Dreptul la prestații familiale pentru membrii de familie care au reședința într-un alt stat membru

Un cetăţean român care a încetat să desfășoare o activitate salariată în Irlanda, dar care continuă să aibă reședința pe teritoriul acestei ţări a cerut dreptul la prestații familiale pentru membrii de familie care au reședința într‑un alt stat membru al UE. 

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 11 alineatul (2) și a articolului 67 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială.

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul E.B. și Ministerul Protecției Sociale din Irlanda, cu privire la decizia prin care acesta din urmă a refuzat să îi plătească prestații familiale pentru o parte din perioada acoperită de cererea sa. 

Cadrul juridic

Regulamentul nr. 1408/1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul nr. 118/1997 a fost abrogat la 1 mai 2010, dată la care a devenit aplicabil Regulamentul nr. 883/2004.

● Articolul 2 din Regulamentul nr. 1408/71, intitulat „Domeniul personal de aplicare al regulamentului”, prevedea la alineatul (1):

„Prezentul regulament se aplică lucrătorilor salariați sau care desfășoară activități independente care s‑au  ai acestora[…]”

● Articolul 73 din acest regulament, intitulat „Lucrătorii salariați sau lucrătorii care desfășoară activități independente ai căror membri de familie au reședința într‑un stat membru, altul decât statul competent”, prevedea în special:

„Lucrătorul salariat […] aflat sub incidența legislației unui stat membru are dreptul, în ceea ce privește membrii de familie care au reședința într‑un alt stat membru, la prestațiile familiale prevăzute de legislația primului stat, ca și cum ar avea reședința în acel stat, […]

● Articolul 2 din Regulamentul nr. 883/2004, intitulat „Domeniul de aplicare personal”, prevede la alineatul (1):

„Prezentul regulament se aplică resortisanților unuia dintre statele membre […], precum și membrilor de familie […] [ai] acestora.”

● Articolul 11 din acest regulament, care este intitulat „Reguli generale” și care figurează în titlul II, intitulat „Stabilirea legislației aplicabile”, cuprinde printre altele un alineat (2) potrivit căruia:

„În aplicarea prezentului titlu, persoanele cărora li se acordă o prestație în numerar ca urmare sau ca o consecință a desfășurării unei activități salariate […] se consideră că desfășoară activitatea menționată. […]”

● Articolul 67 din regulamentul menționat, care este intitulat „Membrii de familie care își au reședința într‑un alt stat membru” și care face parte din capitolul 8, intitulat „Prestații familiale”, din titlul III, intitulat „Dispoziții speciale aplicabile diferitelor categorii de prestații”, prevede:

„Persoana are dreptul la prestații familiale în conformitate cu legislația statului membru competent, inclusiv pentru membrii familiei sale care își au reședința în alt stat membru, ca și cum aceștia și‑ar avea reședința în primul stat membru. […]”

● Articolul 68 din același regulament, care este intitulat „Reguli de prioritate în caz de cumul” și care face parte din același capitol, prevede printre altele:

„(1) În cazul în care, pentru aceleași perioade și pentru aceiași membri de familie, se prevăd prestații în legislația a mai mult de un stat membru, se aplică următoarele reguli de prioritate:

(a) în cazul prestațiilor ce se plătesc de către mai mult de un stat membru cu titluri diferite, ordinea de prioritate este după cum urmează: în primul rând, drepturile dobândite în temeiul unei activități salariate sau independente, în al doilea rând, drepturile dobândite în temeiul primirii unei pensii și, în ultimul rând, drepturile dobândite în temeiul rezidenței;

[…]” 

Litigiul principal

- Domnul E.B. este cetăţean român cu reședința în Irlanda începând din anul 2003. El este tatăl a doi copii care au reședința în România.

- Domnul E.B. a desfășurat o activitate salariată în Irlanda între 26 mai 2003 și 13 februarie 2009, dată la care și‑a pierdut locul de muncă. De atunci, acesta a primit succesiv o prestație de șomaj cu caracter contributiv (de la 20 februarie 2009 până la 24 martie 2010), apoi o prestație de șomaj cu caracter necontributiv (de la 25 martie 2010 până la 4 ianuarie 2013) și, în sfârșit, o prestație de boală (de la 15 ianuarie 2013 până la 30 ianuarie 2015).

- La 27 ianuarie 2009, el a solicitat să beneficieze, pe de altă parte, de prestații familiale. Ministerul prestaţilor sociale din Irlanda l‑a informat cu privire la decizia sa de a admite această cerere, cu excepția perioadei cuprinse între 1 aprilie 2010 și 31 ianuarie 2013, refuzul privind perioada menționată fiind motivat prin faptul că domnul E.B. nu îndeplinea, în perioada respectivă, niciuna dintre condițiile care îi dau dreptul de a i se acorda prestații familiale pentru copiii săi care au reședința în România, întrucât nu a desfășurat o activitate salariată în Irlanda sau, în absența acesteia, nu a primit o prestație cu caracter contributiv în această țară.

- La Înalta Curte, domnul E.B. nu a contestat faptele pe care ministerul și‑a întemeiat refuzul, dar susține că acesta se bazează pe o interpretare eronată a dreptului Uniunii.

În această privință, domnul E.B. susține în special că articolul 67 din Regulamentul nr. 883/2004 trebuie interpretat în același mod ca articolul 73 din Regulamentul nr. 1408/71, din care rezulta că orice persoană care a fost asigurată într‑un stat membru în cadrul unui regim de securitate socială aplicabil lucrătorilor salariați avea dreptul la prestații familiale corespunzătoare pentru membrii familiei sale care au reședința într‑un alt stat membru, chiar dacă această persoană a încetat să desfășoare o activitate salariată și nu a beneficiat de o prestație cu caracter contributiv.

- În apărare, ministerul susține că articolul 67 din Regulamentul nr. 883/2004 nu poate fi interpretat în același mod ca articolul 73 din Regulamentul nr. 1408/71. Astfel, spre deosebire de cel din urmă articol, care se aplica oricărui „lucrător salariat”, primul ar utiliza, în mod neutru, termenul „persoană”. În plus, acest termen ar trebui înțeles el însuși în lumina articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul nr. 883/2004, care nu a avut echivalent în Regulamentul nr. 1408/71 și din care ar rezulta în mod clar că o persoană care nu mai desfășoară o activitate salariată poate continua să fie considerată că desfășoară această activitate numai în cazul în care beneficiază de o prestație în numerar ca urmare sau ca o consecință a desfășurării activității menționate. 

Întrebările preliminare

- În decizia de trimitere la CJUE, Înalta Curte arată, mai întâi, că este cert că Irlanda este competentă să acorde prestații familiale domnului E.B., în sensul articolului 67 din Regulamentul nr. 883/2004. În continuare, aceasta arată că, potrivit legislației irlandeze, nu este necesar, în general, ca o persoană să desfășoare la data cererii sale de prestații familiale ori să fi desfășurat în trecut o activitate salariată în Irlanda pentru a avea dreptul la astfel de prestații și că, în cazul specific al unei persoane care se află într‑o situație precum cea a domnului E.B., dreptul respectiv depinde în exclusivitate de respectarea unei condiții privind vârsta copilului pentru care această persoană solicită acordarea prestațiilor menționate. În sfârșit, instanța de trimitere arată că, în speță, domnul E.B. are dreptul de a beneficia de prestații familiale în temeiul legislației irlandeze, fără a se aduce atingere punerii în aplicare a Regulamentului nr. 883/2004.

Înalta Curte a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze CJUE următoarele întrebări preliminare:

1) Regulamentul nr. 883/2004 și în special articolul 67 coroborat cu articolul 11 alineatul (2) din acesta impun ca, pentru a fi eligibilă pentru «prestații familiale», […], o persoană trebuie să desfășoare fie o activitate salariată […] în statul membru competent sau, în mod alternativ, să beneficieze de o prestație în numerar prevăzută la articolul 11 alineatul (2) din regulament[ul menționat]?

2) Trimiterea la «prestații în numerar» efectuată la articolul 11 alineatul (2) din [Regulamentul nr. 883/2004] trebuie să fie interpretată în sensul că se referă doar la perioada în care reclamantul beneficiază în mod efectiv de prestațiile în numerar sau aceasta reprezintă orice perioadă pe parcursul căreia reclamantul este asigurat pentru un risc viitor aferent unei prestații în numerar, indiferent dacă prestația a fost solicitată sau nu a fost solicitată în momentul depunerii cererii pentru prestații familiale?” 

Hotărârea CJUE

- Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă Regulamentul nr. 883/2004 și în special articolul 67 coroborat cu articolul 11 alineatul (2) din acesta trebuie interpretat în sensul că, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, eligibilitatea unei persoane la prestații familiale în statul membru competent impune ca această persoană să desfășoare o activitate salariată în statul membru respectiv sau ca acesta din urmă să îi plătească o prestație în numerar ca urmare sau ca o consecință a unei astfel de activități.

- Prin cea de a doua întrebare, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul nr. 883/2004 trebuie interpretat în sensul că, la momentul cererii sale de prestații familiale, persoanei interesate trebuie să i se acorde în mod efectiv o prestație în numerar sau să i se poată acorda eventual o astfel de prestație în numerar.

Ținând seama de răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare adresată de instanța de trimitere.

 Pentru considerentele pe care le găsiţi dezvoltate în conţinutul hotărârii, CJUE a dat dreptate petentului, stabilind următoarea interpretare a reglementărilor în discuţie :

Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și în special articolul 67 coroborat cu articolul 11 alineatul (2) din acesta trebuie interpretat în sensul că, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, eligibilitatea unei persoane la prestații familiale în statul membru competent nu impune ca această persoană să desfășoare o activitate salariată în statul membru respectiv și nici ca acesta din urmă să îi acorde o prestație în numerar ca urmare sau ca o consecință a unei astfel de activități. 

Hotărârea CJUE din 7 februarie 2019 în cauza C‑322/17, pronunţată ca răspuns la o cerere de decizie preliminară formulată de Înalta Curte din Irlanda, în procedura E.B. împotriva ministerului irlandez al protecţiei sociale (extrase).

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu