Un subiect recurent, la CCR, aduce în discuţie de această dată interdicția absolută impusă de legiuitor cu privire la intrarea în legalitate a unei construcții edificate fără autorizație de construire sau care nu respectă prevederile autorizației de construire.

O societate de construcţii a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 561 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul. Critica de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză aflată în apel având ca obiect obligația de a face – desființare construcții.

Motivarea excepției de neconstituționalitate

Autoarea susține că textul de lege criticat, prin faptul că instituie o interdicție absolută cu privire la intrarea în legalitate a unei construcții edificate fără autorizație de construire sau care nu respectă prevederile autorizației de construire, nu corespunde criteriilor de calitate a legii instituite în temeiul art. 1 alin. (5) din Constituție – în special cele privind claritatea și previzibilitatea – și afectează garanțiile oferite titularilor dreptului de proprietate de art. 44 din Legea fundamentală.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-au susţinut, în principal, următoarele.

– Dispozițiile art. 561 din Legea nr. 350/2001 interzic în mod discriminatoriu intrarea în legalitate cu privire la orice tip de proiect sau construcție, nu numai cu privire la cele ce prezintă probleme din punctul de vedere al compatibilității cu mediul.

– Textul criticat se interpretează în sensul că nu prevede posibilitatea ca autoritatea publică competentă să aprobe intrarea în legalitate sau instanța de judecată să aprecieze în concret, de la caz la caz, asupra situației fiecărei construcții în parte, a necesității inițierii unor documentații de urbanism și a posibilității de încadrare a construcției respective în peisajul urbanistic existent în zonă.

– Nu se prevede posibilitatea aprecierii în concret de către autoritățile publice competente a situației fiecărui caz în parte, rezultatul invariabil constând în demolarea totală sau parțială a respectivei clădiri, fără a se putea examina necesitatea inițierii unor documentații de urbanism sau încadrarea de facto a construcției respective în peisajul urbanistic existent în zonă. Soluția demolării unei construcții care îndeplinește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent rezidă automat în textul criticat și este una neeconomică și lipsită de oportunitate.

– Textul art. 561 este compatibil cu garanțiile oferite de art. 44 din Constituție titularilor dreptului de proprietate numai dacă s-ar interpreta în sensul aplicării acestuia construcțiilor care niciodată nu s-ar putea încadra în cadrul construit preexistent într-o anumită zonă, nu și celor care îndeplinesc condițiile necesare în acest sens, și numai în măsura în care ar permite autorităților competente să aprobe intrarea în legalitate sau instanței judecătorești să aprecieze în concret cu privire la acest aspect.

Obiectul excepției de neconstituționalitate

Sunt criticate dispozițiile art. 561 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, introduse prin art. I pct. 35 din O.U.G. nr. 7/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, având următorul conținut:

Art. 561. –

“Nu pot fi inițiate și aprobate documentații de urbanism care au ca scop intrarea în legalitate a unor construcții edificate fără autorizație de construire sau care nu respectă prevederile autorizației de construire.”

Decizia CCR şi argumentele Curţii

Pentru motive din care le reţinem pe cele de mai jos, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.

– Prin Decizia nr. 286/2014, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a reținut, cu acel prilej, că prevederile art. 561 au fost introduse în Legea nr. 350/2001 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2011, în preambulul căreia legiuitorul delegat a precizat că modificarea a fost impusă, printre altele, de necesitatea “reducerii drastice a practicilor urbanismului derogatoriu, practici care au dus la un proces de transformare internă incoerentă a localităților și de extindere necontrolată ce a determinat disfuncții și costuri uneori imposibil de suportat pentru comunitățile locale, ocupări și desființări ale spațiilor verzi, ce au generat probleme grave de mediu, precum și o avalanșă de situații litigioase care au afectat securitatea juridică a investițiilor”.

De asemenea, un alt motiv ce a determinat legiuitorul să adopte o astfel de reglementare a constat în “descurajarea și eliminarea practicilor de modificare a reglementărilor urbanistice existente pentru intrarea în legalitate a unor construcții ilegale, executate fără autorizație de construire sau fără respectarea prevederilor acesteia”.

– În prezenta cauză, autoarea excepției consideră că art. 561 din Legea nr. 350/2001 este neconstituțional deoarece, în lipsa oricărei precizări, acesta extinde interdicția intrării în legalitate a unei construcții edificate fără respectarea prevederilor legale la orice construcție, cu depășirea cadrului prestabilit de Directiva 85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, prin eliminarea posibilităților de elaborare a planurilor de urbanism de intrare în legalitate pentru care nu mai este posibilă evaluarea de mediu, act normativ invocat în expunerea de motive a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2011, prin care respectiva interdicție a fost introdusă în corpul Legii nr. 350/2001.

– Textul de lege examinat nu poate fi considerat neconstituțional în condițiile în care instituie o sancțiune – constând în imposibilitatea intrării ulterioare în legalitate – pentru nerespectarea regimului juridic specific construcțiilor, în vigoare la momentul edificării acelei construcții. Directiva 85/337/CEE are în vedere, cu titlu exemplificativ, anumite proiecte majore de industrie sau infrastructură ce pot avea un impact semnificativ asupra mediului, cu privire la care se elimină posibilitățile de elaborare a planurilor de urbanism de intrare în legalitate întrucât nu mai este posibilă evaluarea de mediu, însă invocarea acesteia în expunerea de motive a actului normativ prin care legiuitorul delegat român a implementat o atare interdicție nu îl obligă pe acesta din urmă să se limiteze la respectivul cadru, deoarece directiva nu este un act normativ cu aplicabilitate directă, ci necesită transpunere în legislația internă a fiecărui stat membru al Uniunii Europene, acesta având propria libertate de apreciere a măsurilor, mecanismelor și modalităților specifice prin care urmărește atingerea scopului declarat în respectiva directivă.

– Legiuitorul român a prevăzut, la art. 561 din Legea nr. 350/2001, că nu pot fi inițiate și aprobate documentații de urbanism care au ca scop intrarea în legalitate a unor construcții edificate fără autorizație de construire sau care nu respectă prevederile autorizației de construire. Prin această măsură s-au urmărit, pe de o parte, descurajarea și eliminarea practicilor de modificare ulterioară a reglementărilor urbanistice existente pentru intrarea în legalitate a unor construcții ilegale, executate fără autorizație de construire sau fără respectarea prevederilor acesteia, și, pe de altă parte, aplicarea prevederilor Directivei 2001/42/CE privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului și Directivei 85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului.

– Inexistența unor excepții de la această interdicție nu poate avea semnificația imprevizibilității normei juridice criticate sau a lipsei sale de claritate, așa cum susține autorul excepției, ci exprimă fără echivoc voința legiuitorului român de a elimina în mod imperativ orice posibilitate de derogare de la regimul legal al executării construcțiilor, asigurând, astfel, o egalitate absolută de tratament juridic între toți destinatarii legii. Aprecierile cazuistice, pe fondul unei reglementări cu caracter derogatoriu sau condițional, ar crea, în realitate, posibilitatea eludării normelor incidente în acest domeniu și ar afecta, astfel, scopul legii de protejare a intereselor generale ale comunității.

Decizia nr. 5/2020 a CCR, pronunţată în data de 14 ianuarie 2020 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 315 din 15 aprilie 2020.

www.lege5.roRapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României   

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here