Decizia nr. 700/2021 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (5) partea introductivă din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal este în vigoare de la 17 ianuarie 2022.
Pe rol s-a aflat soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Călin Buda.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin sintagmele „se poate dispune”/”ţinându-se seama de natura şi modul de săvârşire a infracţiunii” se încalcă cerinţa clarităţii legii, având în vedere că, deşi condiţiile reglementate la lit. a) şi b) ale alin. (5) al art. 40 din Legea nr. 254/2013 pot fi îndeplinite, natura şi modul de săvârşire ale infracţiunii rămân aceleaşi.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 alin. (5) partea introductivă din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, cu următorul conţinut:
„(5) Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în regimul imediat inferior ca grad de severitate se poate dispune, ţinându-se seama de natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, dacă persoana condamnată: []”.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că a fost sesizată prin Sentinţa penală nr. 53 din 18 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 12.658/296/2018 al Judecătoriei Satu Mare – Secţia penală, şi, totodată, că în baza art. 40 alin. (18)-(22) din Legea nr. 254/2013, judecătoria a admis contestaţia formulată de autor împotriva Încheierii nr. 131 din 29 octombrie 2018, pronunţată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate în Dosarul nr. 137/JS/P/2018, şi a dispus schimbarea regimului de executare a pedepsei din regim semideschis în regimul imediat inferior ca grad de severitate, regimul deschis.
În motivarea soluţiei sale, instanţa a reţinut că, pe timpul executării pedepsei, autorul excepţiei a manifestat un comportament pozitiv, nu a fost sancţionat disciplinar, a participat la diverse programe educaţionale, evaluări individuale, concursuri tematice, activităţi sportive şi religioase, a avut sprijin material şi moral din partea mediului de suport, nu a necesitat asistenţă psihologică, aşa încât îndeplineşte condiţiile reglementate la art. 40 alin. (5) din Legea nr. 254/2013, având în vedere şi natura şi modul de săvârşire a infracţiunii.
În aceste condiţii, Curtea constată că susţinerile autorului nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, fiind criticat, în realitate, modul de interpretare şi aplicare de către instanţa de judecată a dispoziţiilor ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.
Or, Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, aceste aspecte intrând în competenţa instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege
Astfel, având în vedere aceste aspecte, Curtea respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (5) partea introductivă din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
