Informații care trebuie furnizate de comerciant cu privire la condițiile, termenele și procedurile de exercitare a dreptului de retragere, obligația comerciantului de a indica numărul său de telefon «în cazul în care este disponibil»: acestea au fost problemele supuse atenţiei Curţii de Justiţie a UE, ca întrebări preliminare în vederea respectării reglementărilor europene.
Legal, cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 6 alineatul (1) literele (c) și (h) și alineatul (4) din Directiva nr. 83/2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei nr. 13/1993 și a Directivei nr. 44/1999 și de abrogare a Directivei nr. 577/1985 coroborat cu partea A din anexa I la aceasta.
Chestiunea de fond din litigiul principal priveşte practica comercială care consta în special în comunicarea unei informații neconforme cu privire la dreptul consumatorilor de a‑și exercita dreptul de retragere după încheierea unui contract. Dincolo de unele aspecte de procedură care ţin de legea germană, practica atacată priveşte neindicarea numărului de telefon pe site‑ul său internet în cadrul informațiilor referitoare la dreptul de retragere al consumatorului.
În speță, firma EIS a utilizat modelul de instrucțiuni privind retragerea care figurează în partea A din anexa I la Directiva 2011/83. Cu toate acestea, EIS nu a indicat numărul său de telefon, deși dispune de o linie telefonică utilizată în cadrul activității întreprinderii sale. EIS a furnizat însă numărul de telefon în cadrul mențiunilor legale care figurează pe site‑ul său internet, precum și, în mod clar și lizibil, în partea de subsol a primei pagini a site‑ului respectiv.
Firma EIS susține că, întrucât nu încheie contracte prin telefon, nu este obligată să pună la dispoziția consumatorilor o linie telefonică pentru a le permite să invoce, dacă este cazul, un drept de retragere cu privire la contractele încheiate la distanță.
În aceste condiții, instanța de trimitere a solicitat să se stabilească dacă un număr de telefon este „disponibil”, în sensul instrucțiunilor de completare pentru modelul de instrucțiuni privind retragerea în conformitate cu partea A din anexa I la Directiva 2011/83, atunci când comerciantul menționează numărul său de telefon în cadrul mențiunilor legale sau când îl indică în mod clar și lizibil pe prima pagină a site‑ului său internet. În această privință, instanța germană a apreciat că, în cazul în care comerciantul nu precizează în mod clar că acest număr nu este destinat a fi utilizat pentru a se efectua declarații cu privire la retragerea din contract, numărul de telefon respectiv trebuie considerat „disponibil”, în sensul părții A din anexa I la Directiva 2011/83.
Pe de altă parte, instanța de trimitere consideră că împrejurarea că un comerciant nu folosește numărul de telefon utilizat în cadrul activității întreprinderii sale pentru a încheia contracte la distanță nu exclude disponibilitatea acestui număr de telefon pentru a primi declarații de retragere din partea consumatorilor.
Suspendând judecarea cauzei cu care a fost investită, Curtea Federală de Justiție a hotărât să adreseze Curții de Justiţie a UE următoarele întrebări preliminare:
„1) Un număr de telefon este «disponibil», în sensul instrucțiunilor de completare pentru modelul de instrucțiuni privind retragerea prevăzut în partea A din anexa I la Directiva 2011/83, în cazul în care comerciantul menționează numărul de telefon la rubrica rezervată datelor de contact sau îl indică în mod clar pe prima pagină a site‑ului său?
2) Un număr de telefon este «disponibil», în sensul instrucțiunilor de completare pentru modelul de instrucțiuni privind retragerea prevăzut în partea A din anexa I la Directiva 2011/83, în cazul în care comerciantul, deși utilizează în activitatea comercială o conexiune telefonică, nu utilizează însă această conexiune pentru a încheia contracte la distanță și, prin urmare, nici nu o menține disponibilă în vederea rezilierii contractelor încheiate la distanță prin recepționarea declarațiilor de retragere?”
Hotărârea CJUE şi fundamentarea acesteia
În interpretarea CJUE, prin intermediul întrebărilor formulate instanța de trimitere a solicitat să se stabilească în esență dacă, pe de o parte, articolul 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2011/83 trebuie interpretat în sensul că, într‑o situație în care numărul de telefon al unui comerciant apare pe site‑ul său internet și este utilizat în cadrul activității întreprinderii sale, acest număr trebuie considerat „disponibil”, în sensul acestei dispoziții, și, pe de altă parte, dacă articolul 6 alineatul (1) literele (c) și (h) și alineatul (4) din această directivă coroborat cu partea A din anexa I la aceasta trebuie interpretat în sensul că un comerciant care îi furnizează consumatorului, înainte ca un contract la distanță sau negociat în afara spațiilor comerciale să producă efecte obligatorii asupra acestuia din urmă, informațiile referitoare la procedurile de exercitare a dreptului de retragere, recurgând în acest sens la modelul de instrucțiuni care figurează în partea A din anexa I, este obligat să menționeze un număr de telefon, astfel încât să îi permită acestui consumator să îi comunice eventuala sa decizie de a face uz de acest drept.
– Cu titlu introductiv, Curtea aminteşte că, potrivit articolului 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2011/83, înainte ca un contract la distanță sau negociat în afara spațiilor comerciale sau orice ofertă similară să producă efecte obligatorii asupra consumatorului, comerciantul trebuie să îi furnizeze, în mod clar și inteligibil, informații privind adresa geografică la care este stabilit, precum și numărul de telefon, numărul de fax și adresa de poștă electronică, în cazul în care sunt disponibile, pentru a‑i permite consumatorului să ia rapid legătura cu comerciantul și să comunice cu acesta în mod eficient, și, dacă este cazul, adresa geografică și identitatea comerciantului în contul căruia acționează.
– În cazul în care există un drept de retragere, comerciantul este obligat să îi comunice consumatorului, înainte de încheierea contractului, informațiile privind condițiile, termenele și procedurile de exercitare a acestui drept, precum și formularul tipizat de retragere, prezentat în partea B din anexa I la aceasta.
– Informațiile pot fi furnizate utilizând formularul tipizat de informare cu privire la retragere prevăzut în partea A din anexa I la această directivă.
– Partea A din anexa I la Directiva 2011/83 furnizează printre altele instrucțiunile pe care comerciantul trebuie să le urmeze pentru a‑i comunica consumatorului informațiile tipizate referitoare la dreptul său de retragere și în special următoarea instrucțiune :
„Introduceți numele dumneavoastră, adresa dumneavoastră fizică și, dacă este cazul, numărul dumneavoastră de telefon, numărul de fax și adresa de e‑mail.”
– Articolul 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2011/83 trebuie interpretat în sensul că, pe de o parte, se opune unei reglementări naționale care impune comerciantului, înainte de a încheia cu un consumator un contract la distanță sau negociat în afara spațiilor comerciale, menționat la articolul 2 punctele 7 și 8 din această directivă, să furnizeze, în orice împrejurare, numărul său de telefon. Pe de altă parte, dispoziția menționată nu presupune pentru comerciant obligația de a stabili o linie telefonică pentru a le permite consumatorilor să îl contacteze și nu impune comunicarea acestui număr decât în cazul în care comerciantul dispune deja de acest mijloc de comunicare cu consumatorii.
– Articolul 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2011/83, deși nu stabilește natura precisă a mediului de comunicare care trebuie să fie instituit de comerciant, obligă în mod necesar comerciantul să pună la dispoziția oricărui consumator un mediu de comunicare care să îi permită acestuia din urmă să ia rapid legătura cu el și să comunice cu el în mod eficient.
– O obligație necondiționată de a pune la dispoziția consumatorului, în orice împrejurare, un număr de telefon pentru a permite consumatorilor să contacteze comerciantul pare disproporționată, în special în contextul economic al anumitor societăți, în particular cele mai mici, care pot încerca să își reducă costurile de funcționare prin organizarea vânzării sau prin prestarea de servicii la distanță ori în afara spațiilor comerciale.
– Un comerciant care încheie cu un consumator un contract prin intermediul unui site internet și care nu utilizează în acest scop telefonul, deși dispune de o linie telefonică pentru nevoile gestionării celorlalte aspecte ale activității întreprinderii sale, nu este în principiu obligat să îi comunice consumatorului numărul acestei linii telefonice atunci când decide să recurgă la modelul de instrucțiuni care figurează în partea A din anexa I la Directiva 2011/83, destinat să îi faciliteze consumatorului exercitarea dreptului său de retragere.
– Cu toate acestea, într‑o situație în care numărul de telefon al comerciantului apare pe site‑ul său internet într‑un mod care, în percepția consumatorului mediu, și anume consumatorul normal informat și suficient de atent și de avizat, sugerează că acest comerciant îl utilizează pentru a fi în contact cu consumatorii, numărul respectiv trebuie considerat „disponibil” pentru a contacta comerciantul. Situația este aceasta în special atunci când numărul de telefon este indicat pe site‑ul internet în cadrul unei rubrici intitulate „Contact”.
– În măsura în care, în cazul menționat anterior, numărul de telefon al comerciantului trebuie considerat „disponibil”, în sensul articolului 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2011/83, iar acest comerciant decide să fie afișat pe site‑ul său internet modelul de instrucțiuni privind exercitarea dreptului de retragere al consumatorului, reprodus în partea A din anexa I la această directivă, numărul de telefon trebui considerat „disponibil” și în sensul acestei dispoziții și trebuie să figureze printre aceste instrucțiuni.
– Această interpretare este conformă cu obiectivele Directivei 2011/83. Astfel, din cuprinsul articolului 1 din aceasta, interpretat în lumina considerentelor (4), (5) și (7) ale acesteia, reiese că această directivă urmărește să asigure un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, garantând informarea și siguranța lor în cadrul tranzacțiilor cu comercianții.
Pentru aceste motive, Curtea a decis să dea următorul răspuns la întrebările preliminare, de clarificare, care i-au fost adresate:
Articolul 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului trebuie interpretat în sensul că, într‑o situație în care numărul de telefon al unui comerciant apare pe site‑ul său internet într‑un mod care, în percepția consumatorului mediu, și anume consumatorul normal informat și suficient de atent și de avizat, sugerează că acest comerciant îl utilizează pentru a fi în contact cu consumatorii, numărul respectiv trebuie considerat „disponibil” în sensul acestei dispoziții. Într‑un asemenea caz, articolul 6 alineatul (1) literele (c) și (h) și alineatul (4) din această directivă coroborat cu partea A din anexa I la aceasta trebuie interpretat în sensul că un comerciant care îi furnizează consumatorului, înainte ca un contract la distanță sau negociat în afara spațiilor comerciale să producă efecte obligatorii asupra acestuia din urmă, informațiile referitoare la procedurile de exercitare a dreptului de retragere, recurgând în acest sens la modelul de instrucțiuni care figurează în partea A din anexa I, este obligat să menționeze același număr de telefon printre respectivele instrucțiuni, astfel încât să îi permită acestui consumator ca, prin intermediul acelui număr, să îi comunice eventuala sa decizie de a face uz de acest drept.
Hotărârea CJUE din 14 mai 2020 în Cauza C‑266/19, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată de Curtea Federală de Justiție din Germania, în procedura EIS GmbH împotriva TO
Rapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României