Dreptul la viaţă privată şi implicaţiile motoarelor de căutare. Ce a decis CJUE privind link-urile către paginile cu conţinut sensibil?

Astfel, în cazul în care, ca urmare a unei căutări efectuate plecând de la numele unei persoane, lista de rezultate afișează un link către o pagină web care conţine informații referitoare la această persoană, persoana vizată se poate adresa direct operatorului sau, dacă acesta nu dă curs cererii sale, poate sesiza autorităţile competente pentru a obţine, în anumite condiţii, eliminarea acestui link de pe lista de rezultate.

O directivă a Uniunii are ca obiectiv protejarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale persoanelor fizice (în special a dreptului la viaţa privată) cu ocazia prelucrării datelor cu caracter personal, precum şi eliminarea obstacolelor din calea liberei circulaţii a acestor date.

În 2010, domnul Mario Costeja González, cetățean spaniol, a formulat o reclamaţie la Agencia Española de Protección de Datos (Agenţia Spaniolă de Protecţie a Datelor, AEPD) împotriva La Vanguardia Ediciones SL (editorul unui cotidian cu difuzare largă în Spania, în special în regiunea Catalonia), precum şi împotriva Google Spain şi a Google Inc.

Domnul Costeja González a arătat că, atunci când numele său era introdus de un utilizator de internet în motorul de căutare al grupului Google („Google Search”), lista de rezultate afişa link-uri către două pagini ale cotidianului La Vanguardia publicate în ianuarie 1998 şi, respectiv, în martie 1998. Pe aceste pagini figura printre altele un anunţ cu privire la o vânzare la licitaţie a unor imobile organizată ca urmare a unei proceduri de executare silită desfăşurate în vederea recuperării datoriilor pe care le avea domnul Costeja González la asigurările sociale.

Prin această reclamaţie, domnul Costeja González a solicitat, pe de o parte, să se dispună ca La Vanguardia fie să elimine sau să modifice paginile menţionate (astfel încât pe acestea să nu mai apară datele sale personale), fie să utilizeze anumite instrumente puse la dispoziţie de motoarele de căutare pentru a proteja aceste date. Pe de altă parte, domnul Costeja González a solicitat să se dispună ca Google Spain sau Google Inc. să elimine sau să oculteze datele sale cu caracter personal, astfel încât acestea să dispară din rezultatele căutării şi din linku-rile La Vanguardia. În acest context, domnul Costeja González a afirmat că executarea silită al cărei obiect a fost s-a finalizat în întregime în urmă cu mai mulţi ani și că menţionarea acesteia este în prezent lipsită de orice relevanţă.

AEPD a respins reclamaţia formulată împotriva La Vanguardia, apreciind că editorul a publicat în mod legal informaţiile în cauză. În schimb, respectiva reclamaţie a fost admisă în privinţa Google Spain şi a Google Inc. AEPD a dispus ca cele două societăţi să ia măsurile necesare pentru retragerea datelor din indexul lor şi pentru interzicerea accesului la acestea pe viitor. Google Spain şi Google Inc. au introdus două acţiuni la Audiencia Nacional (Spania) prin care au solicitat anularea deciziei AEPD. În acest context, instanţa spaniolă a formulat o serie de întrebări la Curtea de Justiţie.

Prin hotărârea pronunţată pe 13 mai 2014, Curtea constată mai întâi că, prin explorarea în mod automat, constant și sistematic a informațiilor publicate pe internet, operatorul unui motor de căutare efectuează o „colectare” a datelor în sensul directivei. În plus, Curtea apreciază că operatorul „extrage”, „înregistrează” şi „organizează” aceste date în cadrul programelor sale de indexare, după care le „stochează” pe serverele sale şi, după caz, le „dezvăluie” şi le pune la dispoziţia utilizatorilor săi sub forma unor liste de rezultate.

Aceste operaţiuni, menţionate în mod explicit şi necondiţionat de directivă, trebuie calificate drept „prelucrare” indiferent de faptul că operatorul motorului de căutare le aplică în mod nediferenţiat atât în privina datelor cu caracter personal, cât şi în privinţa altor informaţii. De asemenea, Curtea aminteşte că operaţiunile menţionate de directivă trebuie calificate drept prelucrare chiar dacă privesc exclusiv informaţii deja publicate ca atare în mass-media. O derogare generală de la aplicarea directivei într-o asemenea ipoteză ar lipsi directiva în mare parte de sens.

Pe de altă parte, Curtea statuează că operatorul motorului de căutare este şi operatorul prelucrării datelor cu caracter personal, în sensul directivei, dat fiind că el este cel care stabileşte scopurile şi mijloacele acesteia. În această privinţă, Curtea arată că, întrucât activitatea unui motor de căutare se adaugă la cea a editorilor de site-uri web și este susceptibilă să afecteze semnificativ drepturile fundamentale la viaţă privată şi la protecţia datelor cu caracter personal, operatorul motorului de căutare trebuie să asigure, în cadrul responsabilităţilor, al competenţelor şi al posibilităţilor sale, că această activitate este conformă cu cerinţele directivei.

Doar astfel garanţiile prevăzute de directivă vor putea să îşi producă efectul deplin, iar o protecţie eficientă şi completă a persoanelor în cauză (şi în special a vieţii lor private) va putea să fie realizată efectiv.

În ceea ce priveşte domeniul de aplicare teritorial al directivei, Curtea reţine că Google Spain constituie o filială a Google Inc. pe teritoriul spaniol şi, prin urmare, un „sediu” în sensul directivei. Curtea respinge argumentul potrivit căruia prelucrarea datelor cu caracter personal de către Google Search nu este efectuată în cadrul activităţilor sediului respectiv în Spania.

În această privinţă, Curtea consideră că, în cazul în care astfel de date sunt prelucrate pentru nevoile funcţionării unui motor de căutare operat de o întreprindere care, deşi este stabilită într-un stat terţ, dispune de un sediu într-un stat membru, prelucrarea este efectuată „în cadrul activităţilor” sediului respectiv, în sensul directivei, din moment ce acesta este destinat să asigure, în acel stat membru, promovarea şi vânzarea spaţiului publicitar oferit de motorul de căutare pentru rentabilizarea serviciului oferit de motorul amintit.

În continuare, în ceea ce priveşte întinderea răspunderii operatorului unui motor de căutare, Curtea constată că acesta este obligat, în anumite condiţii, să elimine de pe lista de rezultate, afişată în urma unei căutări efectuate plecând de la numele unei persoane, link-urile către paginile web publicate de terţi şi care conţin informaţii referitoare la această persoană. Curtea precizează că o astfel de obligaţie poate exista şi în ipoteza în care acest nume sau aceste informaţii nu sunt şterse în prealabil sau simultan de pe paginile web respective, iar aceasta, dacă este cazul, chiar dacă publicarea lor în sine pe paginile menţionate este licită.

În acest context, Curtea subliniază că o prelucrare a datelor cu caracter personal realizată de un astfel de operator permite oricărui utilizator de internet să îşi formeze, prin intermediul listei de rezultate obţinute ca urmare a unei căutări efectuate plecând de la numele unei persoane fizice, o idee de ansamblu structurată cu privire la informaţiile referitoare la această persoană care pot fi găsite pe internet.

În plus, Curtea arată că aceste informaţii ating în mod potenţial o multitudine de aspecte ale vieţii sale private şi că, fără motorul de căutare, acestea nu ar fi putut sau ar fi putut doar foarte greu să fie combinate. Astfel, utilizatorii de internet pot să stabilească un profil mai mult sau mai puţin detaliat al persoanelor căutate.

Pe de altă parte, efectul ingerinţei în drepturile persoanei este agravat ca urmare a rolului important pe care îl au în societatea modernă internetul şi motoarele de căutare, acestea din urmă conferind informaţiilor cuprinse în listele de rezultate un caracter ubicuu. Având în vedere gravitatea potenţială a unei asemenea ingerinţe, aceasta nu poate fi justificată, potrivit Curţii, doar prin interesul economic al operatorului motorului de căutare privind prelucrarea datelor.

Totuşi, întrucât eliminarea unor link-uri de pe lista de rezultate ar putea avea, în funcţie de informaţia în cauză, repercusiuni asupra interesului legitim al utilizatorilor de internet potenţial interesaţi de a avea acces la această informaţie, Curtea constată că trebuie căutat un echilibru just între acest interes şi drepturile fundamentale ale persoanei vizate, în special dreptul la respectarea vieţii private şi dreptul la protecţia datelor cu caracter personal.

În această privinţă, Curtea arată că, deşi, desigur, drepturile persoanei vizate prevalează, ca regulă generală, şi asupra interesului menţionat al utilizatorilor de internet, acest echilibru poate să depindă însă, în cazuri particulare, de natura informaţiei în discuţie şi de caracterul sensibil al acesteia în ceea ce priveşte viaţa privată a persoanei vizate, precum şi de interesul publicului de a dispune de informaţia respectivă, care poate varia în special în funcţie de rolul jucat de persoana menţionată în viaţa publică.

În sfârşit, fiind solicitată să stabilească dacă directiva permite persoanei vizate să solicite eliminarea de pe o astfel de listă de rezultate a unor link-uri către pagini web, pentru motivul că doreşte ca informaţiile referitoare la persoana sa care figurează pe aceste pagini să fie „uitate” după un anumit timp, Curtea arată că, în ipoteza în care se constată, ca urmare a unei cereri formulate de persoana vizată, că includerea acestor link-uri pe lista de rezultate este, în stadiul actual, incompatibilă cu directiva, informaţiile şi link-urile cuprinse în lista amintită trebuie să fie şterse.

În această privinţă, Curtea observă că şi o prelucrare iniţial licită a unor date exacte poate deveni cu timpul incompatibilă cu această directivă în cazul în care, având în vedere ansamblul împrejurărilor caracteristice speţei, aceste date sunt inadecvate, nu sunt sau nu mai sunt pertinente ori sunt excesive în raport cu scopurile pentru care au fost prelucrate şi cu timpul care s-a scurs.

Curtea adaugă că, în cadrul aprecierii unei astfel de cereri formulate de persoana vizată împotriva prelucrării realizate de operatorul unui motor de căutare, trebuie să se examineze în special dacă această persoană are dreptul ca informaţiile respective referitoare la persoana sa să nu mai fie, în stadiul actual, asociate cu numele său de o listă de rezultate care este afişată în urma unei căutări efectuate plecând de la numele său. Dacă aceasta este situaţia, linku-rile către paginile web care conţin informaţiile respective trebuie eliminate de pe lista de rezultate, cu excepţia cazului în care există motive speciale, precum rolul jucat de această persoană în viaţa publică, care să justifice un interes preponderent al publicului de a avea acces, în cadrul unei asemenea căutări, la informaţiile în cauză.

Curtea precizează că persoana vizată poate adresa astfel de cereri direct operatorului motorului de căutare, care trebuie apoi să examineze în mod corespunzător temeinicia acestora. În cazul în care operatorul nu dă curs acestor cereri, persoana vizată poate sesiza autoritatea de supraveghere sau autoritatea judecătorească pentru ca acestea să efectueze verificările necesare şi, pe cale de consecinţă, să dispună ca operatorul respectiv să adopte măsuri precise.

Hotărârea de mai sus a fost dată în cauza C-131/12 Google Spain SL, Google Inc./Agencia Española de Protección de Datos, Mario Costeja González.

Reglementarea la care se face referire în text este Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.

Lege5 Online vă oferă posibilitatea de a căuta orice dosar aflat în instanţă (baza ECRIS). Trebuie doar să introduceţi numărul dosarului sau numele unei părţi implicate în dosar.

Clienţii Lege5 Online au posibilitatea de a urmări dosare. Mai exact, puteţi să primiţi notificări pe e-mail atunci când urmează o nouă şedinţă sau când apare o decizie în dosar.

Aflaţi mai multe despre Lege5 Online de AICI. De asemenea, Lege5 este disponibil şi în variantele Desktop şi Mobile.