Decizia nr. 23/2021 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ce formează obiectul Dosarului nr. 2.318/1/2021 este în vigoare de la 20 ianuarie 2022.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită prin sesizarea formulată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea recursului în interesul legii ce vizează următoarea problemă de drept: Interpretarea şi aplicarea unitară a art. 38. alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare, şi a art. 150. alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte stabilirea indemnizaţiei de concediu pentru funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare (în prezent, poliţiştii de penitenciare) prin includerea, în cuantumul acestei indemnizaţii, a sporurilor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare şi pentru condiţii grele de muncă, de care această categorie de personal a beneficiat, în perioada de activitate, corespunzător timpului lucrat în locurile de muncă respective.

ispoziţiile legale supuse interpretării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Ordonanţa Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare

Art. 38. –

(1) Funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pe timpul cât se află în delegare, detaşare, incapacitate temporară de muncă, concediu de odihnă, concediu de maternitate, alte concedii plătite, precum şi învoiri plătite care se acordă în baza dispoziţiilor legale în vigoare, primesc salariile de bază şi celelalte drepturi băneşti avute, inclusiv sporurile de care beneficiază, potrivit legii. (…)”

Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii)

Art. 150. –

(1) Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.

(2) Indemnizaţia de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. (…)”

Autorul sesizării a menţionat că s-au conturat două orientări jurisprudenţiale cu privire la problema de drept aflată în divergenţă.

În cadrul primei orientări jurisprudenţiale s-a apreciat că sporurile pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, precum şi sporul pentru condiţii grele de muncă nu se includ în indemnizaţia de concediu, astfel încât au fost respinse cererile de chemare în judecată prin care funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare (actualii poliţişti de penitenciare) solicitau obligarea angajatorilor la recalcularea indemnizaţiilor de concediu şi plata acestora cu luarea în considerare a acestor sporuri.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţele au reţinut, în esenţă, că aceste sporuri nu au caracter permanent, ci se acordă proporţional cu timpul lucrat în condiţii de muncă grele, periculoase sau vătămătoare, aspect care rezultă din reglementările care s-au succedat în privinţa salarizării funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare (actualii poliţişti de penitenciare).

În cadrul celei de-a doua orientări jurisprudenţiale s-a apreciat că sporurile pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, precum şi sporul pentru condiţii grele de muncă se includ în indemnizaţia de concediu a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare (poliţiştii de penitenciare).

Aceste instanţe au admis cererile formulate şi au obligat pârâţii să recalculeze indemnizaţiile de concediu de odihnă ale reclamanţilor prin includerea sporurilor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, care au făcut parte din salariul aferent timpului normal de lucru, precum şi să plătească reclamanţilor diferenţa dintre indemnizaţiile de concediu cuvenite în urma recalculării şi cele plătite iniţial (în limita termenului de prescripţie). De asemenea, în unele cazuri, instanţele au obligat pârâţii să includă sporurile pentru condiţii de muncă în indemnizaţia de concediu de odihnă şi pentru viitor, până la schimbarea legislaţiei în materie.

În fundamentarea acestei orientări jurisprudenţiale s-a argumentat că, potrivit art. 38 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 64/2006 – dispoziţii ce nu au fost abrogate prin legile de salarizare unitară -, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare primesc pe timpul cât se află în concediu de odihnă salariile de bază şi celelalte drepturi băneşti avute, inclusiv sporurile de care beneficiază, potrivit legii.

Potrivit deciziei, ICCJ  admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea unitară a art. 38 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare, şi a art. 150 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la stabilirea drepturilor băneşti cuvenite poliţiştilor de penitenciare pentru perioada concediului de odihnă trebuie avute în vedere sporurile pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care aceştia au beneficiat în perioada de activitate, corespunzător timpului lucrat în locurile de muncă respective.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

www.lege5.roRapid actualizată, platforma Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, consultarea doctrinei sau informații despre companii. 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here