24 Octombrie, 2018

Despre introducerea pe piață de carduri SIM care conțin servicii de plată preinstalate și activate în prealabil

Introducerea pe piață de carduri SIM care conțin servicii cu plată preinstalate și activate în prealabil constituie o practică comercială agresivă neloială atunci când consumatorii nu sunt informați în prealabil în acest sens.

O asemenea conduită constituie în special ovânzare nesolicitatăcare poate fi sancționată de o altă autoritate națională decât cea prevăzută de dreptul Uniunii în materie de comunicații electronice.

Astfel s-a pronunțat, printre altele, CJUE prin Hotărârea din 13.09.2018 în  cauzele conexate  C-54/17 și C-55/17

Menționam faptul că CJUE s-a pronunţat în sensul mai sus arătat  în cadrul  a două litigii între, în cauza C-54/17, Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato (Autoritatea pentru protecția concurenței și a pieței, Italia, denumită în continuare „AGCM”), pe de o parte, și Wind Tre SpA, fostă Wind Telecomunicazioni SpA (denumită în continuare „Wind”), pe de altă parte, și, în cauza C-55/17, între AGCM, pe de o parte, și Vodafone Italia SpA, fostă Vodafone Omnitel NV (denumită în continuare „Vodafone”), pe de altă parte, în legătură cu deciziile AGCM care sancționează aceste societăți pentru punerea în aplicare a unor practici comerciale neloiale. 

Ce a declanșat litigiul principal în discuție? Ce a determinat instanța de trimitere să formuleze  întrebări preliminare CJUE?

Prin două decizii din 06.03.2012, AGCM a sancționat Wind și Vodafone pentru practici similare, constând în comercializarea de către aceste societăți a unor carduri SIM (Subscriber Identity Module, modul de identificare a abonatului) pe care erau preinstalate și activate în prealabil anumite funcționalități, precum servicii de navigare pe internet și de mesagerie vocală, cheltuielile de utilizare aferente fiind facturate utilizatorului, dacă aceste servicii nu fuseseră dezactivate la cererea expresă a acestuia, iar aceasta fără ca utilizatorul respectiv să fi fost informat în prealabil despre existența serviciilor respective ori despre caracterul lor oneros.

AGCM a considerat că asemenea practici, prin care aceste societăți au activat din oficiu serviciile în cauză pe cardurile SIM menționate, fără a fi obținut în prealabil consimțământul consumatorului, expunându-l astfel pe acesta la eventuale datorii despre care nu avea cunoștință, intrau în categoria practicilor comerciale agresive, în sensul articolelor 24 și 25, precum și al articolului 26 alineatul 1 litera f) din Codul privind consumul. În consecință, ea a aplicat Wind o amendă de 200 000 de euro, iar Vodafone o amendă de 250 000 euro.

Aceste societăți au formulat acțiuni împotriva deciziilor menționate în fața Tribunale amministrativo regionale per il Lazio (Tribunalul Administrativ Regional pentru Lazio, Italia).

Prin hotărârile din 18.02.2013, tribunalul respectiv a admis aceste acțiuni și a anulat deciziile contestate, motivul fiind necompetența AGCM.

AGCM a formulat apel împotriva acestor hotărâri în fața Consiglio di Stato (Consiliul de Stat, Italia)

Sesizat cu aceste cauze în apel, Consiglio di Stato (Consiliul de Stat, Italia) a adresat întrebări preliminare plenului său. Prin intermediul unor hotărâri pronunțate în 2016, acesta a stabilit în prealabil că, potrivit dreptului italian, competența de a sancționa simpla încălcare a obligației de informare în sectorul comunicațiilor electronice aparține AGCom, în timp ce sancționarea unei „practici comerciale agresive în orice situație” (în special ca „vânzare nesolicitată”) ține de competența AGCM, inclusiv în sectorul telecomunicațiilor electronice.

Consiglio di Stato a solicitat CJUE însă să se stabilească compatibilitatea cu dreptul Uniunii a acestei interpretări date de plen. Consiglio di Stato a decis astfel să adreseze CJUE mai multe întrebări preliminare . În special, Consiglio di Stato a adresat CJUE întrebarea dacă comportamentul în discuție al operatorilor de telefonie poate fi calificat drept „vânzare nesolicitată” sau, mai larg, drept „practică comercială agresivă” în sensul Directivei privind practicile comerciale neloiale și dacă dreptul Uniunii în materie de comunicații electronice se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia o „vânzare nesolicitată” intră în domeniul de aplicare al Directivei privind practicile comerciale neloiale, cu consecința că ARN nu este competentă să sancționeze un asemenea comportament. 

Ce trebuie să cunoaștem referitor la o trimitere preliminară ?

Trimiterea preliminară permite instantelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze CJUE întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii.

Reținem că CJUE nu soluționează litigiul național, însă instanta națională are obligația de a soluționa cauza conform deciziei CJUE.

Decizia CJUE este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară. 

Ce a răspuns în esență CJUE prin Hotărârea din data de 13.09.2018 în cauza mai sus amintită?

În hotărârea din data de 13.09.2018, CJUE a observat că solicitarea unui serviciu trebuie să constea într-o alegere liberă din partea consumatorului. Or, atunci când consumatorul nu a fost informat nici despre costurile serviciilor și nici chiar despre pre-instalarea și activarea lor prealabilă pe cardul SIM pe care l-a cumpărat (aspect a cărui verificare revine instanței naționale), nu se poate considera că acesta a ales în mod liber furnizarea unor astfel de servicii. În această privință, este irelevant dacă utilizarea serviciilor a necesitat, în anumite cazuri, o acțiune conștientă din partea consumatorului. De asemenea, este irelevant faptul că respectivul consumator a avut posibilitatea de a solicita dezactivarea sau de a dezactiva el însuși aceste servicii, întrucât nu a fost informat în prealabil despre existența lor.

CJUE a arătat că, deși îi revine instanței naționale sarcina de a determina reacția tipică a consumatorului mediu, nu este evident că un cumpărător mediu de card SIM poate fi conștient despre faptul că acesta conține servicii preinstalate și activate în prealabil care pot genera costuri adiționale sau despre faptul că unele aplicații sau aparatul însuși se pot conecta fără știrea lui la internet și nici că are suficiente cunoștințe tehnice pentru a dezactiva aceste servicii sau aceste conexiuni automate de pe aparatul său.

CJUE a concluzionat că, sub rezerva verificării de către instanța națională, comportamente precum cele reproșate operatorilor de telefonie în discuție constituie o „vânzare nesolicitată” și deci, potrivit Directivei privind practicile comerciale neloiale, o practică neloială – și mai precis o practică agresivă – în orice situație.

Pe de altă parte, CJUE a constatat că nu există conflict între Directiva privind practicile comerciale neloiale și Directiva privind serviciul universal în ceea ce privește drepturile utilizatorilor finali. Astfel, aceasta din urmă impune furnizorului de servicii de comunicații electronice să furnizeze anumite informații în contract, în timp ce prima reglementează aspecte particulare ale practicilor comerciale neloiale, precum „vânzarea nesolicitată”. CJUE a declarat în consecință că dreptul Uniunii nu se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia o „vânzare nesolicitată” trebuie apreciată prin prisma Directivei privind practicile comerciale neloiale, cu consecința că, potrivit acestei reglementări, ARN în sensul directivei-cadru nu este competentă să sancționeze un asemenea comportament. 

Răspunsul mai sus formulat de CJUE ce a făcut obiectul Hotărârii din data de  13.09.2018 în cauzele conexate C-54/17 și C-55/17   îl puteți consulta in extenso pe site-ul Curia.

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu