19 Februarie, 2020

Dreptul de preempţiune pentru salariaţi la cesiunea unei farmacii

Cererea de decizie preliminară sintetizată mai jos privește interpretarea reglementărilor aplicabile din TFUE și din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între AV și BU, pe de o parte, și municipalitatea Bernareggio, Italia, pe de altă parte, cu privire la decizia de atribuire a dreptului de proprietate asupra unei farmacii municipale unui farmacist care este salariat al acesteia din urmă pe baza exercitării dreptului său de preempțiune prevăzut de dreptul național.

Litigiul principal și întrebarea preliminară

- Prin anunț public, municipalitatea Bernareggio a inițiat o procedură de cerere de ofertă pentru vânzarea unei farmacii municipale. Cererea de ofertă prevedea, printre altele, că cesiunea licenței acestei farmacii va fi atribuită ofertei care cuprinde prețul cel mai mare, pornind de la o valoare de bază a contractului stabilită la 580 000 de euro. Se preciza de asemenea că, în aplicarea reglementării naţionale (articolul 12 alineatul 2 din Legea nr. 362/1991), transferul dreptului de proprietate asupra farmaciei către câștigătorul provizoriu va fi supus condiției neexercitării dreptului de preempțiune de către întreprinderea municipală care administrează farmaciile din Vimercate (Italia) și de către farmaciștii care sunt salariați pe durată nedeterminată ai acesteia din urmă și îndeplinesc cerințele legale.

- Oferta depusă de AV și de BU s‑a dovedit a fi cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, astfel încât aceștia din urmă au fost declarați câștigători provizorii.

- Prin decizia municipalităţii, atribuirea a fost efectuată însă în favoarea lui CT, farmacist salariat al întreprinderii municipale care administrează farmaciile din Vimercate. Deși nu participase la cererea de ofertă, acestui farmacist i s‑a acordat prioritate în temeiul articolului 12 alineatul 2 din Legea nr. 362/1991.

- AV și BU au introdus o acțiune în anulare împotriva acestei decizii la Tribunalul Administrativ Regional din Lombardia, invocând faptul că articolul 12 alineatul 2 din Legea nr. 362/1991 era contrar principiilor liberei concurențe și egalității de tratament prevăzute de dreptul Uniunii. Aceștia au susținut, printre altele, că dreptul de preempțiune prevăzut de această dispoziție în favoarea farmaciștilor salariați ai farmaciei municipale nu este justificat, întrucât drepturile acestora sunt protejate, în cazul privatizării farmaciei, în temeiul articolului 2112 din Codul civil, care transpune Directiva 2001/23 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități.

- În urma respingerii acțiunii lor în anulare, AV și BU au declarat apel împotriva deciziei de respingere la instanța de trimitere. Aceasta din urmă arată că împărtășește observațiile formulate de reclamanți cu privire la incompatibilitatea dreptului de preempțiune în cauză cu dreptul Uniunii.

Pentru clarificări, Consiliul de Stat al Italiei a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Principiile libertății de stabilire, nediscriminării, egalității de tratament, protecției concurenței și liberei circulații a lucrătorilor prevăzute la articolele 45, 49-56 și 106 TFUE, precum și la articolele 15 și 16 din cartă și principiile proporționalității și caracterului rezonabil cuprinse în acestea se opun unei reglementări naționale precum cea de la articolul 12 alineatul 2 din Legea nr. 362/1991, care, în cazul transferului dreptului de proprietate asupra unei farmacii municipale, acordă un drept de preempțiune salariaților farmaciei respective?

Considerentele şi hotărârea CJUE

- Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei măsuri naționale care acordă un drept de preempțiune necondiționat în favoarea farmaciștilor care sunt salariați ai unei farmacii municipale în caz de cesiune a acesteia din urmă pe calea unei proceduri de atribuire.

- În ceea ce privește, într‑o primă etapă, existența unei restricții privind libertatea de stabilire, trebuie amintit că articolul 49 TFUE se opune oricărei măsuri naționale care, chiar și atunci când se aplică fără discriminare pe motiv de cetățenie sau naționalitate, este susceptibilă să îngreuneze sau să facă mai puțin atractivă exercitarea de către resortisanții Uniunii a libertății de stabilire.

- În această privință, ținând seama de timpul și de banii pe care îi necesită participarea la o procedură de cerere de ofertă, dreptul de preempțiune necondiționat acordat farmaciștilor care sunt salariați ai unei farmacii municipale în cazul cesiunii acesteia este susceptibil să descurajeze farmaciștii proveniți din alte state membre să participe la o asemenea procedură.

- O asemenea constatare se impune cu atât mai mult cu cât prezentarea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic nu asigură câștigarea cererii de ofertă. Astfel, farmacistul care este salariat al farmaciei municipale poate, chiar fără a participa la respectiva procedură de cerere de ofertă, să își exercite dreptul de preempțiune aliniindu‑se la oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic și, astfel, să obțină cesiunea acestei farmacii.

- Rezultă că dreptul de preempțiune necondiționat acordat farmaciștilor care sunt salariați ai unei farmacii municipale în cazul cesiunii acesteia din urmă pe calea unei proceduri de atribuire, întrucât acordă un avantaj oricărui farmacist salariat al unei farmacii municipale, tinde să îi descurajeze sau chiar să îi împiedice pe farmaciștii proveniți din alte state membre să achiziționeze o unitate fixă dedicată exercitării activității lor profesionale pe teritoriul italian.

- În consecință, un asemenea drept de preempțiune constituie o restricție privind libertatea de stabilire garantată la articolul 49 TFUE.

- În ceea ce privește, într‑o a doua etapă, existența unei justificări pentru această restricție, trebuie să se determine, în primul rând, dacă măsura națională urmărește un obiectiv legitim.

- Din decizia de trimitere reiese că dreptul de preempțiune acordat farmaciștilor care sunt salariați ai farmaciei municipale în cazul cesiunii acesteia din urmă pe calea unei proceduri de atribuire urmărește să asigure o mai bună gestionare a serviciului farmaceutic, pe de o parte, garantând continuitatea raportului de muncă al farmaciștilor salariați și, pe de altă parte, valorificând experiența de administrare dobândită de aceștia din urmă.

- Un astfel de obiectiv, în măsura în care se alătură celui al protecției sănătății publice, prevăzut expres la articolul 52 alineatul (1) TFUE, poate justifica o restricție privind libertatea de stabilire. S‑a statuat de asemenea că o restricție privind libertatea de stabilire poate fi justificată prin obiectivul referitor la asigurarea unei aprovizionări sigure și de calitate a populației cu medicamente, care constituie un motiv imperativ de interes general.

- În ceea ce privește continuitatea raportului de muncă în scopul asigurării unei mai bune gestionări a serviciului farmaceutic, ea nu poate fi considerată de natură să garanteze obiectivul de protecție a sănătății publice.

- În ceea ce privește valorificarea experienței profesionale dobândite pentru a asigura o mai bună gestionare a serviciului farmaceutic, din elementele dosarului prezentat Curții reiese că dreptul de preempțiune necondiționat acordat farmaciștilor care sunt salariați ai unei farmacii municipale în cazul cesiunii acesteia din urmă pe calea unei proceduri de atribuire instituie o prezumție irefragabilă potrivit căreia acești salariați sunt cel mai în măsură să administreze, în calitate de proprietari, farmacia respectivă. Un astfel de drept de preempțiune nu se bazează pe nicio apreciere concretă a experienței efectiv dobândite, a calității serviciului prestat sau a funcțiilor exercitate în mod concret în cadrul farmaciei municipale. Prin urmare, nu se poate considera că acest drept este de natură să atingă obiectivul de protecție a sănătății publice.

- În orice caz, din perspectiva dreptului național, cesiunea unei farmacii nu poate fi efectuată decât în beneficiul unui farmacist înscris în tabloul ordinului farmaciștilor, care a fost deja abilitat să achiziționeze o farmacie sau care are cel puțin doi ani de experiență profesională. Pe lângă faptul că profesia de farmacist este o profesie reglementată, aceste condiții oferă, ca atare, anumite garanții referitoare la aptitudinea profesională a potențialilor cumpărători ai unei farmacii municipale. În plus, după cum arată instanța de trimitere, un astfel de obiectiv de valorificare a experienței profesionale poate fi atins prin măsuri mai puțin constrângătoare, precum atribuirea de puncte suplimentare, în cadrul procedurii de cerere de ofertă, în favoarea ofertanților care fac dovada unei experiențe în administrarea unei farmacii.

- Prin urmare, este necesar să se considere că dreptul de preempțiune necondiționat acordat farmaciștilor care sunt salariați ai unei farmacii municipale în cazul cesiunii acesteia din urmă pe calea unei proceduri de atribuire, în măsura în care urmărește să asigure o mai bună gestionare a serviciului farmaceutic, presupunând că urmărește efectiv un obiectiv legat de protecția sănătății publice, nu este de natură să garanteze realizarea acestui obiectiv și, în orice caz, depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

Având în vedere toate considerentele (din care am preluat aici extrase), Curtea declară:

Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei măsuri naționale care acordă un drept de preempțiune necondiționat în favoarea farmaciștilor care sunt salariați ai unei farmacii municipale în cazul cesiunii acesteia din urmă pe calea unei proceduri de atribuire.

Hotărârea CJUE din 19 decembrie 2019 în cauza C‑465/18, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată Consiliul de Stat al Italiiei, în procedura AV, BU împotriva Comune di Bernareggio

comentarii

 

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu