Dacă într-unul dintre articolele anterioare am prezentat cititorilor noştri aspecte generale referitoare la clauzele abuzive din contracte, precum şi modul în care pot fi acestea combătute, în prezentul articol prezentăm câteva aspecte legate de o anume clauză abuzivă destul de întâlnită în contractele încheiate de persoanele fizice cu operatorii de telefonie mobilă (şi nu numai), şi anume de “taxa de reziliere”.
Sunt multe reclamaţii adresate Autorităţii pentru Protecţia Consumatorului (ANPC) prin care clienţii operatorilor de telefonie mobilă reclamă faptul că, în momentul în care au făcut o cerere de denunţare unilaterală a contractului înainte de termenul-limită al acestuia, reprezentanţii operatorului de telefonie mobilă i-au înştiinţat că trebuie sa plătească o “taxă de reziliere” calculată astfel încât, de cele mai multe ori, aceasta este mult mai mare decât abonamentul în sine contractat.
Pentru a percepe sumele reprezentând “taxa de reziliere”, reprezentanţii operatorului de telefonie mobilă au invocat o clauză contractuală din contractul semnat de consumator care impune în sarcina acestuia obligaţia de a plăti operatorului de telefonie mobilă o anumită despăgubire (sumă de bani) în cazul denunţării unilaterale a contractului înainte de termenul-limită al contractului respectiv.
Este considerată “taxa de reziliere” din contractele de telefonie mobilă o clauză abuzivă?
Da. Însă, pentru a înţelege mai bine de ce o astfel de clauză este una abuzivă, trebuie să reamintim când anume legiuitorul român consideră că o clauză dintr-un contract este una abuzivă.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, “o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor”.
Reamintim şi faptul că “o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respective” (art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000).
Astfel, pe de o parte, plecând de la definiţia clauzei abuzive şi de la faptul că în contractul cu operatorul de telefonie mobilă nu întâlnim aproape niciodată o obligaţie corelativă în sarcina operatorului de telefonie mobilă de a plăti consumatorului o anumită despăgubire în cazul invers, al rezilierii contractului la iniţiativa sau din vina operatorului de telefonie mobilă, se creează evident un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor dintr-un contract de telefonie mobile.
Pe de altă parte, este de natura evidenţei faptul că o astfel de clauză de natura celei invocate de reprezentanţii operatorului de telefonie mobilă nu a fost negociată cu consumatorul, fiind parte a unui contract preformulat/de adeziune. Pe cale de consecinţă, în contextul arătat, “taxa de reziliere” nu poate fi decât o clauză abuzivă în contractele încheiate de persoanele fizice cu operatorii de telefonie mobilă.
Care sunt prevederile legale care sancţionează astfel de “taxe de reziliere”?
În conformitate cu prevederile punctului r din Anexa la Legea nr. 193/2000 (anexă ce cuprinde lista clauzelor considerate ca fiind abuzive), „sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care (...) permit profesionistului obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în sumă echivalentă şi pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către profesionist”.
De asemenea, „sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care (...) restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunţa sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care:
- profesionistul a modificat unilateral clauzele prevăzute la lit. e);
- profesionistul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale;
- profesionistul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunţării unilaterale” (punctul j din Anexa la Legea nr. 193/2000).
Potrivit art. 84 din Legea nr. 296/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare ( Codul consumului), “dreptul consumatorului la denunţarea sau rezilierea contractului nu poate fi anulat sau restrâns de nicio clauză contractuală sau înţelegere între părţi, în cazurile prevăzute de lege, aceasta fiind considerată nulă de drept. Drepturile părţilor referitoare la o justă despăgubire nu vor fi afectate în cazul denunţării unilaterale”.
Ce ar trebui să facă un consumator, persoană fizică, pentru a denunţa unilateral un contract de telefonie mobilă fără a plăti “taxa de reziliere”?
Pentru a denunţa unilateral un contract de telefonie mobilă fără a plăti “taxa de reziliere”, un consumator, persoană fizică, trebuie să formuleze o notificare de denunţare unilaterală a contractului de telefonie mobilă, respectând un termen de preaviz (de regulă de 30 de zile), iar apoi să trimită notificarea respectivă operatorului de telefonie mobilă fie prin intermediul unui executor judecătoresc, fie printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire şi conţinut declarat.
Dacă, în urma primirii notificării consumatorului, operatorul de telefonie mobilă refuză să ia act de denunţarea contractului, după expirarea termenului de preaviz pe care consumatorul l-a acordat în notificare, consumatorul persoană fizică poate sesiza instanţa de judecată cu o cerere de constatare a încetării contractului. De asemenea, consumatorul poate alege să denunţe clauza abuzivă formulând o sesizare organelor de control.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 193/2000, controlul respectării dispoziţiilor legii se face de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi de către specialişti autorizaţi ai altor organe ale administraţiei publice, potrivit competenţelor.
În cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, organele de control prevăzute la art. 8 din Lege vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul operatorului de telefonie mobila, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. La cererea de chemare în judecată va fi anexat şi procesul-verbal mai sus amintit.
De asemenea, reţinem că asociaţiile pentru protecţia consumatorului care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 30 şi 32 din OG nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, îl pot chema în judecată pe operatorul de telefonie mobilă care utilizează contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, în instanţă, pentru ca aceasta să dispună încetarea folosirii acestora, precum şi modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.
În ce cazuri consumatorul este obligat, totuşi, să plătească o despăgubire în cazul denunţării unilaterale a contractului de telefonie mobilă?
Deşi art. 84 din Codul consumului mai sus menţionat blochează eventualele tentative ale operatorului de telefonie mobilă de a limita dreptul consumatorului de a denunţa unilateral un contract, acelaşi articol lasă operatorului de telefonie mobilă dreptul la "justă despăgubire".
Aceasta înseamnă că consumatorul, persoană fizică, care a cumpărat un telefon mobil la preţ redus va trebui să plătească despăgubiri operatorului de telefonie mobilă. Astfel, operatorul de telefonie mobilă va avea posibilitatea de a cere consumatorului, persoană fizică, care denunţă unilateral contractul de telefonie mobilă înainte de termenul limită al contractului respectiv contravaloarea eventualelor reduceri aplicate la preţul unui telefon mobil sau contravaloarea instalării unui alt serviciu.
Foto: Free Images
