8 Decembrie, 2019

Dobânzi legale de întârziere

Semnalăm aici o decizie de referinţă a Curţii de Justiţie a UE privind regimul de aplicat la plata dobânzilor legale de întârziere pentru tranzacții comerciale finanțate din fonduri structurale și din Fondul de coeziune al Uniunii Europene.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea considerentelor relevante ale Directivei nr. 35/2000 privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale, precum și a articolului 18 TFUE.

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între KROL – Zakład Robót Wodno‑Kanalizacyjnych sp. z o.o., sp.k. (denumită în continuare „KROL”), pe de o parte, și Porr Polska Construction S.A. (denumită în continuare „Porr”), pe de altă parte, în legătură cu plata de către aceasta din urmă de dobânzi legale de întârziere celei dintâi, referitoare la remunerația lucrărilor realizate de KROL în temeiul unui contract încheiat între cele două societăți. 

 Litigiul principal și întrebarea preliminară

- Prin contractul încheiat în 2009, Teerag‑Asdag Polska, care ulterior a fuzionat cu Porr, a fost însărcinată de Trezoreria Statului din Polonia, în calitate de beneficiară, cu construcția unor structuri rutiere. Realizarea acestui contract a fost finanțată parțial din Fondul de coeziune al Uniunii, în baza contractului de cofinanțare a proiectului.

- Prin contractul încheiat, Porr a încredințat KROL realizarea unei părți a lucrărilor de construcție ale respectivei structuri. Plata remunerației de către Porr urma să fie efectuată în baza facturilor emise de KROL pe măsura avansării lucrărilor menționate.

- După ce a transmis Porr facturile în vederea remunerării lucrărilor realizate, KROL a trimis acesteia la data de 3 septembrie 2014 un decont al dobânzilor de plătit, precum și, două zile mai târziu, o punere în întârziere pentru plata dobânzilor legale de întârziere într‑un termen de șapte zile de la primire.

- Întrucât nu s‑a dat curs acestei cereri, KROL a sesizat Tribunalul polonez districtual pentru capitala Varșovia. Prin hotărârea din 25 septembrie 2017, această instanță a respins acțiunea KROL având ca obiect plata dobânzilor de întârziere indicate, pentru motivul că prestația de realizat de către aceasta făcea parte dintr‑un proiect cofinanțat de Fondul de coeziune al Uniunii și, în consecință, era exclusă din domeniul de aplicare al legii din 12 iunie 2003.

- KROL a declarat apel împotriva hotărârii la Tribunalul Regional din Varșovia, Acesta are îndoieli cu privire la compatibilitatea cu Directiva nr.35/2000 a legii poloneze, întrucât exclude din domeniul său de aplicare tranzacțiile comerciale care implică, în întregime sau parțial, o finanțare din fonduri structurale sau din Fondul de coeziune al Uniunii. În această privință, instanța de trimitere arată că în Directiva nr.35/2000 nu există o diferențiere a tranzacțiilor comerciale în funcție de proveniența fondurilor care constituie sursa de finanțare a acestora, nici un tratament diferit pentru tranzacțiile finanțate din fondurile structurale ale Uniunii. Această instanță adaugă că excluderea acestor tranzacții din domeniul de aplicare al legii din 12 iunie 2003 este susceptibilă să repună în discuție obiectivul combaterii întârzierilor în efectuarea plăților pe piața internă urmărit de Directiva nr.35/2000. În sfârșit, ea arată că, la data încheierii contractului, KROL nu avea cunoștință de faptul că el era finanțat parțial din Fondul de coeziune al Uniunii și că, în orice caz, acest contract de cofinanțare nu privea contractul încheiat între KROL și Porr.

 În aceste condiții,Tribunalul Regional din Varșovia, a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Dreptul Uniunii, în speță considerentele (13), (20) și (22) ale Directivei nr.35/2000 […] și articolul 18 TFUE, care instituie principiul nediscriminării, permite excluderea compensațiilor pentru întârzierea efectuării plăților în cazul tranzacțiilor finanțate, în întregime sau parțial, din fonduri structurale și din Fondul de coeziune al Uniunii Europene, excludere prevăzută de articolul 4 punctul 3 litera c din [legea din 12 iunie 2003]?”

Soluţia şi argumentele Curţii de Justiţie a UE cu privire la întrebarea preliminară

Prin intermediul întrebării preliminare, instanța de trimitere a solicitat, aşa cum a reţinut CJUE, să se stabilească dacă articolul 1 și articolul 6 alineatul (3) din Directiva nr35/2000 trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia tranzacțiile comerciale finanțate în întregime sau parțial din fonduri structurale și din Fondul de coeziune al Uniunii sunt excluse de la beneficiul compensației garantate de directiva menționată pentru întârzierea efectuării plăților.

Prin hotărârea din 28 noiembrie, CJUE a declarat următoarele :

Articolul 1 și articolul 6 alineatul (3) din Directiva nr.35/2000 CE a Parlamentului și a Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia tranzacțiile comerciale finanțate în întregime sau parțial din fonduri structurale și din Fondul de coeziune al Uniunii Europene sunt excluse de la beneficiul compensației prevăzute de această directivă pentru întârzierea efectuării plăților.

Iată care au fost motivele pentru care Curtea a dat soluţia de mai sus la întrebarea preliminară care i-a fost adresată:

- Dispozițiile Directivei nr.35/2000 se aplică, în temeiul articolului 1 din aceasta, tuturor plăților efectuate ca remunerații pentru tranzacții comerciale.

- Conform articolului 2 punctul 1 primul paragraf din această directivă, prin noțiunea de „tranzacții comerciale” se înțelege „tranzacții între întreprinderi sau între întreprinderi și autorități publice care conduc la livrarea de bunuri sau furnizarea de servicii contra cost”. Această dispoziție trebuie interpretată în lumina considerentelor (13) și (22) ale directivei menționate, din care reiese, printre altele, că, în esență, aceeași directivă este menită să se aplice tuturor plăților efectuate ca remunerații pentru tranzacții comerciale, inclusiv celor între întreprinderi și autorități publice, cu excluderea tranzacțiilor cu consumatorii și a altor plăți.

- În consecință, articolul 1 din Directiva nr.35/2000 coroborat cu articolul 2 punctul 1 primul paragraf din aceasta definește domeniul de aplicare al acestei directive în sens foarte larg. Având în vedere aceste dispoziții, nu reiese nicidecum că o tranzacție a cărei finanțare este asigurată, în întregime sau parțial, din fonduri structurale și din Fondul de coeziune al Uniunii ar fi exclusă din acest domeniu de aplicare.

- Articolul 6 alineatul (3) din Directiva nr.35/2000 permite, desigur, statelor membre să excludă din domeniul de aplicare al reglementării naționale care transpune această directivă datoriile care sunt subiect al procedurilor de insolvență instituite împotriva debitorului, contractele care au fost încheiate anterior datei de 8 august 2002 și revendicările de dobânzi cu o valoare mai mică de 5 EUR. Cu toate acestea, în calitate de dispoziție derogatorie de la principiul prevăzut la articolul 1 din Directiva nr.35/2000, în temeiul căruia dispozițiile acesteia se aplică tuturor plăților efectuate ca remunerații pentru tranzacții comerciale, respectivul articol 6 alineatul (3) trebuie să facă obiectul unei interpretări restrictive.

- Deoarece Directiva nr.35/2000 nu prevedea excluderea, în momentul transpunerii în dreptul național, a tranzacțiilor comerciale a căror finanțare este asigurată, în întregime sau parțial, din fonduri structurale și din Fondul de coeziune al Uniunii, aceasta se opune unei reglementări naționale care efectuează o asemenea excludere. Această constatare este confirmată de obiectivul Directivei nr35/2000, care, astfel cum indică considerentele (9), (10) și (20), urmărește să armonizeze consecințele întârzierii efectuării plăților, pentru a le oferi un efect de descurajare, astfel încât să nu fie împiedicate tranzacțiile comerciale în întreaga piață internă.

- Or, excluderea unei părți semnificative a tranzacțiilor comerciale, și anume a celor a căror finanțare este asigurată, în întregime sau parțial, din fonduri structurale și din Fondul de coeziune al Uniunii, de la beneficiul mecanismelor de combatere a întârzierilor în efectuarea plăților prevăzute de Directiva nr.35/2000, ar avea în mod necesar drept consecință reducerea efectului util al mecanismelor menționate, inclusiv în ceea ce privește tranzacțiile susceptibile să implice operatori proveniți din diferite state membre.

Hotărârea CJUE din 28 noiembrie 2019, pronunţată în cauza C‑722/18, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Regional din Varșovia, în procedura KROL – Zakład Robót WodnoKanalizacyjnych sp. z o.o., sp.k. împotriva Porr Polska Construction S.A.

Ai nevoie de Directiva nr.35/2000? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu