De dată relativ recentă în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 997/11.12.2019   a fost publicată Decizia CCR nr. 641/15.10.2019  și menţionăm faptul că, potrivit art.147 alin.4 din Constituţie, de la data publicării (în cazul de față de la data de 11.12.2019) decizia CCR  este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor.

Menționăm faptul că, prin decizia mai sus-amintită, CCR, cu unanimitate de voturi, a respins excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 891 din Codul civil sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Care este  obiectul excepției de neconstituționalitate menționate în CCR în Decizia nr.  641/15.10.2019 ?

Art. 891 din Codul civil: „În cazul în care două sau mai multe persoane au fost îndreptățite să dobândească, prin acte încheiate cu același autor, drepturi asupra aceluiași imobil care se exclud reciproc, cel care și-a înscris primul dreptul va fi socotit titularul dreptului tabular, indiferent de data titlului în temeiul căruia s-a săvârșit înscrierea în cartea funciară”.

Cum și-au motivat autorii-în esență- excepţia de neconstituţionalitate ?

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 44 – Dreptul de proprietate privată, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, prin prisma exigențelor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat acordă unei persoane posibilitatea să lipsească de proprietate o altă persoană pentru simplul motiv că cea din urmă persoană, titular mai vechi al unui drept de proprietate privată, a fost delăsătoare și nu și-a făcut publică proprietatea sa, neintabulându-și dreptul de proprietate în cartea funciară. Se susține că dreptul de proprietate, odată dobândit, devine bun, iar un text de lege care permite pierderea acestui bun, prin dobândirea sa ulterioară de către o altă persoană, este, în mod vădit, neconstituțional.

 Cum a motivat CCR, în esență, decizia sa?

Examinând excepția de neconstituționalitate, CCR a reținut că principala critică de neconstituționalitate formulată vizează faptul că art. 891 din Codul civil acordă unei persoane posibilitatea să lipsească de proprietate o altă persoană pentru simplul motiv că cea din urmă, titular mai vechi al unui drept de proprietate privată, a fost delăsătoare și nu și-a făcut publică proprietatea sa, neintabulându-și dreptul de proprietate în cartea funciară.

Cu privire la această critică de neconstituționalitate, CCR a observat că art. 885 din Codul civil consacră efectul constitutiv al înscrierii în cartea funciară, înscrierea făcându-se în baza înscrisurilor doveditoare ale actului sau faptului care a generat drepturile reale imobiliare respective. Art. 891 din Codul civil stabilește principiul anteriorității înscrierii în cartea funciară, astfel încât ordinea înscrierilor este determinată de data înregistrării cererilor însoțite de înscrisurile justificative [prior tempore potiur iure]. Această regulă rezultă în mod firesc din principiul consacrat la art. 885 din Codul civil și sancționează lipsa de diligență a dobânditorului care nu procedează la înscrierea dreptului său în cartea funciară, deși titlul de dobândire este anterior celui care a dobândit ulterior de la același proprietar tabular, dar a cerut înscrierea dreptului. Textul protejează securitatea circuitului juridic civil, pentru că, în dezvoltarea principiului prevăzut la art. 885 din Codul civil, asigură respectarea prezumției exactității înscrierilor în cartea funciară a drepturilor reale imobiliare. În caz contrar, s-ar ajunge la o situație de insecuritate juridică, în sensul că titularul dreptului real imobiliar înscris în cartea funciară nu se va putea bucura de caracterul cert al dreptului dobândit pe calea înscrierii, iar terții dobânditori nu ar cunoaște niciodată situația juridică exactă a imobilului.

CCR a subliniat faptul că beneficiarul unui act/fapt juridic care justifică înscrierea în cartea funciară nu dobândește un drept real imobiliar decât prin înscrierea acestuia în cartea funciară. Această înscriere se efectuează în baza unui înscris autentic notarial, a hotărârii judecătorești rămase definitivă, a certificatului de moștenitor sau în baza unui alt act emis de autoritățile administrative [art. 888 din Codul civil]. Ceea ce solicită însă autorii excepției de neconstituționalitate este ca efectul constitutiv de drepturi să se dobândească în funcție de data înscrisurilor doveditoare ale actului sau faptului care generează drepturile reale imobiliare respective, aspect care antamează art. 885 din Codul civil. În consecință, în concepția acestora, ori de câte ori s-ar descoperi un înscris doveditor anterior celui care a stat la baza înscrierii în cartea funciară, ar urma ca înscrierea realizată să fie radiată, iar drepturile reale imobiliare rezultate din înscrisul descoperit să fie înscrise în cartea funciară. O asemenea construcție juridică nu poate fi acceptată pentru că, în realitate, răstoarnă efectul constitutiv al înscrierii în cartea funciară, îl relativizează și îl poziționează în sfera opozabilității. Or, legiuitorul, adoptând noul Cod civil, a dorit să se îndepărteze de la efectul de opozabilitate și să consacre efectul constitutiv de drepturi al înscrierii în cartea funciară.

Totodată, legiuitorul a reglementat, prin art. 892 din Codul civil, și posibilitatea radierii unul drept real imobiliar înscris anterior în anumite condiții prestabilite. Astfel, cel care a fost îndreptățit, printr-un act juridic valabil încheiat, să înscrie un drept real în folosul său poate cere radierea din cartea funciară a unui drept concurent sau, după caz, acordarea de rang preferențial față de înscrierea efectuată de altă persoană, însă numai dacă sunt întrunite următoarele 3 condiții: a) actul juridic în temeiul căruia se solicită radierea sau acordarea rangului preferențial să fie anterior aceluia în baza căruia terțul și-a înscris dreptul; b) dreptul reclamantului și cel al terțului dobânditor să provină de la un autor comun; c) înscrierea dreptului în folosul reclamantului să fi fost împiedicată de terțul dobânditor prin violență sau viclenie, după caz.

Având în vedere cele expuse, CCR a constatat că lipsa de diligență a dobânditorului care nu a procedat la înscrierea imediată a dreptului său real imobiliar în cartea funciară nu poate conduce la încălcarea dreptului său de proprietate privată, tocmai pentru că, prin neînscriere, acesta nu a dobândit încă un drept de proprietate asupra imobilului respectiv.

Legiuitorul are competența constituțională de a stabili că dreptul de proprietate asupra imobilelor se dobândește de la data încheierii actului generator al înscrierii în cartea funciară sau de la momentul înscrierii în cartea funciară [data procedurii efect
elor înscrierii este cea a înregistrării cererii de înscriere]. Dacă până la intrarea în vigoare a Codului civil dreptul de proprietate se dobândea de la momentul încheierii actului generator al înscrierii în condițiile în care înscrierea avea caracter de opozabilitate, în prezent, legiuitorul a schimbat această regulă, astfel că art. 44 din Constituție nu mai protejează de la data actului generator al înscrierii dreptul de proprietate asupra imobilului. O asemenea schimbare de concepție impune o condiționare pentru dobândirea proprietății, condiționare care are un scop legitim, și anume asigurarea unei securități sporite a raporturilor juridice civile. Totodată, are un caracter adecvat, apt să atingă scopul legitim urmărit, este necesar pentru asigurarea caracterului cert și corect al raporturilor juridice și respectă un just echilibru între interesul general privind cunoașterea situației juridice a imobilelor, a existenței unei situații centralizate a acestora, a realității și exactității registrelor publice, pe de o parte, și cel individual al persoanei, de a avea cât mai repede constituit dreptul de proprietate, pe de altă parte. Totodată, această condiție nu impune o sarcină disproporționată individului, mai ales că, spre exemplu, în privința înscrisurilor autentice, art. V din Actul adițional nr. 1.034.784/833/2011 la Protocolul de colaborare încheiat între Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și Uniunea Națională a Notarilor Publici din România privind modul de efectuare a operațiunilor de publicitate imobiliară în aplicarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, anexă la Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 337/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2011, prevede că „în ziua întocmirii sau cel mai târziu a doua zi lucrătoare, consecutivă celei în care s-a autentificat actul sau s-a emis certificatul de moștenitor ori de legatar, pentru bunurile imobile succesorale înscrise în cartea funciară sau care au documentație cadastrală, notarul public are obligația de a transmite biroului de cadastru și publicitate imobiliară cererea de înscriere în cartea funciară însoțită de actul notarial în original„. Se mai reține că drepturile reale ce provin din moștenire se dobândesc fără înscriere în cartea funciară, astfel că dobânditorul practic trebuie să manifeste diligență în privința înscrierii în cartea funciară a hotărârii judecătorești rămase definitivă sau a actelor emise de autoritățile administrative [art. 888 din Codul civil].

În concluzie, ține de opțiunea legiuitorului să stabilească condițiile în care se dobândesc drepturile reale imobiliare, iar faptul că acesta a stabilit înscrierea în cartea funciară drept regulă a dobândirii/constituirii acestora nu impietează cu nimic asupra dreptului de proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituție/art. 1 din Protocolul adițional la Convenție.

Totodată, CCR a reținut că, potrivit art. 56 din Legea nr. 71/2011,(1) Dispozițiile Codului civil privitoare la dobândirea drepturilor reale imobiliare prin efectul înscrierii acestora în cartea funciară se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială și deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărților funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispozițiile Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Până la data prevăzută la alin. (1), înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate și a altor drepturi reale, pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat în mod valabil, se face numai în scop de opozabilitate față de terți”.

Prin urmare, ține de competența instanțelor judecătorești să stabilească, în cauzele pe care le au de soluționat, dacă înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară are efect constitutiv în sensul art. 891 din Codul civil sau de opozabilitate, prin aplicarea art. 56 din Legea nr. 71/2011, în funcție de stadiul lucrărilor cadastrale în unitatea administrativ-teritorială în care s-au înscris în cartea funciară mențiunile cu privire la drepturile tabulare dobândite.

 

Ai nevoie de Codul civil? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here