Despre protecţia socială a persoanelor cu handicap. Ce obligaţii au angajatorii?

Citiţi mai jos ce presupune această obligaţie şi ce se întâmplă dacă nu este respectată, precum şi care sunt reglementările comunitare şi româneşti în materie.

Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap – aprobată în numele Uniunii Europene printr-o decizie a Consiliului UE – are drept scop să promoveze, să protejeze şi să garanteze că toate persoanele cu handicap se bucură de toate drepturile omului şi libertăţile fundamentale, precum şi să promoveze respectul pentru demnitatea lor inerentă.

Directiva europeană privind egalitatea de tratament în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă  este bazată pe ideea că discriminarea pe motiv de handicap poate compromite realizarea obiectivelor tratatului, printre care se numără asigurarea unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi de protecție socială, creşterea calităţii vieţii, coeziunea economică şi socială, solidaritatea şi libera circulaţie a persoanelor. Directiva stabileşte, aşadar, un cadru general de combatere a acestui tip de discriminare în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre, a principiului egalităţii de tratament.

În scopul garantării egalităţii de tratament faţă de persoanele cu handicap, directiva prevede, printre altele, că angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare, în funcţie de nevoi, într-o situaţie concretă, pentru a permite acestor persoane să aibă acces la un loc de muncă, să îl exercite sau să avanseze, sau să aibă acces la formare, cu condiţia ca aceste măsuri să nu presupună o sarcină disproporţionată. Această sarcină nu este disproporţionată atunci când este compensată în mod suficient de măsuri statale în favoarea persoanelor cu handicap.

CJUE: ITALIA NU A RESPECTAT ACESTE OBLIGAŢII

Pornind de la aceste premise, să vedem cum s-a pronunţat Comisia UE cu privire la nerespectarea de către statul italian a acestor obligaţii.

Dreptul italian cuprinde mai multe măsuri legislative privind asistenţa, integrarea socială şi drepturile persoanelor cu handicap, precum şi dreptul la muncă al acestora.

Comisia a introdus la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, susţinând că directiva a fost transpusă în Italia fără ca garanţiile şi amenajările prevăzute în ceea ce priveşte tratamentul persoanelor cu handicap în domeniul ocupării forţei de muncă să vizeze toate persoanele cu handicap, toţi angajatorii şi toate aspectele unui raport de muncă. Pe de altă parte, aplicarea legislaţiei italiene ar depinde de adoptarea unor măsuri ulterioare de către autorităţile locale sau de încheierea unor convenţii speciale între acestea din urmă şi angajatori, neconferind astfel persoanelor cu handicap drepturi care ar putea fi direct invocate în justiţie.

În hotărârea pronunţată pe 4 iulie a.c., în cauza C-312/11 (Comisia/Italia), Curtea arată că, deşi este adevărat că noţiunea „handicap” nu este definită direct în directivă, ea trebuie înţeleasă, în raport cu Convenţia ONU, ca referindu-se la o limitare, care rezultă în special din afecţiuni fizice, mentale sau psihice pe termen lung, care, în interacţiune cu diferite bariere, poate împiedica participarea deplină și efectivă a persoanei la viaţa profesională în condiţii de egalitate cu ceilalţi lucrători.

De asemenea, Convenţia ONU cuprinde o definiţie largă a „adaptărilor rezonabile”, înţelegând prin acestea adaptările care sunt necesare, într-un caz particular, pentru a garanta că persoana cu handicap are acces şi poate exercita toate drepturile omului şi libertăţile fundamentale, în condiţii egale cu ceilalţi.

Pe de altă parte, Curtea a stabilit deja că această noţiune se referă la eliminarea barierelor care împiedică participarea deplină şi efectivă la viaţa profesională a persoanelor cu handicap în condiţii de egalitate cu ceilalţi lucrători.

Prin urmare, statele membre trebuie să prevadă obligaţia angajatorilor de a lua măsuri eficiente şi practice (amenajarea localurilor, adaptarea echipamentelor, a ritmului de lucru sau a repartizării sarcinilor), ţinând seama de fiecare situaţie individuală, pentru a permite oricărei persoane cu handicap să aibă acces la un loc de muncă, să îl exercite sau să avanseze, sau să aibă acces la o formare, fără a impune însă angajatorului o sarcină disproporţionată.

Curtea subliniază că această obligaţie îi priveşte pe toţi angajatorii. Nu este suficient ca statele membre să adopte măsuri de stimulare și de ajutor, ci trebuie să impună tuturor angajatorilor obligaţia de a lua măsuri eficiente şi practice, în funcţie de nevoile fiecărei situaţii concrete.

Curtea a examinat diferitele măsuri adoptate de Italia în vederea integrării profesionale a persoanelor cu handicap şi a ajuns la concluzia că legislaţia italiană, chiar privită în ansamblu, nu îi obligă pe toţi angajatorii să ia măsuri eficiente şi practice, în funcţie de nevoile fiecărei situaţii concrete, în favoarea tuturor persoanelor cu handicap, care să privească diferitele aspecte ale încadrării în muncă şi care să le permită acestor persoane să aibă acces la un loc de muncă, să îl exercite, să avanseze și să aibă acces la o formare.

În consecinţă, CJUE a concluzionat că Italia nu şi-a îndeplinit obligaţiile.

O menţiune este necesară. O acţiune, ca cea de faţă, în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, care este îndreptată împotriva unui stat membru care nu îşi respectă obligaţiile care decurg din dreptul Uniunii, poate fi formulată de către Comisie sau de către un alt stat membru. În cazul în care Curtea de Justiţie constată neîndeplinirea obligaţiilor, statul membru în cauză trebuie să se conformeze de îndată hotărârii pronunţate.

În cazul în care consideră că statul membru nu s-a conformat hotărârii, Comisia poate introduce o nouă acţiune prin care să solicite aplicarea unor sancţiuni pecuniare. Cu toate acestea, în situaţia în care nu au fost comunicate Comisiei măsurile de transpunere a unei directive, Curtea poate aplica sancţiuni, la propunerea Comisiei, de la stadiul primei hotărâri.

CADRU LEGAL COMUNITAR

• Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009 (Jurnalul Oficial 2010, seria L 23, p. 35) privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap;

• Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă (Jurnalul Oficial seria L  nr.303/02.12.2000, p. 16, Ediţie specială, 05/vol. 6, p. 7).

CADRU LEGAL ROMÂNESC

• În legislaţia naţională, protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap este reglementată prin Legea nr. 448/2006, republicată în Monitorul oficial nr. 1/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

În articolul 4, legea prevede că autorităţile publice, furnizorii de servicii sociale, reprezentanţii societăţii civile, precum şi persoanele fizice şi juridice responsabile de aplicarea prezentei legi au obligaţia să promoveze, să respecte şi să garanteze drepturile persoanei cu handicap, stabilite în concordanţă cu prevederile Cartei sociale europene revizuite, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr. 74/1999, precum şi cu celelalte acte interne şi internaţionale în materie la care România este parte.

Sursa foto: Lege5 Online

• În aplicarea legii, au fost emise Normele metodologice de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 268/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 4 aprilie 2007.

ATENŢIE. În temeiul Legii nr. 197/2012 (M.Of. nr. 754/2012) privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale, care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2014, începând de la această dată se vor abroga dispoziţiile din art. 51 alin. (6) ale Legii nr. 448/2006, care dispun că centrele private pentru persoanele cu handicap se înfiinţează şi funcţionează ca structuri cu sau fără personalitate juridică, cu avizul şi sub îndrumarea metodologică a Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap.

Actele normative menţionate în acest articol pot fi consultate gratuit* şi integral pe Lege5.ro – noul serviciu online de documentare legislativă realizat de Indaco Systems.

*Notă: Actele normative sunt disponibile gratuit în forma publicată în Monitorul Oficial. Doar abonaţii Lege5 au acces la formele consolidate ale acestora. Alege un abonament de AICI!