Problema juridică, inedită pentru Curtea de Justiţie a UE, care stă la baza prezentului litigiu privește, așadar, aplicabilitatea interdicției privind discriminarea (directă sau indirectă) în cazul comportamentului unui angajator care tratează în mod diferit două grupuri de persoane cu handicap pe baza unui criteriu aparent neutru (în speță, data depunerii certificatului de handicap).

Astfel a sintetizat Avocatul general chestiunea referitor la care CJUE a fost solicitată să dea răspuns la o cerere preliminară din partea instanţei naţionale poloneze. În pregătirea documentării pentru Curte, Avocatul general arată că întrebarea care se pune este următoarea: comportamentul unui angajator care, exclusiv în scopul de a obține un avantaj economic sub forma reducerii contribuțiilor, acordă un spor lunar la salariu doar unora dintre lucrătorii cu handicap încadrați, diferențiindu‑i de ceilalți lucrători cu handicap în funcție de data la care a fost transmis certificatul de handicap, poate fi considerat discriminatoriu în sensul Directivei 2000/78/CE?

Unei lucrătoare poloneze cu handicap angajatorul său i‑a refuzat acordarea unui spor la salariu, plătit însă altor lucrători cu handicap, doar pentru că a depus certificatul de handicap la o dată anterioară unei întâlniri cu conducerea întreprinderii. În cadrul întâlnirii menționate, pentru a stimula creșterea numărului de lucrători cu handicap încadrați în scopul obținerii reducerii unei contribuții la un fond pentru persoanele cu handicap, întreprinderea a promis sporul la salariu în litigiu doar celor care ar fi depus un certificat de handicap începând cu acea dată.

Situația de fapt, procedura principală și întrebarea preliminară

– VL a fost încadrată pe postul de psiholog la Spitalul Babiński, instituție publică independentă de asistență medicală, din Cracovia (denumit în continuare „spitalul”), ultima dată în perioada cuprinsă între 3 octombrie 2011 și 30 septembrie 2016. La 8 decembrie 2011, aceasta a obținut un certificat de încadrare în grad de handicap mediu și permanent, pe care l‑a transmis angajatorului la 21 decembrie 2011.

– În urma unei întâlniri cu personalul, care a avut loc în a doua jumătate a anului 2013, directorul spitalului a decis să acorde un spor lunar la salariu de 250 de zloți (aproximativ 60 de euro) salariaților care i‑ar fi prezentat un certificat de încadrare în grad de handicap.

– Data relevantă pentru acordarea sporului la salariu menționat era cea a depunerii certificatului la directorul spitalului, iar nu data obținerii acestuia. Prin urmare, acest spor, care nu este prevăzut de legislația poloneză, a fost acordat printr‑o decizie unilaterală a directorului spitalului unui număr de 13 salariați, și anume exclusiv persoanelor care au depus certificatul de handicap la o dată ulterioară întâlnirii cu personalul menționate mai sus. În schimb, nu au beneficiat de spor cei 16 lucrători care transmiseseră deja certificatul de handicap înainte de întâlnirea menționată, printre care VL.

– Având în vedere cele de mai sus și în urma unui control efectuat de Inspectoratul Național al Muncii, care a evidențiat caracterul discriminatoriu al criteriului utilizat pentru acordarea sporului la salariu, VL a atacat măsura adoptată de angajatorul său la Tribunalul Districtual din Cracovia – Nowa Huta din Cracovia, Secția pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

– Acțiunea avea ca obiect atât plata sporului la salariu menționat mai sus (în cuantum de 6 000 de zloți – aproximativ 1 400 de euro – pentru perioada cuprinsă între 1 septembrie 2014, dată de la care sporul a fost plătit celor 13 salariați cu handicap, și 31 august 2016), cât și repararea prejudiciului suferit ca urmare a încălcării principiului egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă.

– Tribunalul Districtual din Cracovia a respins acțiunea. În ceea ce privește sporul la salariu, instanța a arătat că dreptul VL nu a fost oficializat în niciun act intern în vigoare în cadrul spitalului și nu a fost recunoscut nici prin contractul individual de muncă încheiat cu VL, nici printr‑o decizie specifică a angajatorului respectiv. În ceea ce privește cererea de despăgubiri pentru discriminare, instanța de prim grad a apreciat că sporul menționat nu constituia o remunerație pentru munca prestată și că criteriul utilizat de directorul spitalului pentru a diferenția lucrătorii, și anume data transmiterii certificatului de încadrare în grad de handicap, nu intra sub incidența interdicției prevăzute la articolul 183a din Codul muncii polonez.

– În special, potrivit instanței de prim grad, angajatorul nu ar fi făcut o diferențiere în privința lui VL pe motive de handicap, din moment ce o asemenea diferențiere ar presupune compararea cu lucrătorii fără handicap.

– VL a atacat hotărârea pronunțată în primă instanță la instanța de apel, Tribunalul Regional din Cracovia,  (denumit în continuare „instanța de trimitere”), susținând că Directiva 2000/78 (de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă) interzice orice discriminare directă sau indirectă față de persoanele cu handicap.

– Astfel, potrivit lui VL, utilizarea de către spital, ca element decisiv pentru acordarea sporului la salariu, a criteriului arbitrar și nejustificat al datei depunerii certificatului de handicap ar fi avut un caracter discriminatoriu în privința sa, din moment ce a stabilit o diferențiere nejustificată între situația ei și cea a celorlalți salariați cu handicap ai spitalului, cu încălcarea, în definitiv, a principiului nediscriminării. VL a solicitat în mod expres instanței de apel să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu această problemă în vederea pronunțării unei decizii preliminare.

  1. În aceste condiții, având îndoieli cu privire la interpretarea articolului 2 din Directiva 2000/78 și în special cu privire la întrebarea dacă se poate vorbi despre o discriminare – directă sau indirectă, în sensul atribuit în directivă – în situația în care angajatorul diferențiază angajații în interiorul unui grup delimitat pe baza aceleiași caracteristici protejate, în speță handicapul, Tribunalul Regional a suspendat judecarea cauzei și a adresat Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 2 din Directiva 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că una dintre formele de încălcare a principiului egalității de tratament o reprezintă diferențierea situației anumitor persoane care aparțin unui grup delimitat pe baza unei caracteristici protejate (handicapul), dacă diferențierea realizată de angajator în interiorul acestui grup s‑a produs pe baza unui criteriu aparent neutru, acest criteriu nu poate fi obiectiv justificat de un obiectiv legitim, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv nu sunt adecvate și necesare?”

Propunerea de răspuns avansată de Avocatul general

În pregătirea dosarului cauzei, Curtea analizează inclusiv raportul întocmit de Avocatul general, cu toată documentaţia aferentă, însoţită de analize şi observaţii juridice. Pentru cererea de faţă. Avocatul general observă că instanța de trimitere solicită în esență Curții să precizeze interpretarea articolului 2 din Directiva 2000/78, și anume dacă o diferențiere a situațiilor în interiorul unui grup delimitat pe baza aceleiași caracteristici protejate, în speță handicapul, poate fi considerată „o formă de încălcare a principiului egalității de tratament”.

Curtea este chemată, așadar, să stabilească dacă domeniul de aplicare al Directivei 2000/78, în mod tradițional limitat la interzicerea unor acte de discriminare între persoane care pot fi delimitate pe baza unei anumite caracteristici protejate și persoane care nu pot fi delimitate astfel, poate fi extins prin interpretare la situații de diferențiere între persoane care prezintă aceeași caracteristică protejată (în speță handicapul).

Întrucât acest material este doar o semnalare, nu ne propunem să reluăm considerentele avute în vedere. În lumina acestor considerente, Avocatul general propune Curții să răspundă la întrebarea preliminară adresată de instanța de trimitere după cum urmează.

„Articolul 2 din Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că o diferențiere a situațiilor în interiorul unui grup delimitat pe baza unei caracteristici protejate (handicapul) poate constitui o încălcare a principiului egalității de tratament, sub forma unei discriminări indirecte, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: a) diferențierea realizată de angajator se produce în interiorul unui asemenea grup pe baza unui criteriu aparent neutru; b) criteriul menționat, deși aparent neutru, este indisolubil legat de caracteristica protejată (în speță, handicapul); c) un asemenea criteriu nu poate fi obiectiv justificat de un obiectiv legitim, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv nu sunt adecvate și necesare.”

Concluziile Avocatului general prezentate Curţii de Justiţie a UE la 18 iunie 2020 în Cauza C‑16/19

VL cu participarea: Szpital Kliniczny im. dra J. Babińskiego Samodzielny Publiczny Zakład Opieki Zdrowotnej w Krakowie – cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Regional din Cracovia, Polonia

www.lege5.roRapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here