Dreptul la concediu anual plătit pentru perioada între concedierea nelegală și reintegrarea în funcție

Un lucrător are dreptul, pentru perioada cuprinsă între concedierea sa nelegală și reintegrarea sa în funcția deținută anterior, la concediu anual plătit sau, la încetarea relației sale de muncă, la o indemnizație compensatorie pentru un astfel de concediu neefectuat. Atunci când lucrătorul, în cursul acestei perioade, a ocupat un nou loc de muncă, acesta va putea invoca drepturile corespunzătoare perioadei în care a ocupat acest loc de muncă numai în raport cu noul angajator. Astfel s-a pronunţat CJUE prin Hotărârea din data 25.06.2020 în cauzele conexate C-762/18 QH/Varhoven kasatsionen sad na Republika Bulgaria și C-37/19 CV/Iccrea Banca SpA. Menționam faptul că CJUE s-a pronunţat în sensul mai sus arătat în cadrul a două litigii între QH, pe de o parte, și Varhoven kasatsionen sad na Republika Bulgaria (Curtea Supremă de Casație a Republicii Bulgaria, denumită în continuare „Curtea de Casație”), pe de altă parte, în legătură cu aplicarea de către aceasta din urmă a unei jurisprudențe pretins incompatibile cu dreptul Uniunii și care a avut ca efect privarea lui QH de o indemnizație pentru un concediu anual plătit neefectuat pentru perioada cuprinsă între data concedierii sale nelegale și cea a reintegrării sale în muncă (cauza C‑762/18) și, respectiv, între CV, pe de o parte, și Iccrea Banca SpA, pe de altă parte, în legătură cu o situație de fapt similară (cauza C-37/19). Ce a declanşat litigiile principale în discuţie? Cauza C-762/18 o privește pe QH, fostă angajată a unei școli în Bulgaria. Aceasta a fost concediată prima dată și apoi a fost reintegrată în muncă, după ce o hotărâre judecătorească a declarat nelegală concedierea ei. Ulterior, QH a fost concediată a doua oară. QH a introdus o acțiune împotriva școlii în vederea obținerii, printre altele, a plății unei indemnizații pentru un concediu anual plătit neefectuat pentru perioada cuprinsă între concedierea sa nelegală și reintegrarea sa. Varhoven kasatsionen sad na Republika Bulgaria (Curtea Supremă de Casație, Bulgaria), sesizată în ultimă instanță, nu i-a admis cererea. În aceste condiții, QH a sesizat Rayonen sad Haskovo (Tribunalul de Raion din Haskovo, Bulgaria), cu o acțiune împotriva Varhoven kasatsionen sad na Republika Bulgaria, având ca obiect repararea prejudiciilor pe care aceasta pretinde că le-a suferit ca urmare a încălcării, de către aceasta din urmă, a dreptului Uniunii. Cauza C-37/19 prezintă o situație de fapt similară cu cea din cauza C-762/18 în ceea ce o privește pe CV, fostă angajată a Iccrea Banca, instituție de credit italiană. CV a fost reintegrată în muncă în urma anulării concedierii sale printr-o hotărâre judecătorească care a constatat nelegalitatea acestea. Contractul de muncă al CV a fost, ulterior, reziliat din nou. Corte suprema di cassazione (Curtea de Casație, Italia) a fost sesizată în ultimă instanță cu acțiunea CV având ca obiect obligarea Iccrea Banca la plata unei indemnizații pentru concediul plătit neefectuat pentru perioada cuprinsă între concedierea sa nelegală și reintegrarea sa. Așadar, instanțele bulgară și italiană au decis să sesizeze CJUE pe calea unei trimiteri preliminare. Rayonen sad Haskovo a solicitat CJUE să stabilească dacă dreptul Uniunii1 trebuie interpretat în sensul că un lucrător, în circumstanțele descrise, are dreptul la concediu anual plătit pentru perioada cuprinsă între concedierea nelegală și reintegrarea sa în muncă, chiar dacă, în această perioadă, el nu a lucrat efectiv în serviciul angajatorului. În plus, Rayonen sad Haskovo și Corte suprema di cassazione a solicitat CJUE să stabilească dacă dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că un lucrător, în circumstanțele descrise, are dreptul la o indemnizație pecuniară pentru compensarea concediului anual plătit neefectuat în perioada cuprinsă între concedierea nelegală și reintegrare. Ce trebuie să cunoaștem referitor la o trimitere preliminară ? Trimiterea preliminară permite instantelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze CJUE întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Retinem că CJUE nu solutionează litigiul national, insa instanta natională are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei CJUE. Decizia CJUE este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară. Ce a răspuns în esenţă CJUE prin Hotărârea din data de 25.06.2020 referitor la cauzele conexate C-762/18QH/Varhoven kasatsionen sad na Republika Bulgaria și C-37/19 CV/Iccrea Banca SpA. ? Prin hotărârea sa din data de 25.06.2020, CJUE a răspuns în mod afirmativ la ambele întrebări. CJUE a amintit, mai întâi, jurisprudența sa potrivit căreia, atunci când un lucrător nu este capabil să își îndeplinească atribuțiile pentru un motiv imprevizibil și independent de voința sa, precum o boală, dreptul la concediu anual plătit nu poate fi subordonat obligației de a fi lucrat efectiv. CJUE a observat, în continuare, că, la fel ca atunci când apare o incapacitate de muncă pe motiv de boală, faptul că un lucrător a fost lipsit de posibilitatea de a lucra din cauza unei concedieri considerate ulterior nelegală este, în principiu, imprevizibil și independent de voința acestui lucrător. CJUE a concluzionat din aceasta că perioada cuprinsă între concedierea nelegală și reintegrarea în muncă a lucrătorului trebuie asimilată unei perioade de muncă efectivă în vederea stabilirii drepturilor la concediu anual plătit. În consecință, un lucrător concediat nelegal, apoi reintegrat în muncă, în conformitate cu dreptul național, în urma anulării concedierii sale printr-o hotărâre judecătorească, are dreptul la concediu anual plătit dobândit în această perioadă. CJUE a subliniat că, dacă lucrătorul reintegrat este din nou concediat sau dacă relația sa de muncă, după reintegrare, încetează din orice motiv, acesta are dreptul la o indemnizație pentru concediu anual plătit neefectuat care a fost dobândit în perioada dintre concedierea nelegală și reintegrare. CJUE a precizat totodată că, dacă lucrătorul, în cursul perioadei cuprinse între concedierea nelegală și reintegrarea sa în funcția deținută anterior, a ocupat un nou loc de muncă, acesta nu va putea invoca drepturile sale la concediu anual plătit corespunzătoare perioadei în care a ocupat acest loc de muncă decât în raport cu noul angajator. Răspunsul mai sus formulat de CJUE ce a făcut obiectul Hotărârii din 25.06.2020, dată în cauzele conexate, în speță cauzele conexate C-762/18QH/Varhoven kasatsionen sad na Republika Bulgaria și C-37/19 CV/Iccrea Banca SpA. , îl puteţi consulta in extenso pe site-ul Curia. Rapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României