Speţele de mai jos fac aplicare la Codul muncii 2003, art. 160 care prevede: Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.

Spor pentru condiţii nocive de muncă

Într-o cauză soluţionată de Curtea de Apel Craiova, instanţa a reţinut că apelantul reclamant G.I.  a înțeles să solicite contravaloarea în lei a procentului de 17% reprezentând spor pentru condiţii nocive pentru timpul efectiv lucrat în aceste condiții arătând , în esenţă, că acest spor i se cuvine în baza contractului individual de muncă ce nu a suferit modificări sub aspectul clauzei privitoare la spor.

Contrar susținerilor apelantului şi în acord cu prima instanța , CA Craiova reţine că, deşi în contractul individual de muncă din 2004 a fost stipulată clauza privitoare la acordarea unui spor de 17 % pentru condiţii nocive pentru timpul efectiv lucrat iîn aceste condiții , acest contract a fost modificat sub acest aspect.

Astfel, prin actul adițional din 2012 semnat atât de către angajator, cât şi de salariat, părțile au convenit ca , începând cu data de 01.05.2012, lit. j pct. 2 a din CIM se modifică în sensul că sporul de vechime se acordă în condițiile art. V 7 ( 2) din CCM ,  iar alte sporuri se acordă în condițiile art. V 7 ( 1) din CCM.

Ca atare, prin chiar acordul ambelor părți , clauza din contractul individual de muncă a fost modificată în sensul că sporul pentru condiții nocive nu se mai acorda automat, ci doar în condițiile prevăzute de contractul colectiv de muncă.

In art. V.7 ( 1)  din Contractul colectiv de muncă din 2012 s-a prevăzut, printre alte sporuri, şi sporul pentru condiţii nocive, însă articolul precitat cuprinde clauza potrivit căreia locurile de muncă ce îndeplinesc condiţiile acestor sporuri sunt cele prevăzute în Anexa 2 la CCM, precum şi clauza potrivit căreia acordarea efectivă a sporurilor se face pe baza unui tabel transmis odată cu pontajul, pentru orele efectiv lucrate în condiîiile de muncă grele, periculoase sau nocive, tabelul întocmindu-se de şeful direct, fiind avizat de şeful de divizie/secţie şi aprobat de directorul general.

In art. V.7 ( 1)  din Contractul colectiv de muncă din 2014 , sporul pentru condiţii nocive nu a mai fost prevăzut, menţiuni existând doar în privinţa sporului pentru condiţii grele de muncă şi doar pentru anumite activităţi între care se regăseşte şi activitatea de sudură desfăşurată de reclamant , aceleaşi condiţii de acordare fiind menţinute şi în CCM 2017 şi în CCM 2019.

Aşadar, modificarea adusă prevederilor contractului individual de muncă în ceea ce priveşte plata sporului solicitat este rezultatul acordului de voinţă al ambelor părţi, salariat şi angajat, acord manifestat prin încheierea actului adiţional ale cărui prevederi fac trimitere la clauzele contractului colectiv de muncă.

Atât actul adiţional, cât şi contractul colectiv de muncă au caracter obligatoriu atât în privinţa drepturilor, cât şi în privinta obligaţiilor ce se nasc în sarcina ambelor părţi.

De altfel, în acest sens sunt şi dispozițiile art. 41 alin. 1 și ale art. 17 alin. 5 din Codul muncii , acestea permiţând modificarea contractului individual de muncă prin acordul părților, iar odată intervenită această modificare, părţile sunt datoare să i se supună.

Aşa fiind, în mod eronat apelantul apreciază că neacordarea sporului pentru condiţii nocive este rezultatul unei  decizii unilaterale a angajatorului, aspectele sus relevate conducând la concluzia că, ulterior semnării actului adiţional şi ca urmare a acestuia, au devenit aplicabile prevederile din contractele colective de muncă ce au prevăzut iniţial anumite condiţii de acordare pentru ca, ulterior, să nu il mai prevadă ca atare.

Pentru considerentele ce preced, apelul urmează a fost respins ca nefondat.

Hotărârea nr. 268/2020 din 05/10/2020 – Litigii de muncă – drepturi bănești
Curtea de Apel CRAIOVA –

DECIZIE Nr. 268/2020

Ședința publică de la 5 Octombrie 2020

Sporuri la salariul de funcţie la poliţişti

[…]

În cazul categoriei profesionale a polițiștilor, salariul de funcție, ca sinonim al salariului de bază, așa cum este definit în art. 1 din H.G. nr. 1/2017, nu trebuie să cuprindă nici un fel de spor, adaos sau sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu.

Astfel, rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil, voința legiuitorului cu privire la acești doi termeni, și anume echivalența gramaticală semantică, logică și juridică între termenii de specialitate în materia drepturilor salariale: salariul de bază și salariul de funcție.

Legiuitorul folosește, în mod constant expresia: … cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice…, iar simbolul: ”/” folosit de legiuitor, este echivalentul conjuncției disjunctive” sau”, rezultând astfel echivalența semantică între termenii mai sus menționați, despărțiți prin acest simbol.

Dincolo de echivalența rezultată din interpretarea gramaticală semantică, în urma interpretării logice și juridice, rezultă cu claritate voința legiuitorului cu privire la sensul celor două elemente salariale: salariul de bază și salariul de funcție.

[…]

Referitor la noțiunea de salariu de funcție:

  1. a) prevederile Ordonanței Guvernului nr. 38/2003, mai ales cele care reglementau aplicarea unei valori de referință și anumite elemente juridice de salarizare (salariul pentru funcția îndeplinită, salariul de merit, sporul pentru misiune permanentă, sporul de fidelitate, sporul pentru condițiile pericol deosebit, sporul pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate) au fost abrogate prin Legea-cadru nr. 330/2009, fără ca acestea să mai fie prevăzute ca noțiuni distincte de vreo reglementare legală după această dată;
  2. b) noțiunea de salariu de funcție, în înțelesul/accepțiunea Legii-cadru nr. 284/2010, este reglementată începând cu 01.01.2011 prin art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, fără a exista astfel posibilitatea legală ca prevederile abrogate ale Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 să vizeze noțiunea de salariu de funcție.

Ca atare, faptul că unele sporuri și alte drepturi reglementate de legislația în vigoare până la data de 31.12.2010 prin Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 (ex. salariul pentru funcția îndeplinită, salariul de merit, sporul pentru misiune permanentă, sporul de fidelitate, sporul pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, sporul pentru condiții de pericol deosebit) și care au fost abrogate m mod expres prin Legea-cadru nr. 330/2009 (vezi art. 48), începând cu 01.01.2010, pentru care nu mai puteau și nu mai pot fi tratate sub noțiunea juridică de sporuri tocmai pentru că acestea au fost eliminate din lege prin abrogare. Adică, nefiind identificate în legislația în vigoare după 01.01.2010 ca elemente distincte, clar reglementate în lege, acestea nu se pot circumscrie aplicării sintagmei “sumă stabilită în bani care nu include sporuri și alte adaosuri”.

Schimbarea modalității legale de comparație a cuantumului salariului de funcție acordat în plată în anii 2010-2017 potrivit reconstrucției salariale reglementate de legislația-cadru și legile anuale de aplicare etapizată a acestei legislații-cadru față de nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, prin utilizarea în această comparație doar a valorii salariului pentru funcția îndeplinită reglementat de legislația în vigoare la 31.12.2009 (553 lei), în locul acestui salariu de funcții acordat (de 2241 lei, cuvenit în plată), este una contrară legislației în vigoare. Așa cum s-a precizat mai sus valoarea salariului pentru funcția îndeplinită a fost preluată în salariul funcției de bază în anul 2010 (art. 30 alin. (5) lit. a) din Legea-cadru nr.330/2009) și în salariul de funcție începând cu anul 2011 (art. 7 din Legea-cadru nr.284/2010 coroborat cu art. 1, 2 și 4 din Legea nr. 285/2010 și legile speciale anuale de aplicare etapizată a legislație-cadru ulterioare). De altfel, o astfel de comparație contravine inclusiv comparației legale utilizate la 31.12.2009 când același element – salariul pentru funcția îndeplinită – făcea parte din salariul de bază al polițistului ce se compara de fapt cu nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.

Practic, înlocuind salariul de funcție aflat în plată așa cum solicită reclamantul, ar însemna ca salariul de bază minim, să înlocuiască valoarea salariului pentru funcția îndeplinită de la 31.12.2009, precum și toată legislația-cadru de salarizare aplicabilă după 01.01.2010, iar salariul lunar nu poate fi decât cel determinat potrivit reglementărilor în vigoare, salarizarea personalului neputând să aibă în plată două salarii de funcție.

[…]

Hotărâre nr. 663/2020 din 30/09/2020 – Asigurări sociale – obligație de a face
Tribunalul BOTOȘANI – Secția I civilă

Ședința publică din 30 septembrie 2020

Sursa : Indaco Lege 5

www.lege5.roRapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here