De dată relativ recentă în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 18/13.01.2020 a fost publicată Decizia CCR nr. 526/24.09.2019 și menţionăm faptul că, potrivit art.147 alin.4 din Constituţie, de la data publicării (în cazul de față de la data de 13.01.2020) decizia CCR este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor.
Menționăm faptul că, prin decizia mai sus-amintită, CCR, cu unanimitate de voturi, a respins excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 28 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Care este conținutul textului legal menționat de CCR în Decizia nr. 526/24.09.2019 ?
Art. 28 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 223/2015:“Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcția de bază în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate în calitate de militar/polițist/funcționar public cu statut special, actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie, la alegerea persoanelor prevăzute la art. 3 lit. a)-c), în care nu se includ: [#] e) primele și premiile, cu excepția primelor de clasificare, de specializare și de ambarcare pe timpul cât navele se află în baza permanentă;”
Cum și-a motivat autorul-în esență- excepţia de neconstituţionalitate ?
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea sunt invocate prevederile art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia a susținut că în noua deciziei de pensie, emisă după recalcularea acesteia în baza Legii nr. 223/2015, nu a mai fost luată în calcul prima orară de zbor, deși aceasta a fost inclusă în soldele lunare brute încasate în ultimele 6 luni anterioare pensionării. S-a susținut că dispozițiile de lege criticate, care exclud din baza de calcul al pensiei prima orară de zbor, încalcă dreptul de proprietate și art. 53 din Constituție. În acest sens s-a arătat că diminuarea bazei de calcul al pensiei militare, prin eliminarea unui spor permanent, în speță prima orară de zbor, nu are o justificare rezonabilă. Autorul excepției a mai susținut că prima de zbor este echivalentul primei de ambarcare primite de militarii din marină, care este inclusă în baza de calcul al pensiei pentru militarii din marină. S-a mai arătat că prima orară de zbor reprezintă însăși esența activității de aviație, fiind acordată pentru orele lunare de zbor efectuate. A precizat că, în perioada cât a activat ca pilot militar, avea obligația să efectueze lunar un număr de ore de zbor și, chiar dacă acestea nu erau plătite în fiecare lună, prima de zbor restantă era achitată retroactiv, la fel ca celelalte sporuri.
Cum a motivat CCR -în esență- decizia sa?
Examinând excepția de neconstituționalitate, CCR a reținut că, referitor la prevederile criticate din Legea nr. 223/2015, prin raportare la critici similare celor invocate în prezenta cauză, s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 349/22.05.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722/22.08.2018, sau prin Decizia nr. 551/18.09.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089/21.12.2018. Astfel, prin Decizia nr. 551/18.09.2018, paragraful 40, CCR a reținut că legiuitorul este îndreptățit, în principiu, să stabilească, așa cum a făcut-o prin adoptarea prevederilor criticate în prezenta cauză, modul de calcul al pensiilor militarilor, respectiv că nu se includ în baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat primele și premiile, cu excepția primelor de clasificare, de specializare și de ambarcare pe timpul cât navele se află în baza permanentă. Dar, așa cum a reținut CCR în Decizia nr. 395/14.06.2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639/19.08.2016, paragraful 16, reglementând condițiile de acordare a pensiilor și modul de calcul al acestora, legiuitorul este ținut să respecte prevederile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi care impun un tratament juridic identic pentru persoane aflate în situații identice. Prin aceeași decizie, CCR a constatat că dispozițiile de lege criticate nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituție.
Totodată, CCR a reținut, la paragraful 47 al Deciziei nr. 551/18.09.2018, că îndreptățirea la beneficiul pensiei de serviciu reglementate de Legea nr. 223/2015 este dată de apartenența la categoria de militar, a cărei definiție este oferită de art. 3 lit. a) din Legea nr. 223/2015: “În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: a) militar – cadrul militar, astfel cum este definit de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, soldatul și gradatul profesionist, așa cum sunt definiți de Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților profesioniști, cu modificările și completările ulterioare, militarul angajat pe bază de contract, jandarmul angajat pe bază de contract, precum și preotul militar, așa cum este definit de Legea nr. 195/2000 privind constituirea și organizarea clerului militar.”
Cu privire la condițiile de acordare a dreptului la pensie, prin Decizia nr. 349/22.05.2018, paragraful 21, CCR a reținut că, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, “Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. […]”. Aceste prevederi au fost interpretate în jurisprudența CCR în sensul că acordă în exclusivitate legiuitorului “atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul al cuantumului lor […]. Acesta, în considerarea unor schimbări intervenite în posibilitățile de acordare și dimensionare a drepturilor de asigurări sociale, poate modifica, ori de câte ori consideră că este necesar, criteriile de calcul al cuantumului acestor drepturi, dar cu efecte numai pentru viitor. Prin urmare, ține de opțiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor” (a se vedea în acest sens Decizia nr. 736/24.10.2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4/04.01.2007). Având în vedere aceste repere jurisprudențiale, CCR a apreciat, la paragraful 21 al Deciziei nr. 349/22.05. 2018, că dispozițiile de lege criticate, care stabilesc veniturile în funcție de care se calculează baza de calcul al pensiei militare de serviciu, nu constituie o restrângere a exercițiului drepturilor fundamentale invocate de autorul excepției.
Cât privește critica autorului excepției raportată la art. 44 din Constituție, se reține că, prin Decizia nr. 1.284/29.09.2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838/25.11.2011, sau Decizia nr. 977/12.07.2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711/10.10.2011, a statuat: “Cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil.” În aceste condiții, nu se poate constata o încălcare a dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. Astfel, așa cum a reținut CCR, prin Decizia nr. 871/25.06.2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433/28.06.2010, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de “bun”, reprezintă, totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența CCR, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Ai nevoie de Decizia CCR nr. 526/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
