În Monitorul Oficial al României nr. 534/2016 a fost publicată Legea nr. 150/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare. Legea se aplică persoanelor fizice și juridice care desfășoară relații comerciale cu produse alimentare (activitatea de vânzare și/sau cumpărare a produselor alimentare).
Principalele modificări ale Legii privind comercializarea produselor alimentare sunt enumerate în continuare:
„Este interzis oricărui comerciant să solicite facturarea/refacturarea şi să încaseze de la furnizor taxe şi servicii”
Din forma modificată a Legii reiese că revânzătorul (comerciant, în sensul legii, reprezintă persoana fizică sau juridică care desfășoară activități de comercializare a produselor alimentare către consumator) nu va mai avea dreptul de a solicita și încasa niciun fel de taxe de la furnizori pentru serviciile prestate acestora (i.e. taxe de raft, taxe de listare și promovare etc).
Prevederea legală este ambiguă și nu acoperă situația în care serviciile (de exemplu, servicii logistice, de transport sau promovare) sunt solicitate de furnizori, aceștia preferând să plătească pentru transportul centralizat al mărfurilor decât să le transporte singuri la fiecare punct de vânzare al comerciantului sau să beneficieze de servicii de promovare în vederea asigurării vizibilității produselor la raft în timpul campaniilor locale/ naționale. Interpretarea potrivit căreia, prin legea modificată se instituie o interdicție absolută pentru prestarea și facturarea serviciilor de către comerciant (indiferent de cine solicită prestarea acestora) poate fi defavorabilă furnizorilor, care se văd lipsiți de un mecanism contractual pentru realizarea acestor servicii utile de către comercianți în spațiile de vânzare.
În perioada următoare, este de așteptat ca inițiatorul legii (Camera Deputaților, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice) să clarifice sfera de aplicare a interdicției legale, pentru a evita ca o prevedere aparent menită să protejeze furnizorii, să se transforme într-un dezavantaj major pentru aceștia.
Pentru nerespectarea acestei interdicții, Legea introduce sancțiunea suspendării autorizației de funcționare a comerciantului pe o perioadă de 6 luni, pe lângă amenda cuprinsă între 100.000 lei și 150.000 lei.
Introducerea unui termen de plată de 7 zile pentru produsele proaspete, respectiv 30 de zile pentru restul produselor alimentare
Termenul de plată a comerciantului către furnizor pentru produsele alimentare se stabilește prin negocierea contractului, fără ca acesta să depășească 30 de zile calendaristice.
Fac excepție produsele alimentare proaspete, în cazul cărora termenul de plată nu poate fi mai mare de 7 zile calendaristice. Produsul alimentar proaspăt este definit drept alimentul care nu este conservat prin sterilizare, deshidratare, congelare sau afumare, cu excepţia refrigerării.
Nerespectarea acestor dispoziții se sancționează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei.
Recepția produselor alimentare proaspete se va face pe loc, în timp ce pentru restul produselor alimentare se va aplica un termen de maxim 24 de ore de la livrare
Legiuitorul modifică termenul de 48 de ore în care comerciantul avea dreptul de a refuza recepția produselor alimentare. Conform noilor reglementări, refuzul recepției produselor alimentare se va realiza în momentul livrării, în condițiile în care marfa nu îndeplineşte condiţiile legale de comercializare, cantităţile prevăzute în contract sau în comandă ori termenele de livrare. Marfa va fi considerată acceptată în cazul în care comerciantul nu comunică refuzul recepției la momentul livrării.
În cazul în care părţile convin prin contract ca recepția cantitativă şi calitativă să fie făcută ulterior momentului livrării, documentul de recepţie va fi transmis în formă scrisă furnizorului în maximum 24 de ore de la momentul punerii mărfii la dispoziția comerciantului. Astfel, termenul de transmitere a documentului de recepție de către comerciant s-a redus la 24 de ore față de cel de 48 de ore prevăzut în forma anterioară a Legii privind comercializarea produselor alimentare.
Excepția de la această regulă este reprezentată de recepția produsele alimentare proaspete care va avea loc la momentul livrării.
Obligația comerciantului anumitor categorii alimentare (carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, produse lactate și de panificație) de a achiziționa aceste produse în proporție de cel puțin 51% din volumul de marfă pe raft, corespunzător fiecărei categorii de produse alimentare, provenind din lanțul alimentar scurt
Prin instituirea obligației comerciantului de a achiziționa 51% din volumul de marfă pe raft, aferent produselor carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, produse lactate și de panificație, provenind din lanțul alimentar scurt, legiuitorul a urmărit încurajarea comercializării produselor românești.
Conform Legii modificate, lanţul scurt de aprovizionare implică un număr limitat de operatori economici angajaţi în activităţi de cooperare şi de dezvoltare economică locală, precum şi relaţii geografice şi sociale strânse între producători, procesatori şi consumatori. Metodologia de desfăşurare a acţiunilor privind lanţul scurt de aprovizionare se va aproba prin hotărâre a Guvernului, această obligație a comercianților va intra în vigoare la data de 15 ianuarie 2017 (6 luni de la data publicării modificării).
Necesarul de produse alimentare poate fi completat cu produse din afara lanţului scurt de aprovizionare, în urma consultării entităţilor din cadrul organizării comune de piaţă, prin ordin al ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Obligația de mai sus nu se aplică:
- în ceea ce priveşte comercializarea fructelor exotice importate din alte ţări și
- comercianților care realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la două milioane de euro, echivalent în lei.
Nerespectarea acestor dispoziții se sancționează cu amendă de la 100.000 lei la 150.000 lei.
Introducerea obligației comercianților de a acorda spaţii distincte de expunere şi vânzare produselor românești și de a organiza evenimente de promovare şi vânzare a produselor alimentare româneşti
Legea definește produsul românesc drept produsul obţinut pe teritoriul naţional din materii prime de bază provenite în proporţie de 100% din fermele din România.
Frecvenţa evenimentelor de promovare, precum şi orarul de funcţionare se vor stabili prin hotărâre a
consiliului local. Nerespectarea acestor dispoziții se sancționează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei.
Reguli privind etichetarea cărnii comercializate pe teritoriul României
Legea modificată introduce reguli de etichetare pentru carne, care vor intra în vigoare în termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei Comisiei Europene.
Eticheta pentru carnea comercializată pe teritoriul României va cuprinde următoarele mențiuni:
- ţara de origine a animalului;
- țara în care a fost născut animalul;
- țara în care a fost crescut animalul;
- țara în care a fost sacrificat animalul, marca de sănătate/identificare şi denumirea operatorului economic;
- țara în care a fost tranșat animalul, marca de sănătate/identificare şi denumirea operatorului economic.
Comerciantul este obligat să afișeze vizibil sintagma „carne românească”, pentru carnea comercializată direct către consumatorul final.
Produsele din carne comercializate pe piaţa internă vor cuprinde obligatoriu pe etichetă procentul de carne provenit din România.
Nerespectarea acestor dispoziții se sancționează cu amendă de la 100.000 lei la 150.000 lei.
Introducerea sancțiunii suspendării autorizației de funcționare a comerciantului pe o perioadă de până la 6 luni
Legea introduce posibilitatea aplicării sancțiunii suspendării autorizației de funcționare a comerciantului pe o perioadă de până la 6 luni, în cazul în care nu sunt respectate în mod repetat prevederile art. 3-6 din Lege, respectiv:
- interdicția părților de a se obliga reciproc, direct sau indirect, să cumpere sau să vândă produse sau servicii de la sau către un terț;
- interdicția comerciantului de a factura/refactura și încasa de la furnizori taxe și servicii;
- interdicția comerciantului de a oferi sau vinde produse în pierdere, cu excepția situațiilor prevăzute de O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor pe piață, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
- interdicția comerciantului de a solicita furnizorului să nu vândă altor comercianți aceleași produse la un preț de achiziție mai mic sau egal cu cel cu care a achiziționat produsele respective.
Autori:
Anca Jurcovan
Maria Capotă
Ai nevoie de Legea nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!
