Codul civil, astfel cum a fost modificat şi completat, recent, prin Legea nr.71/2011 (publicată în Monitorul oficial nr. 409 din 10 iunie a.c.) tratează în Capitolul IX despre privilegii şi garanţiile reale destinate să asigure îndeplinirea unei obligaţii patrimoniale.
Tema a devenit de interes, în ultimul timp, pe fondul apariţiei situaţiilor de insolvabilitate a operatorilor economici.
O primă categorie se referă la garanţia comună a creditorilor. Astfel, cel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare, bunuri care servesc drept garanţie comună a creditorilor săi. Nu pot face obiectul garanţiei bunurile insesizabile.
Creditorii ale căror creanţe s-au născut în legătură cu o anumită diviziune a patrimoniului, autorizată de lege, trebuie să urmărească mai întâi bunurile care fac obiectul acelei mase patrimoniale. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creanţelor, pot fi urmărite şi celelalte bunuri ale debitorului.
Bunurile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exerciţiului unei profesii autorizate de lege pot fi urmărite numai de creditorii ale căror creanţe s-au născut în legătură cu profesia respectivă. Aceşti creditori nu vor putea urmări celelalte bunuri ale debitorului. Legea nr.71/2011 precizează că aceste din urmă dispoziţii se vor aplica în cazurile în care profesionistul îşi operează diviziunea patrimoniului după intrarea în vigoare a Codului civil. În temeiul aceleiaşi legi, creditorii aflaţi în situaţia prezentată în acest paragraf includ şi statul şi organele fiscale.
Codul civil prevede, totuşi, posibilitatea ca drepturile creditorului să fie limitate. Prin convenţie, debitorul şi creditorul pot limita dreptul creditorului de a urmări bunurile care nu îi sunt ipotecate.
Egalitatea creditorilor este exprimată prin aceea că preţul bunurilor debitorului se împarte între creditori proporţional cu valoarea creanţei fiecăruia, afară de cazul în care există între ei cauze de preferinţă ori convenţii cu privire la ordinea îndestulării lor. Potrivit Legii nr.71/2011, aceste dispoziţii se aplică în cazurile în care creditorii trec la executarea silită a creanţelor lor prin valorificarea bunurilor sesizabile ale debitorului.
Dacă doi sau mai mulţi creditori au acelaşi rang, ei au deopotrivă drept la plată, proporţional cu valoarea creanţei fiecăruia dintre ei. Legea nr.71/2011 precizează că această regulă se aplică în cazul în care mai mulţi creditori deţinând ipoteci sau privilegii cu privire la acelaşi bun al debitorului trec la executarea silită a creanţelor lor prin valorificarea respectivului bun.
Sunt considerate cauze de preferinţă privilegiile, ipotecile şi gajul. Preferinţa acordată statului şi unităţilor administrativ-teritoriale pentru creanţele lor se reglementează prin legi speciale, fără ca această preferinţă să poată afecta drepturile dobândite anterior de către terţi. Şi în legătură cu această regulă, Legea nr.71/2011 vine cu precizarea că preferinţa acordată statului şi unităţilor administrativ-teritoriale pentru creanţele lor nu va fi opozabilă terţilor înainte de momentul la care a fost făcută publică prin înregistrarea în registrele de publicitate. O asemenea preferinţă va dobândi rang de prioritate de la momentul la care preferinţa a fost făcută publică.
Clauzele de insesizabilitate. Condiţiile cerute pentru validitatea clauzelor de inalienabilitate se aplică în mod corespunzător clauzelor prin care se stipulează insesizabilitatea unui bun. Toate bunurile care sunt, potrivit legii, inalienabile sunt insesizabile. De reţinut că, pentru a fi opozabile terţilor, clauzele de insesizabilitate trebuie înscrise în registrele de publicitate mobiliară sau, după caz, imobiliară.
Strămutarea garanţiei. Dacă bunul grevat a pierit ori a fost deteriorat, indemnizaţia de asigurare sau, după caz, suma datorată cu titlu de despăgubire este afectată la plata creanţelor privilegiate sau ipotecare, după rangul lor. Sunt afectate plăţii aceloraşi creanţe sumele datorate în temeiul exproprierii pentru cauză de utilitate publică sau cu titlu de despăgubire pentru îngrădiri ale dreptului de proprietate stabilite prin lege.
Procedura strămutării garanţiei prevede că sumele datorate cu titlu de indemnizaţie de asigurare sau despăgubirea se consemnează într-un cont bancar distinct purtător de dobânzi pe numele asiguratului, al celui prejudiciat sau, după caz, al expropriatului şi la dispoziţia creditorilor care şi-au înscris garanţia în registrele de publicitate. Debitorul nu poate dispune de aceste sume până la stingerea tuturor creanţelor garantate decât cu acordul tuturor creditorilor ipotecari ori privilegiaţi. El are însă dreptul să perceapă dobânzile. În lipsa acordului părţilor, creditorii îşi pot satisface creanţele numai potrivit dispoziţiilor legale privitoare la executarea ipotecilor.
Potrivit precizărilor din Legea nr.71/2011, obligaţia consemnării sumelor datorate cu titlu de indemnizaţie de asigurare revine persoanei obligate să le plătească. În momentul efectuării plăţii sumelor datorate cu titlu de indemnizaţie sau de despăgubire, plătitorul va preciza instituţiei financiare la care a deschis contul faptul că sumele plătite sunt afectate de o sarcină şi că titularul contului nu poate dispune de ele fără acordul creditorilor. În cazul omisiunii respectării procedurii de deschidere a contului şi de oferire a instrucţiunilor necesare instituţiei financiare la care se deschide contul, plătitorul va răspunde pentru prejudiciul pricinuit creditorilor.
În temeiul aceleiaşi legi, constituirea, conţinutul şi opozabilitatea privilegiului sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data când s-au născut. Formalităţile de publicitate pentru opozabilitate faţă de terţi a privilegiilor sunt guvernate de dispoziţiile legii în vigoare la data efectuării acestora. Privilegiile pentru care formalităţile de publicitate au fost efectuate înainte de intrarea în vigoare a Codului civil îşi păstrează rangul de prioritate dobândit conform legii în vigoare la momentul realizării acestora.
Un caz special îl constituie opţiunea asigurătorului, în sensul că, prin contractul de asigurare, asigurătorul poate să îşi rezerve dreptul de a repara, reface sau înlocui bunul asigurat. Asigurătorul va notifica intenţia de a exercita acest drept creditorilor care şi-au înscris garanţia în registrele de publicitate, în termen de 30 de zile de la data la care a cunoscut producerea evenimentului asigurat. Titularii creanţelor garantate pot cere plata indemnizaţiei de asigurare în termen de 30 de zile de la data primirii notificării.
