se aplica la cedent?”

Soluţia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, ca răspuns la întrebarea preliminară din partea instanţei suedeze, a fost următoarea:

Articolul 3 din Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități trebuie interpretat în sensul că, în împrejurări precum cele din cauza principală, la concedierea unui lucrător la mai mult de un an după transferul întreprinderii, cesionarul trebuie să includă în calculul vechimii în muncă a lucrătorului în cauză, relevantă pentru stabilirea preavizului la care acesta are dreptul, vechimea în muncă dobândită de lucrătorul respectiv la cedent.

Găsiţi detalii privind cauza principală şi argumentarea soluţiei în Hotărârea Curţii din 6 aprilie 2017 în cauza C‑336/15, în procedura Unionen împotriva Almega Tjänsteförbunden,ISS Facility Services AB.

Documentar

Cadrul juridic comunitar. Directiva 23/2001