Dreptul la însoțitor sau asistent personal

Persoana cu handicap grav care are totodată și calitatea de pensionar de invaliditate de gradul I poate opta pentru un asistent personal, care are o indemnizație egală cu a asistentului social debutant, sau pentru indemnizația de însoțitor, în cuantum de 80% din punctul de pensie.

În cadrul unei cauze privind drepturi de asigurări sociale, petentul a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, dispoziții potrivit cărora „Cuantumul indemnizației pentru însoțitor reprezintă 80% din valoarea unui punct de pensie, stabilită în condițiile legii”.

Argumente 

– În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia a arătat că, potrivit art. 42 alin. (2) din Legea nr. 448/2006, persoanele cu handicap grav care au și calitatea de pensionari de invaliditate de gradul I pot opta pentru indemnizația pentru însoțitor prevăzută la art. 61 din Legea nr. 19/2000 sau pentru asistent personal. Alin. (4) al aceluiași articol prevede că adulții cu handicap grav pot opta între asistent personal și primirea unei indemnizații lunare. Totodată, potrivit Normelor de aplicare a Legii nr. 448/2006, persoana cu handicap grav cu drept la asistent personal, care are și calitatea de pensionar de invaliditate de gradul I, poate opta pentru indemnizația de însoțitor prevăzută la art. 77 din Legea nr. 263/2010 sau pentru asistent personal. În situația în care opțiunea exprimată este pentru asistent personal, persoana cu handicap grav, care are și calitatea de pensionar de invaliditate de gradul I, poate opta pentru angajarea asistentului personal sau pentru primirea indemnizației lunare prevăzute la art. 43 din Legea nr. 448/2006. Potrivit art. 77 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, pensionarii de invaliditate încadrați în gradul I au dreptul, în afara pensiei, la o indemnizație pentru însoțitor în cuantum fix. Alin. (2) al aceluiași articol prevede că valoarea indemnizației pentru însoțitor reprezintă 80% din cuantumul unui punct de pensie, stabilit în condițiile legii. Așadar, persoana cu handicap grav care are și calitatea de pensionar de invaliditate de grad I are dreptul să opteze între indemnizația pentru însoțitor și asistent personal. În acest din urmă caz, sunt două variante: fie să angajeze un asistent personal, fie să primească indemnizația lunară prevăzută la art. 43 din Legea nr. 448/2006. Indemnizația pentru însoțitor se calculează în conformitate cu art. 77 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv 80% din valoarea punctului de pensie. În schimb, indemnizația lunară prevăzută la art. 43 din Legea nr. 448/2006 se calculează în conformitate cu art. 43 alin. (1) din aceeași lege, fiind în cuantum egal cu salariul net al asistentului social debutant cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi.

– Având în vedere cele mai sus arătate, autoarea excepției a arătat că o persoană care a optat pentru indemnizația de însoțitor încasează lunar o sumă într-un cuantum mai mic – aproximativ 200 de lei – decât o persoană care a optat pentru indemnizația lunară. Prin urmare, se creează o discriminare între persoanele aflate în aceeași situație, care beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006.

Considerentele CCR de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate 

– Curtea constată că autoarea acesteia își întemeiază critica de neconstituționalitate pe compararea unor texte de lege despre care consideră că reglementează drepturi diferite pentru persoane aflate în situații identice. Astfel, este comparată situația persoanelor care se încadrează în ipoteza art. 42 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, care se referă la „persoanele cu handicap grav care au și calitatea de pensionari de invaliditate încadrați în gradul I de invaliditate”, cu situația persoanelor încadrate în ipoteza art. 42 alin. (4) din aceeași lege, respectiv „părinții sau, după caz, reprezentanții legali ai copilului cu handicap grav, persoana sau familia care a primit în plasament un copil cu handicap grav, adulții cu handicap grav ori reprezentanții legali ai acestora„.

– Persoanele încadrate în ipoteza art. 42 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 beneficiază, în mod opțional, de indemnizația pentru însoțitor prevăzută de art. 77 din Legea nr. 263/2010 sau de asistent personal, textul de lege supus analizei de constituționalitate prevăzând: „Cuantumul indemnizației pentru însoțitor reprezintă 80% din valoarea unui punct de pensie, stabilită în condițiile legii.”

– Persoanele încadrate în ipoteza art. 42 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 pot opta între asistent personal și primirea unei indemnizații lunare. Această indemnizație lunară este în cuantum egal cu salariul net al asistentului personal gradația 0, stabilit potrivit prevederilor legale care reglementează nivelul de salarizare a personalului plătit din fonduri publice [art. 43 alin. (1) din Legea nr. 448/2006].

– În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011).

– Or, Curtea observă că deosebirea dintre drepturile prevăzute de lege pentru persoanele cu handicap grav în cele două ipoteze ale art. 42 din Legea nr. 448/2006 este dată de calitatea de pensionar de invaliditate de gradul I la care se referă alin. (2). Astfel, legiuitorul, având în vedere situația diferită în care se găsesc persoanele cu handicap grav în raport cu dreptul de a beneficia de o pensie de invaliditate acordată în sistemul public de asigurări sociale, a instituit drepturi diferite, reglementare care, prin prisma celor mai sus arătate referitor la semnificația principiului egalității în drepturi a cetățenilor, nu contravine art. 16 din Constituție și nu poate fi interpretată ca aducând atingere protecției de care se bucură, potrivit Legii fundamentale, persoanele cu handicap.

Pronunțată în ședința din data de 28 martie 2019. 

Decizia nr. 188/2019 a CCR (din care am preluat extrase) a fost pronunţată în 28 martie 2019 şi a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 24 iulie 2019.

Ai nevoie de Decizia nr. 188/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!