Decizia nr. 54/2022 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Bacău – Secţia I civilă, în Dosarul nr. 2.316/103/2019, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este în vigoare de la 31 octombrie 2022.
Înalta Curţie de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
În interpretarea prevederilor art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, (ipoteza comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare), coroborat cu art. 107 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care este efectul revizuirii deciziei de pensie care a stat la baza emiterii deciziei de încetare de drept a contractului individual de muncă, respectiv dacă intervine ca o consecinţă reluarea raporturilor de muncă.
Într-o opinie s-a apreciat că efectul revizuirii deciziei de pensie care a stat la baza emiterii deciziei de încetare de drept a contractului individual de muncă este reluarea raporturilor de muncă încetate de drept, fiind incidentă instituţia juridică a nulităţii. Repunerea părţilor în situaţia anterioară s-a făcut fără acordarea de despăgubiri, întrucât angajatorului nu îi revine nicio culpă în ceea ce priveşte emiterea deciziei de încetare a contractului individual de muncă.
În sprijinul acestei opinii au identificat câte o decizie definitivă Curtea de Apel Craiova – Secţia I civilă şi Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale [cu precizarea că problema de drept a fost analizată prin prisma cazului de încetare a contractului individual de muncă prevăzut de art. 56 alin. (1) lit. g) din Codul muncii]. Judecătorii de la Tribunalul Ialomiţa, Tribunalul Vaslui şi Tribunalul Bihor – Secţia I civilă au formulat puncte de vedere teoretice în acelaşi sens.
Într-o altă opinie, exprimată doar la nivel teoretic, s-a considerat că este incidentă caducitatea (majoritatea judecătorilor Secţiei a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Bucureşti) sau ineficacitatea (judecătorii de la Tribunalul Ilfov), şi nu nulitatea, în situaţia dată, având în vedere că fundamentul legal care a stat la baza emiterii deciziei angajatorului a dispărut ulterior încheierii actului juridic, şi nu anterior sau concomitent cu încheierea/emiterea acestuia. Şi în această opinie s-a arătat că raporturile de muncă vor fi reluate, fără plata de despăgubiri.
S-a exprimat şi opinia că o astfel de solicitare nu poate fi soluţionată favorabil, întrucât contractul individual de muncă a încetat de plin drept, decizia angajatorului având doar rol constatator, astfel că modificările ulterioare în situaţia juridică a titularului dreptului de pensie sunt indiferente din punctul de vedere al aplicării cazurilor de încetare de drept (o decizie a Curţii de Apel Iaşi, pronunţată în complet de divergenţă şi opinii teoretice ale judecătorilor Secţiei de conflicte de muncă şi asigurări sociale a Curţii de Apel Iaşi şi ai Secţiei I civile a Tribunalului Iaşi).
Potrivit deciziei, ICCJ admite sesizarea formulată în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. c) şi art. 56 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:
Respingerea cererii de pensionare pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare în procedura revizuirii prevăzută la art. 107 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, atrage aplicarea normelor de drept din Codul civil ce reglementează efectele nulităţii actului juridic, în privinţa deciziei de constatare a cazului de încetare de drept a contractului individual de muncă emise de angajator în temeiul dispoziţiilor art. 56 alin. (2) coroborat cu art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
