Despre titlurile universitare obținute în cadrul unor studii parțial simultane

Titlurile universitare obținute în cadrul unor parcursuri de studii parțial simultane trebuie să fie recunoscute automat în toate statele membre în cazul în care sunt respectate condițiile minime de formare prevăzute de dreptul Uniunii.

Revine statului membru în care este eliberat titlul obligația de a se asigura că sunt respectate condițiile respective.

Astfel s-a pronunţat CJUE prin Hotărârea din data de 06.12.2018 în cauza C-675/17. 

Menționam faptul că CJUE s-a pronunţat în sensul mai sus arătat referitor la cererea ce a fost formulată în cadrul unui litigiu între Ministero della Salute (Ministerul Sănătății, Italia) (denumit în continuare „ministerul”), pe de o parte, și domnul Hannes Preindl, pe de altă parte, în legătură cu refuzul acestui minister de a recunoaște un titlu de calificare ca medic eliberat de autoritatea competentă austriacă. 

Ce a declanşat litigiul principal în discuţie?

La 26.03.2013, domnul Preindl, resortisant italian, a depus la minister, în vederea exercitării profesiei de medic dentist în Italia, o cerere de recunoaștere a titlului „Doktor der Zahnheilkunde” care i-a fost eliberat, la 08.01.2013, de Universitatea de Medicină din Innsbruck (Austria).

Printr-un decret din 20.05.2013, ministerul a recunoscut acest titlu ca titlu de medic dentist după ce a luat cunoștință de documentul emis de autoritatea competentă austriacă, și anume Colegiul Medicilor Dentiști din Austria, care atesta respectarea condițiilor minime prevăzute la articolul 34 din Directiva 2005/36.

La 16.10.2014, domnul Preindl a depus la minister, pentru a exercita în Italia și profesia de „medic chirurg”, o cerere de recunoaștere a titlului „Doktor der Gesamten Heilkunde”, eliberat la 20.08.2014 de Universitatea de Medicină din Innsbruck. Această cerere era însoțită printre altele de o declarație scrisă a autorității competente austriece, și anume Colegiul Medicilor din Austria, care atesta că titlul respecta criteriile prevăzute la articolul 24 din Directiva 2005/36 și corespundea diplomei care conferea titlul universitar de medic pentru Austria, prevăzut la punctul 5.1.1 din anexa V la Directiva 2005/36.

Sesizat cu această a doua cerere de recunoaștere, ministerul a constatat că titlurile austriece de medic dentist și de medic i-au fost eliberate domnului Preindl la 08.01.2013 și, respectiv, la 20.08.2014 și că acest din urmă titlu a fost eliberat la încheierea unui curs de studii finalizat cu licență în medicină cu o durată de 15 luni, cu mult inferioară celor șase ani necesari obținerii titlului de medic, precizați la articolul 24 din Directiva 2005/36.

Ministerul s-a adresat atunci Colegiului Medicilor din Austria, pentru a înțelege în ce măsură titlul de medic eliberat domnului Preindl putea îndeplini toate condițiile prevăzute la articolul 24 din Directiva 2005/36.

Colegiul Medicilor din Austria a confirmat, la 19.03.2015, că acest titlu respecta condițiile respective și că domnul Preindl și-a început studiile de dentist la 07.09.2004, terminându-le la 8 ianuarie 2013, iar studiile de medicină la 21.03.2006, terminându-le la 20.08.2014.

Având în vedere aceste informații, ministerul a refuzat să îi recunoască domnului Preindl titlul care îi permitea să exercite profesia de „medic chirurg” în Italia, pentru motivul că Directiva 2005/36 privind recunoașterea calificărilor profesionale[1] nu ar prevedea că o persoană poate efectua două formări în mod simultan.

Astfel, numeroase examene date de domnul Preindl ar fi fost luate în considerare, în mod simultan, pentru eliberarea atât a titlului de medic dentist cât și a titlului de medic. Or, înscrierea simultană la două cursuri de calificare, deși admisă de dreptul austriac, este interzisă în mod expres de dreptul italian, care prevede obligația formării pe bază de program integral.

Domnul Preindl a formulat o acțiune la Tribunale amministrativo regionale del Lazio (Tribunalul Administrativ Regional din Lazio, Italia), invocând faptul că refuzul ministerului ar fi vădit contrar principiului recunoașterii automate a titlurilor de medic, prevăzut la articolul 21 din Directiva 2005/36.

Persoana în cauză a adăugat că în certificatul emis de Colegiul Medicilor din Austria s-ar fi recunoscut în mod expres că condițiile minime de formare indicate la articolul 21 alineatul (1) din directivă, prevăzute la articolul 24 din aceeași directivă, erau îndeplinite în parcursul de formare realizat de reclamant.

Tribunale amministrativo regionale del Lazio (Tribunalul Administrativ Regional din Lazio) a admis acțiunea.

Ministerul a formulat apel în fața Consiglio di Stato (Consiliul de Stat, Italia).

În acest context, Consiglio di Stato (Consiliul de Stat, Italia) a solicitat CJUE – prin intermediul mai multor întrebări preliminaresă stabilească dacă directiva obligă un stat membru, a cărui legislație prevede obligația de formare pe bază de program integral și interdicția înscrierii simultane la două formări, să recunoască automat titlurile eliberate într-un alt stat membru la încheierea unor formări parțial concomitente. Consiglio di Stato a solicitat de asemenea CJUE să stabilească dacă, atunci când titlul a fost eliberat la încheierea unei formări cu frecvență parțială, statul membru gazdă (în speță, Italia) poate să verifice respectarea condiției potrivit căreia durata totală, nivelul și calitatea formărilor cu frecvență parțială nu sunt inferioare celor ale formărilor continue pe bază de program integral. 

Ce trebuie să cunoaștem referitor la o trimitere preliminară?

Trimiterea preliminară permite instantelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze CJUE întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii.

Reținem că CJUE nu soluționează litigiul național, însă instanta națională are obligația de a soluționa cauza conform deciziei CJUE.

Decizia CJUE este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară. 

Cum a motivat în esență CJUE hotărârea din data de 06.12.2018?

Prin hotărârea sa din data de 06.12.2018, CJUE a observat mai întâi, în ceea ce privește în special profesiile de medic și de medic dentist, că directiva prevede un sistem de recunoaștere automată a titlurilor, întemeiat pe condiții minime de formare profesională stabilite de comun acord între statele membre.

CJUE a constatat, în continuare, că directiva, pe de o parte, permite statelor membre să autorizeze formarea cu frecvență parțială, cu condiția ca durata totală, nivelul și calitatea acestei formări să nu fie inferioare celor ale formărilor continue pe bază de program integral și, pe de altă parte, nu se opune ca statele membre să autorizeze înscrierea simultană la mai multe formări.

Prin urmare, un stat membru, a cărui legislație prevede obligația de formare pe bază de program integral și interdicția înscrierii simultane la două formări, trebuie să recunoască automat titlurile de calificare prevăzute de directivă și eliberate într-un alt stat membru, chiar dacă persoana în cauză a urmat o formare cu frecvență parțială sau mai multe cursuri simultan ori eventual în perioade parțial suprapuse, din moment ce sunt îndeplinite cerințele referitoare la formare din directivă.

CJUE a subliniat că revine statului membru de origine (în speță, Austria), iar nu statului membru gazdă, obligația de a se asigura că durata totală, nivelul și calitatea formărilor cu frecvență parțială nu sunt inferioare celor ale formărilor continue pe bază de program integral și, pe un plan mai general, că sunt respectate toate cerințele prevăzute de directivă. Astfel, sistemul de recunoaștere automată și necondiționată a titlurilor de calificare precum cel prevăzut de Directiva 2005/36 ar fi grav compromis în cazul în care statele membre ar avea posibilitatea să repună în discuție, la aprecierea lor, temeinicia deciziei autorității competente dintr-un alt stat membru de a elibera aceste titluri. 

Răspunsul mai sus formulat de CJUE ce a făcut obiectul Hotărârii din data de 06.12.2018 în cauza C-675/17 îl puteți consulta in extenso pe site-ul Curia.



[1]    Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 07.09.2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO 2005, L 255, p. 22, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 3, rectificare în JO 2007, L 271, p. 18).


comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu