De dată relativ recentă în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 898/25.10.2018 a fost publicată Decizia CCR nr. 521/17.07.2018 și menționăm faptul că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, de la data publicării (în cazul de față de la data de 25.10.2018) decizia CCR este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor.
Menționăm faptul că, prin decizia mai sus-amintită, CCR, cu unanimitate de voturi, a respins ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală.
Care este conţinutul textului de lege declarat constituţional de Curtea Constituţională?
Art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală: "(4) Contestația formulată de inculpat se soluționează în termen de 5 zile de la înregistrare."
Cum și-a motivat autorul-în esență- excepţia de neconstituţionalitate ?
În motivarea excepției de neconstituționalitate s-a susține că textul criticat este neconstituțional, în măsura în care este interpretat în sensul că termenul de 5 zile, prevăzut în cuprinsul acestuia, este un termen de recomandare.
S-a arătat că, pentru respectarea dispozițiilor constituționale și convenționale invocate, termenul anterior menționat trebuie să fie interpretat ca fiind unul de decădere, a cărui nerespectare atrage, conform art. 241 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, sancțiunea încetării de drept a măsurii preventive dispuse sau prelungite.
S-a susținut că dreptul la libertate și la siguranță, așa cum el este reglementat la art. 5 din Convenție, obligă la asigurarea unor garanții juridice suficiente referitoare la dreptul celui supus unei măsuri preventive ca, pe parcursul procesului, să fie pus în libertate, imediat ce a încetat respectiva măsură. Se face trimitere la Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 30.05.1989, pronunțată în Cauza Brogan și alții împotriva Regatului Unit, prin care a fost statuată obligația statului de a impune o procedură de verificare din oficiu, respectiv de soluționare a contestației cu privire la o măsură preventivă în termenul prevăzut de lege.
S-a arătat, de asemenea, că dacă termenul analizat ar fi interpretat ca fiind unul de recomandare, aceasta ar duce la încălcarea standardului "termenului rezonabil", ceea ce ar contraveni jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, mai sus invocată.
S-a susținut că termenul prevăzut la art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală trebuie să permită soluționarea cu celeritate a contestației formulate împotriva încheierii prin care este prelungită o măsură preventivă, și că, de fapt, ar fi fost logic ca această contestație să fie soluționată înaintea expirării măsurii contestate, însă tocmai pentru că legiuitorul a evitat să oblige instanțele la soluționarea contestației în termenul anterior menționat, a reglementat acest termen, de 5 zile, care este echivalent, din perspectiva caracterului său imperativ, cu cel al încetării măsurii preventive dispuse inițial.
S-a mai făcut trimitere la art. 23 alin. (9) din Constituție, care prevede punerea în libertate a celui reținut sau arestat, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum și în alte situații prevăzute de lege, dispoziție constituțională despre care se afirmă că este aplicabilă mutatis mutandis și în prezenta cauză.
Cum a motivat CCR - în esență - decizia sa?
Examinând excepția de neconstituționalitate, CCR a reținut că o critică similară cu cea din prezenta cauză a fost invocată cu privire la dispozițiile art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală, referitor la natura termenului de 3 zile, de la înregistrarea dosarului, în care judecătorul de cameră preliminară trebuie să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive dispuse în cursul urmăririi penale. Cu privire la aceasta, CCR a reținut, prin Decizia nr. 448/28.06.2018, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii, că argumentele invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate se întemeiază pe interpretarea dată de către instanțele judecătorești termenului anterior menționat. Mai mult, s-a reținut, prin aceeași decizie, că autoarea excepției de neconstituționalitate nu invocă, în susținerea acesteia, o practică sistematică a instanțelor judecătorești, potrivit căreia termenul de 3 zile, prevăzut la art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală, ar fi interpretat ca fiind un termen de recomandare. Or, doar o astfel de interpretare acceptată la nivelul instanțelor judecătorești, a textului criticat, ar justifica realizarea de către CCR a unei analize a fondului excepției de neconstituționalitate invocate. În acest sens, prin Decizia nr. 448/29.10.2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5/07.01.2014, instanța de contencios constituțional a statuat că este competentă să procedeze la o astfel de analiză, atunci când "deturnarea reglementărilor legale de la scopul lor legitim, printr-o sistematică interpretare și aplicare eronată a acestora de către instanțele judecătorești sau de către celelalte subiecte chemate să aplice dispozițiile de lege, poate determina neconstituționalitatea acelei reglementări". De asemenea, prin Decizia nr. 276/10.05.2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572/28.07.2016, paragraful 21, CCR a reținut că "nu are competența de a elimina, pe calea controlului de constituționalitate, din conținutul normativ al textului, o anumită interpretare izolată și vădit eronată a acestuia, legislația în vigoare oferind alte remedii procesuale ce au ca scop interpretarea unitară a normelor juridice. A accepta un punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenței instanțelor judecătorești, iar CCR și-ar aroga competențe specifice acestora, transformându-se din instanță constituțională în una de control judiciar". Pentru aceste motive, CCR a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală.
CCR reține că atât soluția, cât și considerentele Deciziei nr. 448/28.06.2018 sunt aplicabile, mutatis mutandis, și în prezenta cauză.
Astfel, CCR a constatat că autorul prezentei excepții de neconstituționalitate critică eventualul caracter de termen de recomandare, în interpretarea instanțelor, al termenului de 5 zile, prevăzut la art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală, termen în interiorul căruia trebuie soluționată contestația formulată de inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia, arătând că interpretarea contrară a termenului analizat este de natură a încălca prevederile art. 20 și art. 21 alin. (3) din Constituție și pe cele ale art. 5 din Convenție.
Totodată, CCR a reținut că autorul excepției de neconstituționalitate nu își fundamentează susținerile pe o practică acceptată a instanțelor judecătorești în a atribui termenului de 5 zile prevăzut la art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală un caracter de recomandare, ci pe o interpretare a unei instanțe judecătorești competente să soluționeze contestația formulată, conform art. 205 din Codul de procedură penală, în prezentul dosar.
Având în vedere aspectele anterior arătate, CCR a respins prezenta excepție de neconstituționalitate, ca inadmisibilă.Ai nevoie de Codul de procedură penală? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
